ICCJ. Decizia nr. 1357/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1357/2011
Dosar nr. 1265/85/2010
Şedinţa publică din 5 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 205/2010 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 1265/85/2010 s-a dispus condamnarea inculpatei C.F. nume anterior P., (fiica lui C. şi I., născută în comuna N.B., judeţul Vâlcea), la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat în forma tentativei şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
S-a constatat că partea vătămată C.V., domiciliat în oraş Avrig nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen., a obligat inculpata la plata sumei de 1.169,39 RON către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu şi a sumei de 452 RON faţă de Serviciul de Ambulanţă Sibiu, sumă la care vor fi calculate dobânzi şi penalităţi de întârziere până la data plăţii.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat cuţitul folosit de inculpată la comiterea infracţiunii.
S-a constatat că faţă de inculpată s-a luat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu - Mârşa, jud. Sibiu.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata să plătească statului 1.500 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul avocatului din oficiu s-a stabilit a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că inculpata C.F. şi partea vătămată C.V. sunt căsătoriţi de 26 de ani, din căsătorie rezultând trei copii, ultimul dintre aceştia - C.D., fiind şi în prezent minor, având vârsta de 14 ani.
De câţiva ani relaţiile conjugale dintre soţi s-au degradat, între aceştia având loc deseori conflicte verbale dar şi fizice determinate de consumul zilnic de alcool al inculpatei şi de reproşurile adresate acesteia de către partea vătămată.
Cu toate că nu era angajată în muncă, inculpata nu se ocupa de treburile gospodăreşti, părăsea deseori domiciliul conjugal, întreţinea relaţii de extraconjugale vremelnice, fapte care generau noi conflicte în familie.
În cursul zilei de 27 decembrie 2009, inculpata a ajutat-o pe vecina de bloc, martora D.E. la curăţenie, iar seara a consumat la domiciliul martorei băuturi alcoolice, loc în care sosise între timp şi partea vătămată, C.V.
Primul care s-a întors în locuinţa comună a fost partea vătămată C.V., inculpata întorcându-se la domiciliu mai târziu, în jurul orelor 22,00, în stare de ebrietate.
A continuat să consume vin, băutură pe care minorul C.D. a aruncat-o în chiuvetă.
La reproşul făcut de partea vătămată pe această temă, inculpata s-a enervat şi pe holul de ieşire din apartament şi-a atacat soţul pe care l-a lovit cu un cuţit în zona toracelui.
Urmare a acţiunii inculpatei, părţii vătămate i s-a produs o plagă penetrantă toracic, care a impus spitalizarea şi supunerea acesteia unei intervenţii chirurgicale pentru salvarea vieţii.
Constatarea medico-legală a stabilit că partea vătămată a prezentat un traumatism toracic prin agresiune, cu plagă înjunghiată în hemitoracele drept, penetrantă, produsă prin lovire, cu corp tăietor-înţepător, în noaptea de 27/28 decembrie 2009, leziune traumatică prin producerea căreia viaţa i-a fost pusă în primejdie.
De reţinut că la momentul comiterii faptei inculpata prezenta o alcoolemie de 0,82 mg/litru.
Apărarea inculpatei conform căreia inculpatul s-ar fi tăiat singur, a fost infirmată nu numai de martorul ocular C.D. dar şi de concluziile raportului de constatare medico-legală efectuat în cauză.
Conform actului medico-legal, partea vătămată a suferit leziuni traumatice produse prin lovire cu un corp tăietor - înţepător, victima prezentând la momentul examinării o plagă verticală de 3 cm, în urma examinării traiectului plăgii constatându-se că acesta este oblic dinspre lateral spre medial, şi de sus în jos. Aceste leziuni descrise de medicul legist au infirmat susţinerile inculpatei privind modalitatea accidentală în care s-a produs traumatismul părţii vătămate.
În ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii, fapta a fost săvârşită cu intenţie indirectă întrucât inculpata, deşi nu a urmărit prin aplicarea loviturii cu cuţitul într-o zonă anatomică vitală, a prevăzut, sau cu diligente minime ar fi trebuit să prevadă posibilitatea suprimării vieţii părţii vătămate.
Acţionând în modul descris mai sus, s-a apreciat că inculpata a prevăzut neîndoielnic rezultatul posibil al violenţelor exercitate asupra victimei, suprimarea vieţii victimei - rezultat pe care chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat, astfel că se va reţine în sarcina inculpatei infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen., combinat cu art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
Instanţa a înlăturat declaraţia martorului C.Ş.A., martor care nu a fost de faţă la producerea incidentului, apreciind că această declaraţie a fost dată pro causa, în dorinţa de a-şi ajuta mama.
Cu toate că inculpata nu a recunoscut săvârşirea faptei, instanţa, având în vedere că aceasta se află la primul conflict cu legea penală, că până în momentul în care a devenit dependentă de alcool a avut o viaţă de familie normală, instanţa a reţinut în favoarea acesteia circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., respectiv conduita bună a inculpatei înainte de săvârşirea infracţiunii.
De asemenea, instanţa a reţinut că, în pofida comportamentului inculpatei, care îşi neglija familia, a deselor manifestări agresive a ambilor soţi, cel puţin unul dintre copii - C.Ş.A. continuă să aibă sentimente de afecţiune faţă de mama sa.
Date fiind aceste argumente, pentru infracţiunea săvârşită s-a aplicat inculpatei o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege, respectiv de 4 ani închisoare, la individualizarea pedepsei, reţinându-se limitele de pedeapsă prevăzute de lege, pentru fapta săvârşită, criteriile legale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), circumstanţele concrete ce privesc fapta, precum şi persoana inculpatei.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi inculpata C.F.
Prin motivele de apel Parchetul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi procedând la o nouă judecare a se dispune aplicarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind prelevarea probelor biologice de la inculpată şi majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatei.
Inculpata C.F. a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen., întrucât sunt incidente dispoziţiile privitoare la legitima apărare, relevantă sub acest aspect fiind declaraţia martorului S.I.
În subsidiar a solicitat reducerea cuantumului pedepsei spre minimul special prevăzut de lege, întrucât scopul acesteia poate fi atins prin aplicarea unei sancţiuni mai blânde.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, prin Decizia nr. 2/A din 11 ianuarie 2011 a admis apelul procurorului şi a respins apelul declarat de inculpată ca nefondat.
A desfiinţat în parte, în latura penală, sentinţa atacată, numai în ce priveşte neaplicarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 şi rejudecând în aceste limite, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpata C.F., la data eliberării din penitenciar.
A menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Mârşa, luată prin încheierea de şedinţă din 16 iunie 2010.
Împotriva deciziei a declarat recurs, în termen legal inculpata pe care însă nu l-a motivat şi nu s-a prezentat să-l susţină, iar apărătorul acesteia a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. solicitând redozarea pedepsei şi în baza art. 861 C. pen. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau în subsidiar aplicarea art. 81 C. pen.
Recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că ambele instanţe au reţinut o situaţie de fapt corectă şi au făcut o justă individualizare a pedepsei.
Inculpata nu a recunoscut săvârşirea faptei şi într-o primă versiune a susţinut că s-a aflat în legitimă apărare ca mai apoi să susţină că partea vătămată s-a tăiat accidental cu cuţitul, susţineri infirmate de probe, de certificatul medico-legal în care sunt descrise mecanismul de lovire - traiectul plăgii fiind oblic din lateral spre median şi de sus în jos - lovire activă cum şi urmările faptei.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere atât circumstanţele reale de comitere a faptei dar şi cele referitoare la persoana inculpatei privind comiterea faptei pe fondul consumului de alcool şi lipsa antecedentelor penale.
Pericolul social al faptei comise, creşterea continuă a infracţiunilor de violenţă în familie impun sub aspect retributiv pedeapsa stabilită, ea fiind necesară pentru reeducarea inculpatei şi prevenirea de a nu săvârşi noi infracţiuni.
Aşa fiind, Înalta Curte reţine că hotărârea recurată este legală şi temeinică iar recursul nefondat, astfel că potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.F. împotriva Deciziei penale nr. 2/A din 11 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 5 aprilie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1351/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1362/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
