ICCJ. Decizia nr. 1351/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1351/2011
Dosar nr. 895/11/103/2009
Şedinţa publică din 5 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Tribunalul Neamţ prin Sentinţa penală nr. 173/P/2010 din 27 octombrie 2010 l-a condamnat pe inculpatului D.P.P. (fiul lui G. şi C., născut judeţul Iaşi, studii 10 clase, fără ocupaţie, căsătorit, copii minori, fără antecedente penale, domiciliat judeţul Neamţ, arestat preventiv în Penitenciarul Bacău), la pedepsele de:
- 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. b), b1) şi alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale;
- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de incest prevăzută de art. 203 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În temeiul art. 33 lit. b) şi 34 lit. b) C. pen., a contopit cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu data de 21 ianuarie 2009 şi până la zi.
În temeiul art. 109 alin. (5) C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpatul D.P.P. a următoarelor bunuri, aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Neamţ: un cearşaf de pat de culoare bej şi o pereche de chiloţi bărbăteşti.
În temeiul art. 109 alin. (5) C. proc. pen., a conservat ca mijloace de probă, până la rămânerea definitivă a hotărârii, două tampoane şi o lamă metalică, depuse la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Neamţ, urmând ca ulterior să fie distruse.
A constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.
În temeiul art. 189 alin. (1) C. proc. pen., onorariile apărătorilor din oficiu pentru inculpat pentru judecare în primă instanţă şi rejudecare, au fost achitate Baroului de Avocaţi Neamţ din fondurile Ministerului Justiţiei.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 6.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere următoarele:
Sub numărul 895./103 din 9 februarie 2010, a fost înregistrat la instanţă rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatul D.P.P., pentru săvârşirea infracţiunilor de viol şi incest prevăzute de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b), b1) şi alin. (3) şi art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. b) C. pen.
În actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că inculpatul, în calitate de tată al victimei ce se afla în îngrijirea şi educarea sa, a întreţinut în mod repetat relaţii sexuale cu fiica sa D.C.L. în vârstă de 13 ani, împotriva voinţei acesteia.
Iniţial, prin Sentinţa penală nr. 184/P din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Neamţ inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen. şi s-a constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.
Prin Decizia penală nr. 10 din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, s-a admis apelul inculpatului, s-a desfiinţat în totalitate sentinţa şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, motivat de faptul că nu s-au administrat toate probele necesare aflării adevărului, în sensul că, nu a fost audiată partea vătămată şi nici martorul D.P.A. şi, de asemenea, instanţa nu s-a pronunţat cu privire la expertiza ADN solicitată de inculpat.
În rejudecare, a fost audiaţi inculpatul, partea vătămată, martorii G.F., D.P.A., C.C., a fost efectuată expertiza medico-legală examen ADN.
Din analiza probatoriului administrat pe tot parcursul procesului penal, respectiv procesul-verbal de consemnare a plângerii, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, expertiza medico-legală, procesul-verbal de recoltare de probe biologice, concluziile ofiţerului psiholog rezultate în urma discuţiilor purtate cu victima minoră, raportul întocmit de şeful Postului de Poliţie Valea Ursului, procesul-verbal de depistare, declaraţiile părţii vătămate date atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti, raportul de expertiză medico-legală examen ADN, declaraţiile martorilor Ţ.S., D.P.A., M.V., F.A.M., C.T., G.F., C.C., coroborate cu declaraţiile inculpatului, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data comiterii faptelor, partea vătămată D.C.L. locuia în comuna Valea Ursului, împreună cu părinţii şi fraţii mai mici.
Inculpatul obişnuia să consume băuturi alcoolice şi să manifeste un comportament agresiv faţă de soţia sa Ţ.S. şi copii.
În ziua de 18 ianuarie 2009, inculpatul se afla în stare de ebrietate şi a provocat scandal la domiciliul său, motiv pentru care soţia sa, după ce inculpatul a adormit, a plecat la părinţi în satul Solea, judeţul Neamţ.
Şi anterior, în situaţii similare, martora Ţ.S., de teama de a nu fi lovită de inculpat, pleca de acasă la părinţii săi, unde de regulă stătea câteva zile, timp în care copiii rămâneau acasă, în grija inculpatului.
În momentul în care inculpatul s-a trezit şi a constatat lipsa soţiei, a luat-o pe partea vătămată şi au mers la organele de poliţie din comună, pentru a anunţa părăsirea domiciliului conjugal.
Revenind acasă, inculpatul a continuat să bea şi să vizioneze filme pentru adulţi, iar la un moment dat a mers complet dezbrăcat în camera copiilor, a trezit-o pe partea vătămată şi a dus-o în camera lui.
Împotriva voinţei acesteia, inculpatul a întreţinut în mod repetat raporturi sexuale cu fiica sa, care a fost auzită ţipând şi de fratele său, martorul D.P.A.
După ce inculpatul a adormit, partea vătămată s-a întors în camera ei, iar dimineaţă, fiind întrebată de fratele ei de ce a ţipat în cursul nopţii, i-a spus acestuia că inculpatul a lovit-o, fără a-i relata însă în ce condiţii.
A doua zi victima însoţită de fratele ei, a mers la bunicii materni, unde a povestit cele întâmplate şi au fost sesizate organele de poliţie.
Din expertiza medico-legală efectuată în cursul urmăririi penale a rezultat că minora prezenta o deflorare veche şi o ruptură himenală a vaginului recentă, produsă în condiţiile unui raport sexual brutal. Cu acest prilej, victima a recunoscut că şi în vara anului 2008 a fost agresată sexual de către tatăl său, într-o perioadă în care mama sa era plecată la părinţii ei, dar nu a reclamat fapta de frică. După comiterea faptei din 18 ianuarie 2009, partea vătămată i-a relatat mamei sale şi despre cele întâmplate în vara anului 2008.
Inculpatul a recunoscut fapta în cursul urmăririi penale, iar ulterior, a revenit susţinând că din cauza stării avansate de ebrietate nu-şi aminteşte ce s-a întâmplat.
Cu ocazia rejudecării, inculpatul a fost audiat, declarând că în ziua respectivă a consumat băuturi alcoolice, s-a certat cu soţia sa şi, după ce el a adormit, aceasta a părăsit domiciliul. În jurul orelor 20.00 s-a trezit, a constat că soţia sa este plecată şi că din casă lipsesc acte şi bani, motiv pentru care a mers cu partea vătămată la şeful Postului de poliţie.
După ce s-a întors la domiciliu, copiii s-au culcat într-o cameră, iar el a mai consumat un litru de vin, după care s-a culcat într-o altă cameră. A susţinut inculpatul că peste noapte nu s-a întâmplat nimic şi că nu a luat-o pe partea vătămată la el în pat.
La cererea sa, cu ocazia primei judecări în fond a cauzei, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice care a concluzionat că inculpatul are discernământ în raport cu fapta pentru care este judecat şi prezintă o tulburare organică de personalitate pe fond etilic şi post TCC.
În vederea efectuării expertizei medico-legale examen ADN, instanţa a înaintat Institutului Naţional de Medicină Legală Mina Minovici Bucureşti corpurile delicte ridicate de la locul faptei, respectiv un cearşaf de pat, o pereche de chiloţi bărbăteşti aparţinând inculpatului, două tampoane cu probe recoltate din zona genitală a victimei şi o lamă cu probe recoltate de la victimă.
Din concluziile raportului de expertiză rezultă că analiza genetică a urmelor de sânge şi spermă de pe cearşaf a pus în evidenţă câte un profil genetic mixt, ce provine din amestecul de material biologic de la minim două persoane, dintre care cel puţin una este de sex masculin. Caracterele genetice din profilele ADN de referinţă aparţinând victimei şi inculpatului se regăsesc în totalitate între caracterele genetice din probele menţionate.
Din analiza statistică şi probabilistică rezultă că ipoteza menţionată este de 1,80x1041 ori mai probabilă decât ipoteza că urmele evidenţiate provin de la două persoane necunoscute, din care cel puţin una este de sex masculin.
Analiza celorlalte urme biologice aflate pe obiectele supuse examinării au relevat aspecte care nu sunt concludente şi utile pentru soluţionarea cauzei.
Coroborând declaraţiile date de inculpat în faza de urmărire penală, cu declaraţiile martorilor audiaţi, cu concluziile raportului de expertiză medico-legală care atestă că victima a întreţinut un raport sexual brutal, recent şi prezintă o deflorare mai veche, precum şi cu concluziile examenului ADN, instanţa a constatat că vinovăţia inculpatului a fost pe deplin dovedită şi confirmată de proba ştiinţifică administrată, astfel că susţinerile sale în sensul că este nevinovat sunt nefondate.
Faptele săvârşite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b), b1) şi alin. (3) C. pen., şi incest prevăzută de art. 203 alin. (1) C. pen.
Ambele infracţiuni au fost săvârşite în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, fiind aplicabile dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Motivat de faptul că aceeaşi acţiune a inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol şi incest tribunalul a făcut aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), prima instanţă apreciind că scopul pedepsei poate fi atins prin stabilirea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul care a solicitat să fie achitat deoarece nu se face vinovat de săvârşirea faptei. în subsidiar a cerut reducerea pedepsei care este prea aspră.
Curtea de Apel Bacău, secţia penală, prin Decizia nr. 5 din 11 ianuarie 2011, a respins apelul ca nefondat.
Nemulţumit şi de această hotărâre, inculpatul a atacat-o cu recurs.
Prin mai multe cereri, intitulate când contestaţie la executare când recurs, inculpatul a criticat sentinţa susţinând că nu a avut parte de un proces echitabil la Tribunalul Neamţ. Prin cererea depusă cu ocazia dezbaterilor după ce a arătat din nou că a făcut nenumărate contestaţii asupra modului cum au fost administrate probele a solicitat Înaltei Curţi să-i acorde circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. deoarece nu îşi aminteşte să fi comis fapta, fiind bolnav de TBC şi forţat de organele de urmărire să recunoască.
Verificând Decizia şi sentinţa prin prisma motivelor de recurs Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Instanţele au reţinut vinovăţia inculpatului pe baza probelor testimoniale şi probelor ştiinţifice - expertiză medico-legală şi expertiză ADN coroborate cu declaraţiile date de inculpat în primele momente ale urmăririi penale.
Din raportul de expertiză medico-legală din 21 ianuarie 2009 a Cabinetului Medico-Legal Roman rezultă că minora a fost examinată medico-legal la 21 ianuarie 2009 când s-a constatat că prezenta o deflorare veche a cărei dată nu poate fi precizată şi o ruptură himenală şi a vaginului care putea fi produsă în condiţiile unui contact sexual brutal la o minoră imatură sexual şi care poate data din 18/19 ianuarie 2009.
În cel de-al doilea ciclu procesual s-a dispus efectuarea de către Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici examenul ADN.
Potrivit raportului de expertiză Medico Legală - Examen ADN efectuat în cadrul Laboratorului de Genetică a INML la nivelul urmelor de spermă de pe chilotul inculpatului (proba V 11) a fost pus în evidenţă un profil genetic mixt ce provine din amestecul de material biologic de la minim două persoane dintre care cel puţin una este de sex masculin. Caracterele genetice din profilul ADN de referinţă aparţinând inculpatului D.P.P. se regăsesc în totalitate în amestec alături de caracterele genetice ale unei persoane de sex feminin înrudită cu victima minoră - cel mai probabil mama victimei minore.
Analiza genetică a urmelor de sânge şi spermă de pe cearceaful inculpatului (petele 1 şi 3) a pus în evidenţă câte un profil genetic mixt ce provine din amestecul de material biologic de la minim două persoane din care una de sex masculin. Caracterele genetice din profilele ADN de referinţă aparţinând victimei minore D.C.L. şi inculpatului D.P.P. se regăsesc în totalitate între caracterele genetice din probele mai sus menţionate.
Faptul că inculpatul a întreţinut raporturi sexuale cu fiica sa minoră, împotriva voinţei acesteia rezultă din declaraţiile minorei precum şi din declaraţiile fratelui ei, martorul D.P.A., care a auzit-o ţipând în noaptea de 18/19 ianuarie 2009.
Instanţele au reţinut de asemenea ca prezentând o importanţă deosebită în stabilirea vinovăţiei inculpatului, declaraţiile acestuia date în zilele următoare săvârşirii faptei, în cuprinsul primei declaraţii fiind prezentate faptele în detaliu.
A fost înlăturată ca nesinceră declaraţia prin care inculpatul a revenit şi a susţinut că a recunoscut comiterea faptei deoarece a fost dată sub presiunea exercitată de organele de poliţie. Instanţele au avut în vedere că în declaraţia dată procurorului inculpatul a precizat că din cauza consumului de alcool nu-şi mai aduce aminte exact cum s-au petrecut lucrurile.
Hotărârile pronunţate fiind legale şi temeinice atât sub aspectul vinovăţiei inculpatului cât şi a pedepselor aplicate acestuia Înalta Curte urmează ca în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul ca nefondat.
Se va deduce din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive de la 21 ianuarie 2009 la data deciziei.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.P.P. împotriva Deciziei penale nr. 5 din 11 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 21 ianuarie 2009 la 5 aprilie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 5 aprilie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1342/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1357/2011. Penal → |
|---|
