ICCJ. Decizia nr. 137/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 137/2011
Dosar nr. 831/42/2010
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 14 din 20 octombrie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, a respins ca tardivă plângerea formulată de petenta S.A.I., cu sediul în com. Colceag, sat Inoteşti, judeţul Prahova, împotriva rezoluţiilor nr. 215/P/2010 din data de 31 mai 2009 şi nr. 849/II/2/2010 din 14 iulie 2010, ambele date în Dosarul nr. 215/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
A fost obligată petenta la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin plângerea adresată instanţei, şi înregistrată sub nr. 831/42/2010 din 12 august 2010, S.A.I., prin reprezentant D.M., a solicitat, în temeiul disp. art. 2781 C. proc. pen., desfiinţarea rezoluţiilor adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. 215/P/2010, rezoluţii prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii S.V. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil şi M.A. - judecător la Judecătoria Mizil, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 264 C. pen., şi pe care petenta, prin reprezentant, le-a apreciat ca netemeinice şi nelegale.
În vederea soluţionării plângerii, instanţa de fond, din oficiu, a dispus ataşarea Dosarului nr. 215/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului menţionat, a rezultat că prin rezoluţia nr. 215/P/2010, din 31 mai 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de S.V. şi M.A., sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 264 C. pen., întrucât faptele nu există.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză, următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti la data de 2 martie 2010, S.A.I., reprezentată numitul D.M., a solicitat efectuarea de cercetări împotriva intimaţilor S.V. şi M.A., pentru abuz în serviciu şi favorizarea infractorului, faptele constând în „refuzul eliberării unei copii xerox certificate după rezoluţia nr. 239/P/2009, plângerea societăţii ce a făcut obiectul Dosarului nr. 233/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, precum şi a Dosarelor penale nr. 2586/259/2009 şi nr. 1215/259/2009, ambele ale Judecătoriei Mizil".
Actele premergătoare efectuate au evidenţiat că Dosarul nr. 239/P/2009 s-a format urmarea plângerii formulate în numele S.A.I. de către P.M. şi C.M., care au sesizat că N.D. şi O.V., la data de 22 martie 2009, au încărcat într-un camion bunuri (bucăţi de ţeava) depozitate în curtea fostului C.A.P., bunuri ce aparţin SA Inoteşti.
Prin rezoluţia nr. 233/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a) C. pen. în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., în sensul că, în cauză, fapta nu realizează, sub aspect subiectiv, conţinutul constitutiv al infracţiunii. S-a reţinut că făptuitorii nu au luat bunurile cu intenţia de a şi le însuşi pe nedrept, iar pe de altă parte, că SA Inoteşti nu a depus la dosarul cauzei nici un înscris din care să rezulte dreptul său de proprietate asupra bunurilor ce au aparţinut C.A.P. Inoteşti.
Împotriva acestei soluţii s-a formulat atât plângere la şeful unităţii de parchet - respinsă prin rezoluţia nr. 105/II/2/2009, cât şi plângere la instanţa de judecată, ce a format obiectul Dosarului nr. 1215/259/2009 al Judecătoriei Mizil. Prin sentinţa penală nr. 129 din 14 iulie 2009 a Judecătoriei Mizil s-a hotărât respingerea plângerii formulate de petenţii P.M. şi C.M. Hotărârea a fost atacată de petenţi şi cu recurs, acesta fiind respins ca nefondat prin Decizia nr. 683 din 04 noiembrie 2009 a Tribunalului Prahova.
Împotriva hotărârii instanţei de fond s-a formulat şi cerere de revizuire (lucrare înregistrată sub nr. 215/III/6/2009) ce a fost înaintată instanţei de procuror cu concluzii de respingere. Prin sentinţa penală nr. 9 din 12 ianuarie 2010, pronunţată de Judecătoria Mizil în Dosarul nr. 2586/259/2009, cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă (s-a avut în vedere în acest sens recursul în interesul legii, soluţionat prin Decizia nr. 17/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie). Şi această hotărâre a fost atacată cu recurs de către P.M. şi C.M., recursurile fiind respinse ca nefondate de Tribunalul Prahova la data de 10 martie 2010.
Faţă de cele de mai sus s-a constatat că, în cauză, nu poate fi reţinută în sarcina magistraţilor comiterea infracţiunilor menţionate în plângere, deoarece nu există vreun indiciu de comitere a unei fapte prevăzute de legea penală. Comunicarea soluţiilor dispuse de parchete şi instanţe se realizează în cursul urmăririi penale către persoanele ce au întocmit sesizarea, precum şi după caz, către persoanele cercetate, iar în cursul judecăţii, părţilor ce au lipsit atât la judecată cât şi la pronunţare. în mod evident că petenta nu se regăsea într-una din aceste situaţii.S-a apreciat că în ipoteza în care aceasta solicita furnizarea de informaţii în temeiul Legii nr. 544/2001, privind liberul acces la informaţii de interes public, sancţiunile neaplicării acestei legi sunt cele prevăzute în art. 21 şi următoarele din Legea nr. 544/2001 şi nu sunt prevăzute de legea penală.
Plângerea formulată de S.A.I., conform art. 275 - 278 C. proc. pen. a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti prin rezoluţia nr. 849/II/2/2010 din 14 iulie 2010.
Împotriva ambelor rezoluţii S.A.I. a formulat plângere la instanţă în temeiul disp. art. 2781 C. proc. pen., solicitând desfiinţarea rezoluţiilor atacate şi cercetarea intimaţilor sub aspectul comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu şi favorizarea infractorului.
La termenul de judecată din 18 octombrie 2010, M.P. prin reprezentant legal, a invocat excepţia tardivităţii plângerii formulată de S.A.I. S-a susţinut că termenul de sesizare al instanţei, conform disp. art. 2781 C. proc. pen., de 20 de zile de la data comunicării rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, se împlinea la 10 august 2010, iar data formulării plângerii de către petentă, este 12 august 2010, astfel că aceasta a fost tardiv introdusă.
Examinând cu precădere excepţia tardivităţii formulării plângerii de către S.A.I. în raport de actele şi lucrările dosarului şi dispoziţiile legale incidente, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În conformitate cu disp. art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. „după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale (.) date de procuror persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă". Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că în cazul în care procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut de art. 277, termenul prevăzut în alin. (1) curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.
În fine, se menţionează că prin Decizia în interesul Legii nr. 15/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, a stabilit că, interpretând dispoziţiile art. 278 alin. (3) şi art. 278 alin. (2) C. proc. pen., sub aspectul naturii juridice a termenelor, acestea sunt termene de decădere.
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei a rezultat că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale adoptată în Dosarul nr. 215/P/2010 din 31 mai 2010 a fost comunicată petentei la 3 iunie 2010 (fila 33 d.u.p.) iar plângerea împotriva acestei soluţii, ce a fost soluţionată de procurorul general prin rezoluţia nr. 849/II/2/2010, în termenul legal prevăzut de art. 277 C. proc. pen., a fost comunicată petentei la data de 21 iulie 2010, conform dovezii de primire aflată la fila 38 d.u.p., un exemplar al rezoluţiei fiind primit de S.A.I. prin funcţionarul însărcinat cu primirea corespondenţei A.S.
În raport de datele anterior expuse, în opinia instanţei de fond a a rezultat că excepţia tardivităţii plângerii urmează a fi examinată în raport de disp. art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., constatându-se că aceasta a fost formulată la 12 august 2010, prin urmare cu depăşirea termenului de 20 de zile, care a început să curgă la data de 22 iulie 2010.
Împotriva sentinţei, petenta - prin reprezentant - a declarat prezentul recurs.
Obiectul prezentului recurs îl constituie, în principal, verificarea legalităţii dispoziţiei sentinţei prin care a fost respinsă ca tardivă plângerea petentei.
Or, sub acest aspect, se constată că actele şi lucrările dosarului instanţei de fond confirmă soluţia respingerii ca tardive a plângerii, prin depăşirea termenului de 20 de zile (termen prevăzut de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.) care s~a socotit de la data comunicării soluţiei.
În raport cu cele reţinute, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., recursul petentei urmează a fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta S.A.I. împotriva sentinţei penale nr. 144 din 20 octombrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petenta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 128/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 147/2011. Penal → |
|---|
