ICCJ. Decizia nr. 151/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 151/2011
Dosar nr. 399/32/2010
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 115 din 16 septembrie 2010 Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în baza art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul S.M. în contradictoriu cu intimaţii G.M. şi G.O., împotriva rezoluţiei din 2 iunie 2010 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 267/11/2/2010 şi împotriva rezoluţiei din 26 ianuarie 2010 dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 1458/P/2009.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petiţionarul să plătească 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 399/32 din 29 iunie 2010 petiţionarul S.M. în contradictoriu cu intimaţii G.M. şi G.O. a formulat plângere împotriva rezoluţiei din 2 iunie 2010 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 267/ll/2/2010 şi împotriva rezoluţiei din 26 ianuarie 2010 dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 1458/P/2009.
În motivarea plângerii petiţionarul a arătat că organele de urmărire penală s-au contrazis în motivarea soluţiilor adoptate şi nu au analizat în mod corespunzător actele dosarului şi nu s-a analizat dacă numita G.M. este rudă cu executorul judecătoresc G.N.
S-a reţinut că prin rezoluţia procurorului din data de 26 ianuarie 2010 dată în Dosarul nr. 1458/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmării penale faţă de magistratul procuror G.M. şi ofiţerul de poliţie judiciară G.O. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi represiune nedreaptă prev. de art. 268 C. pen. deoarece faptele nu există.
Pentru a pronunţa această soluţie procurorul a reţinut faptul:
La data de 13 noiembrie 2009, persoana vătămată S.M., a formulat plângere penală, solicitând a se efectua cercetări faţă de G.O., ofiţer de poliţie - Inspectoratul Judeţean de Poliţie Bacău şi G.M., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 268 C. pen. şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), pentru că:
- nu i s-a adus la cunoştinţă faptul că este învinuit pentru săvârşirea infracţiunii de denunţare calomnioasă şi nici probele existente în dosar, pentru care s-a început urmărirea penală;
- faptul că nu i s-a recunoscut calitatea de moştenitor al tatălui său, S.I., considerând că reprezintă un abuz din partea ofiţerului de poliţie şi procurorului care au instrumentat dosarul în care este cercetat pentru denunţare calomnioasă.
Verificând aspectele sesizate, s-a reţinut că, prin rechizitoriul nr. 9156/P/2008 din 16 noiembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, întocmit de procuror G.M.,a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi a fost trimis în judecată inc. S.M., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 259 C. pen.cu aplic, art. 41alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se că la 14 octombrie 2006 şi 5 martie 2007 a formulat plângeri penale împotriva părţilor vătămate L.A. şi L.M., afirmând mincinos şi necorespunzător realităţii în legătură cu comiterea de către aceştia a unor infracţiuni, plângeri, care au fost soluţionate prin netrimitere în judecată.
Din cuprinsul rechizitoriului, s-a reţinut că S.M. a refuzat să semneze aducerea la cunoştinţă a învinuirii, aspect ce a rezultat din procesul verbal întocmit de procurorul G.M. la 12 noiembrie 2009. La aceeaşi dată, procurorul a întocmit un proces verbal, prin care a consemnat că S.M., citat fiind la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, s-a prezentat însă a refuzat să dea orice declaraţie şi să i-a cunoştinţă de materialul de urmărire penală din Dosarul nr. 9156/P/2008.
S-a observat că în procesul de aducere la cunoştinţă a învinuirii, reclamantul a consemnat sub semnătură, că nu recunoaşte învinuirea şi că înţelege să formuleze plângere împotriva procurorului.
La data de 11 iunie 2009, insp. G.O. din cadrul Secţiei 2 de Poliţie a încheiat un proces verbal în care a consemnat că S.M. s-a prezentat la sediul poliţiei, însă a precizat că nu doreşte să dea nici o declaraţie în Dosarul nr. 9156/P/2008, până nu i se vor prezenta probele în acuzarea sa. De altfel, reclamantul însuşi a menţionat pe acelaşi înscris că nu cunoaşte învinuirea şi probele administrate pentru susţinerea acesteia.
A fost întocmit şi procesul verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii la 16 februarie 2009 în care s-a consemnat că S.M. a luat cunoştinţă de faptele pentru care este acuzat, însă a refuzat să dea declaraţie şi să semneze acest înscris.
Dată fiind situaţia de fapt reţinută, s-a constatat că plângerea penală formulată de S.M. este neîntemeiată. Atât magistratul procuror cât şi ofiţerul de poliţie judiciară, nu şi-au încălcat atribuţiile de serviciu şi nu au produs nici o vătămare a intereselor legale ale reclamantului, cercetat în Dosarul nr. 9156/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău.
A fost pusă în mişcare acţiunea penală şi trimis în judecată pe baza probelor administrate în mod legal, care au creat convingerea că se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 259 C. pen.
Împotriva acestei soluţii petiţionarul au formulat plângere la procurorul general care prin rezoluţia din 2 iunie 2010 dată în Dosarul nr. 267/l1/2/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a respins plângere ca nefondată pentru aceleaşi considerente.
În condiţiile prevăzute de art. 2781 C. proc. pen. petiţionarul a formulat plângere în faţa instanţei de judecată.
Instanţa analizând probele administrate de organele de urmărire penală şi în special dosarul în care petiţionarul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de denunţare calomnioasă, (Dosar nr. 19969/180/2009), a constatat că soluţiile dispuse de organele de urmărire penală sunt legale, faptele celor două persoane nerealizând conţinutul vreunei infracţiuni.
Curtea a constatat că atât ofiţerul de poliţie cât şi magistratul procuror şi-au îndeplinit în mod legal atribuţiile de serviciu fără ca prin acestea să îngrădească drepturile procesuale ale petiţionarului. Pe de altă parte, eventualele nelegalităţi comise de organele de urmărire penală pot fi invocate de petiţionar în dosarul în care acesta a fost trimis în judecată, însă prin sentinţa penală nr. 975 din 31 mai 2010 a Judecătoriei Bacău s-a dispus condamnarea petiţionarului pentru infracţiunea pentru care a fost cercetat şi trimis în judecată de persoanele împotriva cărora a făcut prezenta plângere.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a formulat recurs petiţionarul S.M., fără a depune la dosar motivele de recurs.
La termenul de astăzi 19 ianuarie 2011, deşi legal citat, acesta nu s-a prezentat şi nici nu a depus în scris la dosarul cauzei motivele de recurs, cererea de amânare a judecării cauzei formulată de recurentul petiţionar fiind analizată, soluţionată şi motivată în preambulul deciziei.
Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor preceda.
Astfel, s-a reţinut că în cauză nu există acte materiale circumscrise infracţiunii prev. de art. 268 C. pen. şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) care să fi fost comise de intimaţii magistrat procuror G.M., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău şi G.O., ofiţer de poliţie - în cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bacău, în instrumentarea Dosarului nr. 9156/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău.
Pe de altă parte, deşi petiţionarul a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, trebuie precizat că nu orice încălcare a dispoziţiilor procedurale cu ocazia desfăşurării activităţii organului de cercetare penală, angajează răspunderea penală a acestuia, ci doar dacă se dovedeşte reaua - credinţă cu care acţionează acesta în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speţă, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracţiunilor reclamate.
Eventualele încălcări ale dispoziţiilor procedurale cu ocazia efectuării actelor de cercetare penală de către magistratul procuror sau ofiţerul de poliţie, puteau fi criticate într-un cadru procesual adecvat, respectiv în faţa instanţei de judecată sesizată cu soluţionarea cauzei prin rechizitoriul nr. 9156/P/2008 din 16 noiembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, respectiv la Judecătoria Bacău, instanţa pe rolul căreia s-a aflat cauza care a format obiectul Dosarului nr. 19969/180/2009, dosar care de altfel a şi fost soluţionat prin sentinţa penală nr. 975 din 31 mai 2010 a Judecătoriei Bacău, prin care, s-a dispus condamnarea petiţionarului pentru infracţiunea pentru care a fost cercetat şi trimis în judecată de persoanele împotriva cărora a făcut prezenta plângere.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că soluţia pronunţată în cauză este legală şi temeinică, văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curtea va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din acelaşi cod va obliga recurentul petiţionar la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul S.M. împotriva sentinţei penale nr. 115 din 16 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 15/2011. Penal. Arestare provizorie în... | ICCJ. Decizia nr. 169/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
