ICCJ. Decizia nr. 15/2011. Penal. Arestare provizorie în vederea extradarii(Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.15/2011
Dosar nr.10719/1/2010
Şedinţa publică din 5 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 30 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 8988/42/2010 s-a menţinut arestarea preventivă a persoanei extrădabile K.J.T.L., în conf. cu art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 modificată, în vederea soluţionării cererii de extrădare.
Au fost respinse ca neîntemeiate, cererile formulate de persoana extrădabilă privind punerea de îndată în libertate şi de înlocuire a măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara.
S-a dispus adresă către Judecătoria sectorului 4 Bucureşti pentru a se comunica soluţia pronunţată în Dosarul nr. 21903/2010 cu termen de judecată la 19 ianuarie 2011 privind plângerea formulată de solicitantul la azil K.J.T.L. împotriva hotărârii Centrului Regional de Cazare şi Proceduri de Azil Bucureşti prin care a fost respinsă, ca evident nefondată, cererea acestuia.
Copia de pe încheiere a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi Arestului I.P.J. Prahova.
S-a constatat că autorităţile judiciare ale S.U.A. au formulat cerere de extrădare a numitului K.J.T.L., cetăţean american, fiul lui K.T.L. şi J.D.J., persoana solicitată fiind identificată sub numele K.J.T.L., acesta fiind reţinut 24 ore prin ordonanţa din 2 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Prin sentinţa penală nr. 1 din 29 octombrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti a fost admisă cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare americane, însă urmare a admiterii recursului declarat de persoana extrădabilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia penală nr. 3968 din 8 noiembrie 2010 a casat sentinţa şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea cererii de extrădare cu motivarea că persoana solicitată a formulat cerere de azil şi conform art. 6 alin. (1) din Legea nr. 122/2007, solicitantul de azil nu poate fi extrădat până la soluţionarea irevocabilă a cererii de azil, menţinându-se arestarea preventive a acesteia.
Procedând la rejudecarea cauzei, Curtea de Apel Ploieşti prin încheierea din 6 decembrie 2010, constatând că plângerea solicitantului de azil aflată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, formulată împotriva Oficiului Român de Emigrări nu a fost soluţionată, a menţinut în temeiul art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 modificată, arestarea preventivă a persoanei solicitate, respingând ca neîntemeiate cererile privind înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi localitatea şi de încetare de drept a arestării preventive, acordând termen la 29 decembrie 2010.
Recursul numitului K.J.T.L. împotriva acestei încheieri a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 4478 din 10 decembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La termenul de judecată din 29 decembrie 2010, avându-se în vedere împrejurarea că plângerea persoanei extrădabile, înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti nu a fost soluţionată, Curtea de Apel Ploieşti a pus în discuţie solicitarea apărătorului ales al numitului K.J.T.L. de punere în libertate de îndată, precum şi prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată. În cauză, pronunţarea a fost amânată la data de 30 decembrie 2010.
S-a reţinut că persoana extrădabilă, prin apărător ales, susţine că arestarea sa provizorie este o eroare judiciară, deoarece cererea de extrădare vizează o altă persoană, respectiv K.T.L., iar numele său este K.J.T.L., astfel cum reiese din copiile xerox de pe actele de identitate: permis de şedere, carte de rezidenţă, certificat căsătorie, certificat naştere.
În consecinţă, s-a cerut instanţei punerea în libertate de îndată ori, în subsidiar, înlocuirea arestării provizorii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau ţara.
Procedând la verificarea susţinerilor persoanei extrădabile în raport cu actele aflate la dosar, anume cererea de extrădare formulată de autorităţile americane şi documentele însoţitoare, certificatul emis de Procurorul General E.H.H.J. la data de 22 octombrie 2010, declaraţia sub jurământ în susţinerea cererii de extrădare ale Procurorului General al SUA pentru Districtul de Nord al Statului Mississippi, dl. P.D.R. şi agentului special din cadrul F.B.I., dl. M.A.B., fotografii xerox a cetăţeanului american K.T.L., aflată la exponatul E-T, instanţa a constatat că persoana arestată provizoriu, pe numele său K.J.T.L., aşa cum rezultă din actele ce-i atestă identitatea - este cea solicitată prin cererea de extrădare, în împrejurarea în care datele de stare civilă, respectiv numele părinţilor, data, locul naşterii sunt identice cu cele menţionate de autorităţile judiciare americane.
Curtea a mai avut în vedere şi semnalmentele persoanei descrise în cererea de extrădare -înălţime, greutate, culoarea ochilor- care corespund cu cele ale persoanei arestate provizoriu, precum şi aspectul rezultat din declaraţia sub jurământ a agentului F.B.I., dl. M.A.B., în susţinerea cererii de extrădare, potrivit căruia K. a părăsit SUA la 29 mai 2005, sub numele de M.L.K. (fratele persoanei solicitate), că în prezent se află în România.
În sprijinul concluziei că este vorba de aceeaşi persoană, ci nu de persoane diferite şi în cauză nu poate fi invocată vreo eroare judiciară a autorităţilor române, Curtea a mai arătat că în mod inexplicabil persoana extrădabilă, deşi a fost permanent asistată de apărătorul ales, vorbitor de limba engleză, de interpretul de limba engleză şi a cunoscut pe deplin conţinutul cererii de extrădare, a invocat abia la 4 luni de la arestarea sa provizorie că nu este persoana solicitată.
În contextul în care plângerea persoanei extrădabile împotriva Hotărârii nr. 2406077/4/MU din 11 noiembrie 2010 a Oficiului Român pentru Emigrări aflată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti nu a fost soluţionată, având termen la 19 ianuarie 2011, Curtea apreciind că faptele pentru care e învinuită persoana solicitată - posesie de armă de foc de către o persoană condamnată, posesie de dispoziţii neautorizate de acces cu intenţia de a comite fraude şi posesie ilegală de documente de identitate eliberate de autorităţile SUA şi al paşaportului unei alte persoane sunt sancţionate cu pedeapsa închisorii de până la 15 ani şi în scopul prevenirii oricărui impediment de natură a aduce atingere soluţionării cererii de extrădare, a menţinut măsura arestării preventive în acord cu dispoziţiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen legal, persoana solicitată K.J.T.L., care, personal, cât şi prin apărător ales a formulat critici de nelegalitate şi netemeinicie, în esenţă, sub următoarele aspecte:
- existenţa unui impediment legal la luarea măsurii extrădării - existenţa unei cereri de azil, ceea ce atrage neîndeplinirea condiţiilor pentru dispunerea extrădării şi beneficiul persoanei extrădabile a drepturilor prev. de art. 17 din Legea nr. 122/2006 cu modificările şi completările ulterioare, până la finalitatea procedurii de azil;
- prevederile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificate nu dau judecătorului competenţa în a se pronunţa asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunităţii extrădării;
- comiterea unei grave erori judiciare împotriva sa, în împrejurarea în care mandatul pentru care a fost reţinut şi în baza căruia s-a cerut extrădarea este emis pe numele de K.T.L., iar numele său este K.J.T.L., prenumele T.L., în cauză neexistând identitate de persoane între persoana solicitată şi cea arestată provizoriu.
Examinând criticile formulate, în raport de prevederile art. 3856 C. proc. pen., combinate cu art. 7 din Legea nr. 302/2004 modificată şi republicată, se constată că recursul persoanei solicitate este nefondat pentru considerentele de fapt şi de drept ce urmează:
Dispoziţiile art. 45 din Legea nr. 302/2004 modificată şi republicată, reglementează arestarea preventivă şi sesizarea instanţei în cadrul procedurii extrădării.
Astfel, alin. (2) al articolului evocat statuează că după identificarea persoanei extrădabile, procurorul general competent sesizează de îndată Curtea de Apel competentă, pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării preventive în vederea extrădării a persoanei extrădabile şi continuarea procedurii judiciare de soluţionare a cererii de extrădare.
În cauză au fost apreciate ca îndeplinite temeiurile arestării provizorii, măsura fiind menţinută ulterior conf. art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată, în contextul subzistenţei acestor temeiuri, cu ocazia verificării periodice, pe parcursul soluţionării cererii de extrădare, a necesităţii menţinerii arestării provizorii, în cazul în care extrădarea persoanei solicitate nu se putea produce, atâta vreme cât aceasta avea pe rolul instanţei o cerere de azil, impunându-se respectarea disp.art. 6 alin. (1) din Legea nr. 122/2007.
Prima instanţă a pronunţat o hotărâre ce respectă condiţiile şi cerinţele stabilite printr-o procedură specială care priveşte cooperarea judiciară internaţională în materie penală cu referire la instituţia extrădării.
Critica invocată de recurentul persoană extrădabilă cu privire la faptul că nu există identitate între persoana solicitată şi cea arestată provizoriu, nu poate fi primită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, actele aflate la dosarul cauzei, documentaţiile privitoare la datele de identificare conducând în mod neîndoielnic la concluzia că persoana arestată provizoriu K.J.T.L. este una şi aceeaşi persoană cu cea solicitată prin cererea de extrădare, în cauză neputând fi vorba de vreo eroare judiciară a autorităţilor române.
Nici critica formulată de recurentul persoană extrădabilă ce vizează pronunţarea de către instanţă asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici cea referitoare la oportunitatea extrădării nu este fundamentată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constatând că aplicarea disp. art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 modificată şi republicată a fost justificată de subzistenţa, în continuare a temeiurilor ce au stat la baza arestării provizorii a persoanei extrădabile şi a avut menirea de a asigura derularea în mod corespunzător a procedurii de extrădare.
În fine, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie mai arată, în raport de motivele de recurs formulate cu privire la consecinţele cererii de azil promovate de persoana extrădabilă, că dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 122 din 2006 privind azilul în România prevăd drepturile de care beneficiază pe durata procedurii de azil, străinul care solicită acordarea unei forme de protecţie.
Acelaşi act normativ reglementează în art. 6 nereturnarea, statuând în alin. (1) al articolului, imposibilitatea luării faţă de solicitantul de azil a unor măsuri de expulzare, extrădare sau de returnare forţată de la frontieră ori de pe teritoriul României, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 44 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului.
Instanţa a respectat întru-totul aceste dispoziţii în cadrul procedurii de extrădare, iar în împrejurarea în care a apreciat că subzistă temeiurile ce au fundamentat iniţial arestarea provizorie a persoanei extrădabile, neimpunându-se înlocuirea acestei măsuri cu una restrictivă de drepturi, în cauză existând temerea că acesta s-ar putea sustrage procedurii judiciare în curs, a făcut aplicarea art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 modificată şi republicată, asigurând astfel condiţiile necesare desfăşurării corespunzătoare a procedurii extrădării.
Investită cu soluţionarea cererii de extrădare a autorităţilor judiciare americane privind pe numitul K.J.T.L., instanţa de judecată în calitate de autoritate judiciară în cadrul unei proceduri reglementată printr-o lege specială, nu a verificat apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei şi nu s-a pronunţat cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuate de autoritatea judiciară emitentă, ori cu privire la oportunitatea cererii de extrădare.
Pentru toate aceste considerente, criticile sunt nefondate, urmând ca încheierea din 30 decembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, să fie menţinută ca legală şi temeinică, prin respingerea recursului declarat de persoana solicitată, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. d) C. proc. pen.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul persoană extrădabilă va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul interpretului de limba engleză urmând a se suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de persoana extrădabilă K.J.T.L. împotriva încheierii din 30 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 8988/42/2010.
Obligă recurenta persoană extrădabilă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul interpretului de limbă engleză se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 5 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 147/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 151/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
