ICCJ. Decizia nr. 1481/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr.1481/2011
Dosar nr. 5802/1/2011
Şedinţa publică din 20 octombrie 2011
Asupra cauzei penale de faţă;
Prin Ordonanţa din 14 aprilie 2011 dată în Dosarul nr. 698/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus, cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul S.M., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -D.N.A., Serviciul Teritorial Braşov pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 28, 29 rap. la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin aceeaşi ordonanţă s-a disjuns şi s-a declinat cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov pentru continuarea cercetărilor faţă de P.C., S.G., G.A., L.M., C.G., L.Z., N.S., P.N., K.V. şi P.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 215, 240, 246, 249, 281, 288, 289, 291 C. pen.
În esenţă, s-a reţinut că petenta C.A. a formulat o plângere penală împotriva primarului, viceprimarului, a mai multor funcţionari din cadrul Primăriei Braşov, precum şi împotriva magistraţilor P.C., procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi S.M., procuror şef serviciu din cadrul D.N.A., Serviciul Teritorial Braşov pentru comiterea mai multor infracţiuni în legătură cu atribuirea unui apartament cu caracter de locuinţă de serviciu.
În privinţa intimatului S.M., s-a reţinut că în calitate de şef serviciu la D.N.A. a trimis o adresă la Primăria Municipiului Braşov pentru atribuirea unei locuinţe de serviciu, însă acest fapt nu reprezintă o încălcare a atribuţiilor de serviciu şi nici vreo infracţiune de fals.
Împotriva acestei ordonanţe a formulat plângere petenta C.A., care a fost respinsă prin rezoluţia din 6 iunie2011 a Procurorului şef al secţiei de urmărire penală şi criminialistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie emisă sub nr. 4299/1337/H/2/2011.
În aceste condiţii, petenta a formulat plângere conform art. 2781 C. proc. pen., solicitând desfiinţarea ordonanţei atacate şi trimiterea cauzei la Parchet în vederea continuării cercetărilor.
S-a susţinut în esenţă că adresa întocmită de intimat a fost folosită într-un dosar civil în care petenta solicita anularea unei Hotărâri a Consiliului Local Braşov prin care apartamentul în care locuia a fost repartizat unui poliţist din cadrul D.N.A, deşi acestuia i se repartizase anterior o altă locuinţă în baza aceleiaşi adrese.
Efectul depunerii acestei adrese a fost respingerea acţiunii civile formulate de petenta.
S-au mai formulat critici şi cu privire la soluţia de disjungere adoptată prin aceeaşi ordonanţă.
Examinând actul atacat pe baza lucrărilor şi a materialulului din dosarul cauzei, Curtea constată că plângerea este nefondată.
Curtea reţine mai întâi că, în cazul în care prin acelaşi act s-a dispus atât o soluţie de neîncepere a urmăririi penale/scoatere de sub urmărire penală/încetare a urmăririi penale, dar şi o soluţie de disjungere a cercetărilor faţă de alte persoane, aceasta din urmă nu poate face obiectul cenzurii instanţei în procedura instituită de art. 2781 C. proc. pen.
Raţiunea reglementării din articolul sus-menţionat este aceea de a putea fi supuse analizei judecătorului acele soluţii prin care fie se pune capăt procesului penal încă din faza urmăririi penale (prin scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea procesului penal), fie se consideră că nu există temeiuri pentru ca acest proces să pornească (prin neînceperea urmăririi penale).
O asemenea raţiune nu există însă în cazul altor soluţii adoptate de procuror, cum este şi cea de disjungere, căci prin ipoteză în aceste situaţii cercetările nu sunt finalizate, iar soluţia care va fi în final adoptată va putea fi la rândul său supusă cenzurii judecătorului, fie în procedura instituită în art. 2781 C. proc. pen., fie în cursul judecăţii în fond, dacă se va dispune trimiterea în judecată.
În speţă, Curtea constată că, deşi a formulat plângere conform art. 2781 C. proc. pen., petenta a înţeles să pună în discuţie inclusiv aspecte legate de alţi făptuitori, criticând în mod explicit soluţia de disjungere adoptată faţă de aceştia.
Ori, pentru considerentele mai sus arătate, o asemenea cenzură nu poate fi făcută în limitele procedurii prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., criticile petentei fiind aşadar în parte inadmisibile.
În privinţa soluţiei dispuse faţă de intimatul S.M., Curtea reţine că efectuarea de către acesta, în calitate de procuror şef serviciu al D.N.A., Serviciul Teritorial Braşov, a unei adrese către Primăria Municipiului Braşov prin care solicita atribuirea unui apartament din fondul locativ al municipalităţii, cu titlu de locuinţă de serviciu pentru a fi repartizat unui salariat care nu posedă locuinţă pe raza municipiului Braşov unde se află sediul în care-şi desfăşoară activitatea, nu reprezintă o exercitare abuzivă a atribuţiilor de serviciu, după cum nu se circumscrie nici infracţiunii de fals intelectual.
În fapt, nemulţumirea petentei vizează împrejurarea că după decesul soţului său, fost procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov nu s-a dat curs solicitării acesteia vizând schimbarea titularului contractului de închiriere pe numele său pentru locuinţa de serviciu deţinută anterior de defunct, invocând în acest sens dispoziţiile Legii nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor.
Este real faptul că prin Hotărârea Consiliului Local Braşov nr. 406 din 25 mai2009 apartamentul ocupat de petentă, ce fusese repartizat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, a trecut la Primăria Municipiului Braşov (ca efect al decesului soţului său), iar prin H.C.L. nr. 418 din aceeaşi zi s-a aprobat repartizarea către D.N.A, Serviciul Teritorial Braşov a unei locuinţe, cu destinaţie de locuinţă de serviciu, din fondul locativ al Municipiului Braşov.
Împrejurarea că apartamentul locuit de petentă ar fi fost ulterior repartizat către D.N.A, urmare a adresei intimatului, nu conferă o conotaţie penală demersurilor acestuia, în condiţiile în care intimatul a formulat o simplă cerere, nu a vizat situaţia petentei, iar autoritatea care a dispus a fost Consiliul Local al Municipiului Braşov.
Cu alte cuvinte, chiar dacă petenta critică soluţia adoptată faţă de intimatul S.M., în realitate susţinerile acesteia vizează eventualele fapte comise de ceilalţi intimaţi, faţă de care cercetările s-au disjuns.
În aceste condiţii, ţinând seama de limitele învestirii, Curtea constată că în mod corect s-a reţinut că în raport de faptele imputate intimatului S.M., este incident cazul de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prev. de art. 10 lit. a) C. proc. pen., astfel încât plângerea petentei împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale este nefondată şi va fi respinsă conform art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc.pen.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara C.A. împotriva ordonanţei din 14 aprilie 2011 dată în Dosarul nr. 698/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia urmărire penală şi criminalistică, rezoluţie pe care o menţine.
Obligă petiţionara la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1385/2011. Penal. Strămutare (art. 55 şi... | ICCJ. Decizia nr. 1515/2011. Penal → |
|---|
