ICCJ. Decizia nr. 1515/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1515/2011
Dosar nr. 7671/63/2009
Şedinţa publică din 14 aprilie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 204 din 5 mai 2010 a Tribunalului Dolj, în baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen., art. 175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.C.M. la 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani (în raport de partea vătămată V.V.H.).
În baza art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.C.M. la 4 luni închisoare (în raport de partea vătămată C.A.C.).
În baza art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.C.M. la 4 luni închisoare (în raport de partea vătămată V.D.I.).
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul N.C.M. urmează să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza ll-a şi b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani conform art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere .
- să se prezinte în ultima săptămână a fiecărei luni la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere .
În baza art. 118 pct. 1 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un cuţit.
A fost obligat inculpatul N.C.M. la câte 2000 RON daune materiale şi la câte 1.000 RON daune morale către fiecare dintre părţile vătămate V.V.H. şi C.A.C.
A fost obligat inculpatul N.C.M. la 8.000 RON daune materiale şi la 5.000 RON daune morale către partea vătămată V.D.I.
A fost obligat inculpatul la 6544,71 RON despăgubiri civile către S.C.U. nr. 1 Craiova.
A fost obligat inculpatul la 900 RON cheltuieli judiciare statului din care 600 RON cheltuieli la urmărirea penală, 200 RON onorariu avocat oficiu şi 100 RON cheltuieli la instanţă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt.
La data de 03 iunie 2010 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 7671/63/2009 rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj sub nr. 619/P/2008 din 02 iunie 2009 prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului N.C.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de: tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) din C. pen. - parte vătămată V.V.H.şi două infracţiuni de vătămare corporală prev. de art. 181 din C. pen., părţi vătămate C.A.C. şi V.D.I., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de V.V.H., sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni prev. de art 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. fiindu-i aplicată o sancţiunea cu caracter administrativ în cuantum de 500 de RON amendă şi neînceperea urmăririi penale faţă de N.C.M. cu privire la săvârşirea a două infracţiuni prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. şi două infracţiuni prevăzut de art. 217 alin. (1) C. pen. în raport de părţile vătămate V.Ş.R. şi A.M.C.
În fapt, instanţa a reţinut că în noaptea de 11/12 octombrie 2008, martorii A.M.C., V.Ş.R., N.T., B.S.C. împreună cu părţile vătămate V.D.I. şi C.A.C., dar şi cu învinuitul -parte vătămată V.V.H. s-au deplasat din oraşul S. pe raza localităţii Craiova.
Aceştia au mers la fast-food-ul amplasat în zona B-dului Nicolae Titulescu, în apropierea Grădinii Botanice, ce aparţine S.C. C.I. S.R.L. Craiova. După ce au parcat maşinile cu care s-au deplasat pe strada unde era amplasat fast-food-ul, au cumpărat hamburgeri, rămânând să mănânce în apropiere.
La puţin timp după aceea, aici a venit şi inculpatul-parte vătămată N.C.M., împreună cu partea vătămată G.M.A. şi martorul B.M.C., care au rămas să mănânce, chiar în faţa fast-food-ului.
Aceştia erau însoţiţi de martora M.M.D., care însă nu a coborât din taxi-ul cu care au venit, şi care parcase în apropiere.
La un moment dat, inculpatul-parte vătămată N.C.M. l-a insultat pe învinuitul-parte vătămată V.V.H. fapt ce a generat mai multe discuţii contradictorii între aceştia.
Ulterior, V.V.H. l-a lovit cu pumnul în zona feţei pe N.C.M.
De menţionat este faptul că cei doi nu se cunoşteau, iar conflictul a fost spontan.
V.V.H. şi N.C.M. au început să se îmbrâncească, fapt ce a determinat ca părţile vătămate C.A.C. şi V.D.I. să intervină pentru aplanarea conflictului.
În aceste condiţii, N.C.M. a scos un cuţit, pe care îl avea asupra sa şi l-a lovit atât pe V.V.H., cât şi pe C.A.C. şi V.D.I.
De asemenea, a intervenit şi G.M.A., care a încercat şi el să aplaneze conflictul.
C.A.C. a fost lovit în zona feţei cu cuţitul de către N.C.M., care de asemenea, l-a lovit şi peste braţul drept şi braţul stâng.
Având în vedere starea de fapt reţinută, instanţa a constatat că în drept, fapta inculpatului N.C.M. care a lovit cu cuţitul, pe partea vătămată V.V.H. cauzându-i leziunile constatate în raportul de constatare medico-legală nr. 3503/A 1/2008 emis de către Institutul de Medicină Legală Craiova potrivit căruia acesta a prezentat o plagă înjunghiată de 3 cm torace stânga în spaţiul VI intercostal, plagă de 2 cm în spaţiul III intercostal penetrantă, două plăgi în regiunea posterioară stânga cu secţiunea muşchiului dorsal aproape de inserţie, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale de la data producerii lor, respectiv 11/12 octombrie 2008 şi au pus în primejdie viaţa victimei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen., rap.la art. 174 C. pen., art. 175 lit. i) C. pen.
S-a reţinut că infracţiunea de omor se săvârşeşte cu intenţie, directă sau indirectă, după cum făptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui sau deşi nu îl urmăreşte, acceptă posibilitatea morţii celui agresat, ca rezultat al acţiunii sale.
De regulă, în cazul infracţiunilor îndreptate împotriva vieţii, intenţia de a ucide rezultă din materialitatea actelor săvârşite de inculpat, în raport cu zona anatomică vizată, obiectul folosit şi intensitatea loviturilor.
În speţa de faţă, instanţa a constatat că zona anatomică vizată era una vitală (torace stânga în spaţiul VI intercostal, spaţiul III intercostal penetrantă, două plăgi în regiunea posterioară stânga cu secţiunea muşchiului dorsal aproape de inserţie).
Totodată s-a constatat că faptele aceluiaşi inculpat care a lovit cu cuţitul pe partea vătămată C.A.C. cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25-30 zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor şi nu au pus în primejdie viaţa victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 181 alin (1) C. pen.
Cu privire la partea vătămată V.D.I. care a prezentat o plagă tăiată braţ stâng treimea medie faţă posterioară, leziunile necesitând pentru vindecare 25 zile îngrijiri medicale şi nu au pus în primejdie viaţa victimei faptă comisă tot de inculpatul N.C.M., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa a avut în vedere dispoziţiile Părţi Generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în Partea Specială, gradul de pericol social al faptelor comise, dar şi persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, s-a ţinut seama de starea de provocare în care a acţionat datorită faptului că partea vătămată V.V.H., a iniţiat conflictul când l-a lovit cu pumnul în zona feţei pe N.C.M., aspect ce va fi reţinut de instanţă drept circumstanţă atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen., iar lipsa antecedentelor penale şi atitudinea sinceră a acestuia vor fi apreciate ca circumstanţe atenuante prev. de art. 74 C. pen.
Faţă de cele mai sus expuse, instanţa l-a condamnat pe inculpat la pedepse cu închisoarea, coborâte sub minimul special prevăzut de lege conform art. 76 C. pen.
Faptele fiind comise în concurs real, s-a făcut aplicarea disp. art. 33 - 34 C. pen., vor fi contopite pedepsele aplicate pentru fiecare infracţiune urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.
Apreciind că faţă de datele ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale şi buna conduită anterior săvârşirii faptei, s-a reţinut că scopul preventiv şi educativ al pedepsei, aşa cum este el definit de art. 52 C. pen., poate fi realizat şi fără privarea de libertate a inculpatului, iar suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este o modalitate de individualizare ce oferă garanţii suficiente pentru ca inculpatul să aibă pe viitor o bună conduită şi să reconsidere valorile sociale ocrotite de lege.
Sub aspectul laturii civile, instanţa a constatat că părţile vătămate s-au constituit părţi civile în procesul penal respectiv V.V.H. cu suma de 10.000 euro, V.D.l. cu suma de 10.000 euro din care 2.000 euro daune materiale şi 8.000 euro daune morale şi C.A.C. care nu a precizat suma şi ce reprezintă.
Instanţa a apreciat că prin faptele săvârşite de inculpat, părţilor vătămate le-au fost cauzate suferinţe fizice dar şi psihice, suferinţe ce reclamă o reparaţie materială însă cuantumul pretenţiilor civile este exagerat în raport e prejudiciul efectiv cauzat.
Ca atare, s-au admis în parte acţiunile civile şi a fost obligat inculpatul N.C.M. la câte 2.000 RON daune materiale şi la câte 1.000 RON daune morale către fiecare dintre părţile vătămate V.V.H. şi C.A.C.
S-a dispus obligarea inculpatului N.C.M. la 8.000 RON daune materiale şi la 5.000 RON daune morale către partea vătămată V.D.I.
Având în vedere adresa nr. 28624 din 28 iulie 2009 a S.C.J.U. nr. 1 Craiova, din care rezultă că cele trei părţi vătămate au fost internate în această unitate sanitară precum şi decontul de cheltuieli ataşat la dosar, instanţa l-a obligat pe inculpatul la 6544,71 RON despăgubiri civile către S.C.U. nr. 1 Craiova.
Împotriva acestei sentinţe penale au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul N.C.M.
În motivarea apelului parchetul a invocat critici de netemeinicie sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului şi cu privire la modul de soluţionare a laturii civile.
S-a motivat în esenţă că pedeapsa aplicată inculpatului nu este de natură să realizeze scopul pedepsei, fiind prea blândă sub aspectul cuantumului şi a modalităţii de executare. Astfel, s-a arătat că s-a dat o prea mare eficienţă circumstanţelor atenuante existente în favoarea inculpatului, solicitându-se să se menţină aceste circumstanţe, însă să se aplice o pedeapsă într-un cuantum mai ridicat, cu executarea în regim de detenţie.
În ce priveşte latura civilă s-a arătat că în condiţiile în care s-a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă a provocării, se impunea să se reducă despăgubirile civile reprezentând cheltuieli de spitalizare corespunzător culpei victimei.
Totodată, a fost criticată hotărârea instanţei de fond sub aspectul omisiunii instanţei de fond de a se pronunţa asupra cererii părţii civile S.C.U. Craiova, privind reactualizarea cheltuielilor de spitalizare, corespunzător indicelui de devalorizare a leului.
În motivele de apel inculpatul a invocat critici de netemeinicie sub aspectul laturii penale şi a laturii civile.
S-a arătat în esenţă că pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de tentativă de omor este prea aspră raportat la împrejurările concrete de comitere a faptei şi a împrejurării că fapta a fost comisă în condiţii de provocare, acţiunea fiind determinată de activitatea violentă a părţilor vătămate, fiind necesar să se dea o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului, cu consecinţa aplicării unei pedepse într-un cuantum mai redus care să fie contopită cu celelalte două pedepse aplicate pentru infracţiunea prev. de art. 181 C. pen., cu menţinerea ca modalitate de executare a suspendării pedepsei sub supraveghere.
Totodată, au fost invocate critici privind modul de soluţionare a acţiunii civile formulată de partea vătămată V.D.I.
În motivele de apel inculpatul a arătat că sumele acordate acestei părţi civile cu titlu de daune materiale şi morale este exagerat, nefiind dovedit în totalitate, solicitând reducerea despăgubirilor acordate la 2.000 RON daune materiale şi 1.000 RON daune morale.
Prin Decizia penală nr. 188 din 23 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul N.C.M.
S-a desfiinţat sentinţa penală în parte.
S-au înlăturat dispoziţiile art. 861, 862, 863 şi 71 alin. (5) C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.
S-au redus despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul către partea civilă S.C.U. nr. 1 Craiova, de la 6544,71 RON, la 5747,30 RON.
S-au redus despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul către partea civilă V.D.I., de la 8.000 RON despăgubiri materiale, la 2.000 RON, despăgubiri materiale şi de la 5.000 RON daune morale la 1.000 RON daune morale.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de apel invocate, cât şi din oficiu, conform dispoz. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că apelurile sunt fondate pentru următoarele considerente.
Instanţa de fond pe baza unui material probator concludent şi just apreciat a reţinut o situaţie de fapt corectă, încadrarea juridică a faptelor şi vinovăţia inculpatului fiind corect stabilite.
Totodată, în mod corect s-a reţinut că inculpatul a comis fapta în stare de provocare faţă de partea vătămată V.V.H., dat fiind că acesta din urmă a iniţiat conflictul, aplicând inculpatului o lovitură cu pumnul în zona feţei, după care, inculpatul şi partea vătămată s-au îmbrâncit reciproc, moment au intervenit celelalte două părţi vătămate pentru aplanarea conflictului, împrejurări în care inculpatul aflat într-o stare de puternică tulburare şi emoţie determinată de acţiunea provocatoare a părţii vătămate V.H., a aplicat părţii vătămate lovituri cu cuţitul, cauzându-i leziuni de violenţă care au necesitat 25 - 30 zile îngrijiri medicale şi i-au pus în primejdie viaţa.
De asemenea, corect a reţinut instanţa de fond că altercaţia a avut loc iniţial numai între inculpat şi partea vătămată, celelalte două părţi vătămate intervenind numai pentru aplanarea conflictului, împrejurare în care însă inculpatul a aplicat şi celorlalte două părţi vătămate lovituri cu cuţitul, fiindu-le cauzate vătămări ce au necesitat 25 - 30 zile îngrijiri medicale (partea vătămată C.A.) şi 25 zile îngrijiri medicale (partea vătămată V.D.I.).
Relevante în acest sens pentru stabilirea împrejurării în care a avut loc conflictul dintre părţi şi modul de derulare a acestuia sunt depoziţiile martorilor A.M.C., V.Ş., B.S., audiaţi la urmărirea penală şi instanţa de fond care au confirmat starea de fapt reţinută de instanţa de fond astfel cum a fost expusă anterior.
Astfel, se constată că instanţa de fond a dat eficientă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilind corect starea de fapt, împrejurările săvârşirii şi încadrarea juridică a faptelor.
În ce priveşte însă individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea constată că instanţa de fond a reţinut corect în favoarea inculpatului circumstanţa atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., având în vedere conduita bună a inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunilor, inculpatul nefiind cunoscut cu antecedente penale şi totodată, s-a reţinut corect circumstanţa atenuantă a provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., în raport cu partea vătămată V.V.H., pedepsele fiind corect stabilite sub aspectul cuantumului, pedepsele aplicate fiind de natură să răspundă dublului scop prev. de art. 52 C. pen., fiind din acest punct de vedere realizat un just echilibru între cuantumul pedepsei, periculozitatea inculpatului, natura faptelor şi gravitatea acestora, criticile formulate de parchet prin care se solicită majorarea pedepsei aplicate şi criticile formulate de inculpat în sensul aplicării unor pedepse într-un cuantum mai redus, fiind neîntemeiate.
În ce priveşte însă modalitatea de executare, Curtea constată că sunt întemeiate criticile formulate de parchet.
Astfel, având în vedere natura şi gravitatea faptelor, urmările produse, vătămarea adusă relaţiilor sociale ocrotite prin lege privind viaţa persoanei, împrejurarea că inculpatul a comis în concurs real trei infracţiuni de violenţă, ţinând cont de modalitatea de comitere a faptelor, obiectul cu care s-a acţionat (cuţit), Curtea apreciază că scopul pedepsei nu poate fi realizat prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Datele personale favorabile ale inculpatului (lipsa antecedentelor penale, conduita anterioară bună, precum şi faptul că inculpatul a acţionat faţă de partea vătămată V.V.H. sub imperiul provocării), au fost deja avute în vedere de instanţa de fond care a aplicat inculpatului o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, însă aceste elemente nu sunt suficiente pentru a concluziona că scopul pedepsei poate fi realizat fără privare de libertate.
Astfel, nu se poate face abstracţie de celelalte elemente de individualizare ce trebuie avute în vedere conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptelor, împrejurarea săvârşirii, limitele ridicate de pedeapsă prevăzute de lege, urmările produse, faptul că inculpatul a comis în aceleaşi împrejurări 3 infracţiuni contra integrităţii corporale a persoanei şi respectiv împotriva vieţii persoanei.
În consecinţă, Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată de instanţa de fond sub aspectul cuantumului este corectă, însă pentru realizarea scopului educativ şi preventiv al pedepsei, astfel cum este definit de art. 52 C. pen., se impunea aplicarea unei pedepse cu executarea în regim de detenţie, fiind totodată suficientă şi proporţională interzicerea ca pedeapsă accesorie a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.
Criticile formulate de parchet şi inculpat, referitoare la modul de soluţionare a acţiunii civile sunt întemeiate.
Astfel, în ce priveşte S.C.J.U. nr. 1 Craiova, se constată că acesta s-a constituit parte civilă cu suma de 6.544,71 RON, reactualizată în funcţie de indicele inflaţiei, din care 2.768,81 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată V.V.H., 1.594,83 RON cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată C.A.C. şi 2.181,07 RON pentru partea vătămată V.D.I.
Ori, în condiţiile în care cu referire la fapta comisă asupra părţii vătămate V.V.H. s-a reţinut că inculpatul a acţionat sub imperiul provocării,(inculpatul aflându-se în momentul comiterii faptei într-o stare de puternică tulburare determinată de acţiunea violentă a acestei părţi vătămate), se impunea reducerea cuantumului cheltuielilor de spitalizare efectuate pentru această parte civilă (2768,81 RON), corespunzător culpei părţii vătămate în producerea rezultatului vătămător, respectiv într-o proporţie de 50%, astfel că pentru aceste considerente suma totală ce se impunea a fi acordată părţii civile S.U.C. pentru cheltuielile efectuate cu spitalizarea celor trei părţi vătămate este de 5.747,30 RON, apelul urmând a fi admis şi pentru acest motiv.
Celelalte critici formulate de parchet, referitoare la omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa asupra solicitării părţii civile de reactualizare a despăgubirilor civile reprezentând cheltuieli de spitalizare în funcţie de indicele de inflaţie, sunt nefondate în condiţiile în care partea civilă nu a formulat apel, nefiind posibilă invocarea acestor critici de către parchet în lipsa apelului părţii civile conform dispoziţiilor art. 362 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi principiului disponibilităţii în materie civilă.
Criticile formulate de inculpat, referitoare la cuantumul despăgubirilor civile acordate părţii vătămate V.D.I. în sensul că se impunea reducerea acestora la suma de 1.000 RON daune morale şi 2.000 RON despăgubiri materiale sunt întemeiate.
În ce priveşte despăgubirile materiale, într-adevăr, martorul U.N. audiat la instanţa de fond a confirmat că a împrumutat-o pe partea vătămată V.D.I. cu suma de 1.000 euro şi totodată, a precizat că suma cheltuită de partea vătămată pentru restabilirea sănătăţii s-a ridicat la 80.000.000 RON însă, Curtea constată că aceste aprecieri ale martorului se bazează exclusiv pe relatările părţii vătămate, fără a fi prezentate alte dovezi (înscrisuri, facturi), care să justifice cuantumul acestora.
Totodată, faptul că inculpatul a împrumutat o sumă de bani nu face dovada certă a efectuării acestor cheltuieli.
În consecinţă, având în vedere cele menţionate anterior, dispoziţiile art. 998, 999 C. civ. şi principiul disponibilităţii în materie civilă (în condiţiile în care inculpatul a fost de acord cu suma de 2.000 RON despăgubiri materiale), se impune admiterea apelului sub acest aspect, urmând a fi reduse la acest cuantum sumele acordate părţii civile cu titlu de despăgubiri materiale.
În ce priveşte daunele morale acordate părţii vătămate V.D., Curtea constată că existenţa unui prejudiciu moral a fost cert dovedită în raport cu gravitatea leziunilor suferite de partea vătămată, numărul de zile necesare pentru îngrijiri medicale, faptul că partea vătămată a fost nevoită să suporte mediul spitalicesc, suferinţele inerente care au fost cauzate părţii vătămate fiind evidente, însă cuantumul acestora este exagerat, Curtea constatând că suma de 1.000 RON este suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral încercat de această parte vătămată, criticile formulate de inculpat sub acest aspect fiind întemeiate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul N.C.M.
Parchetul a criticat hotărârea atât pentru nelegalitate, cât şi pentru netemeinicie.
S-a susţinut astfel că în mod greşit au fost invocate disp. art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen, în cauză fiind incidente disp. art. 76 alin. (2) C. pen., care stipulează că în cazul infracţiunii de omor, dacă se reţin circumstanţe atenuante, pedeapsa se coboară sub minimul special, până la cel mult o treime din acel minim.
Criticile de netemeinicie au vizat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, atât a celei rezultante (considerându-se că se impunea aplicarea unui spor), cât şi a pedepselor aplicate pentru fiecare infracţiune săvârşită (apreciindu-se neîndestulătoare cea aplicată pentru tentativa de omor calificat, precum şi netemeinicia circumstanţelor atenuante judiciare reţinute în cazul infracţiunilor prev. de art. 181 C. pen.)
Inculpatul a criticat cuantumul şi modalitatea de executare a pedepsei stabilite de instanţa de apel, precum şi cuantumul daunelor materiale şi morale la care a fost obligat.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare în care formal se încadrează, respective art. 3859 pct. 14 şi 172 C. proc. pen., Curtea constată următoarele.
În ce priveşte legalitatea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea de omor calificat în forma tentativei, Curtea face trimitere la propria jurisprudenţă. Astfel, prin Decizia nr. 1061 din 19 martie 2010 s-a statuat, cu referire la situaţia unui inculpat condamnat pentru o infracţiune de omor în forma tentativei, că în cazul în care constată existenţa circumstanţelor atenuante, instanţa aplică disp. art. 21 alin. (2) C. pen. şi, în raport cu minimul special de 5 ani închisoare al pedepsei rezultate în urma aplicării dispoziţiilor menţionate, face aplicarea art. 76 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. pen., coborând pedeapsa sub minimul special de 5 ani închisoare, dar nu mai jos de o treime din acest minim special.
Prin urmare, minimul special avut în vedere atât de disp. art. 76 alin. (1), cât şi de disp. art. 76 alin. (2) C. pen. este cel redus la jumătate potrivit art. 21 alin. (2) C. pen.
Aplicând acest raţionament în cazul tentativei la omor calificat (situaţia din speţă), rezultă că minimul special de referinţă pentru efectele circumstanţelor atenuante este de 7 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa neputând fi coborâtă decât până la o treime din acest minim, respectiv până la 2 ani şi 6 luni.
Ori, pedeapsa aplicată inculpatului de către instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel a fost de 3 ani închisoare, aşadar peste limita minimă rezultată din aplicarea art. 76 alin. (2) C. pen., astfel încât critica Parchetului vizând nelegalitatea pedepsei este nefondată.
În privinţa criticilor de netemeinice vizând latura penală, Curtea apreciază ca fiind fondată doar motivul de recurs al Parchetului vizând cuantumul pedepsei aplicate pentru infracţiunea cea mai gravă, de omor calificat sub forma tentativei.
Astfel, reţinând în mod corect că inculpatul a acţionat sub imperiul unei puternice tulburări, determinate de provocarea venită din partea victimei V.V., care l-a lovit cu pumnul în faţă pe inculpat pe fondul unor discuţii în contradictoriu, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au recunoscut efecte mult prea ample acestei circumstanţe atenuante legale, coborând pedeapsa într-un cuantum derizoriu, fără a ţine seama de gradul de pericol social concret al faptei comise de inculpat, care a aplicat 4 lovituri cu un cuţit părţii vătămate V.V. în zone vitale ale corpului, cauzându-i leziuni care i-au pus viaţa în primejdie.
În aceste condiţii, Curtea apreciază că în cauză se impunea aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat pentru infracţiunea de omor calificat în forma tentativei, sens în care recursul Parchetului va fi admis, hotărârile casate în parte şi procedând la rejudecarea cauzei conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va fi majorată această pedeapsă de la 3 ani la 5 ani închisoare.
În mod evident, pentru aceleaşi considerente şi ţinând cont de noua pedeapsă stabilită, criticile inculpatului vizând de asemenea individualizarea acesteia, atât ca şi cuatum, cât şi ca modalitate de executare, sunt nefondate.
În privinţa pedepselor stabilite pentru infracţiunile prev. de art. 181 C. pen., vizate implicit de recursul Parchetului, Curtea constată că acestea sunt rezultatul evaluării corecte a circumstanţelor reale şi personale, dându-se efecte corespunzătoare lipsei antecedentelor penale, vârstei inculpatului şi conduitei sale anterioare comiterii faptelor.
În consecinţă, în ce priveşte latura penală, Curtea apreciază că prin majorarea cuantumului pedepsei aplicate pentru infracţiunea cea mai gravă şi, implicit, a celei rezultante, este asigurată realizarea dezideratelor înscrise în art. 52 C. pen. vizând scopul pedepsei, neimpunându-se şi aplicarea vreunui spor.
În fine, în ce priveşte latura civilă, Curtea constată că instanţa de apel a redus cuantumul daunelor materiale, cât şi pe cel al daunelor morale până la limita menţionată chiar de inculpat în motivele de apel (2.000 RON, respective 1.000 RON), în condiţiile în care apelul a vizat doar situaţia părţii civile V.D.l.
În aceste condiţii orice critici vizând latura civilă sunt inadmisibile, căci în privinţa părţii civile sus-menţionate despăgubirile au fost reduse de instanţa de apel potrivit solicitării inculpatului, iar în privinţa celorlalte părţi civile, acestea nu au fost vizate de apelul declarat de inculpat, astfel încât situaţia lor nu mai poate fi reanalizată direct în recurs.
Aşa fiind, doar recursul Parchetului va fi admis (însă numai în parte), iar hotărârile casate, urmând a respinge ca nefondată calea de atac exercitată de inculpat, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 188 din 23 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în parte Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 204 din 5 mai 2010 a Tribunalului Dolj şi rejudecând.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. în pedepsele componente de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., 4 luni închisoare şi 4 luni închisoare.
Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului N.C.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte cele două pedepse de câte 4 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen. cu pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale şi sentinţei penale.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat N.C.M. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 550 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1481/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1951/2011. Penal → |
|---|
