ICCJ. Decizia nr. 1522/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1522/2011
Dosar nr. 4643/101/2008
Şedinţa publică din 14 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 190 din 14 mai 2009 a Tribunalului Mehedinţi a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), texte de lege în baza cărora a fost condamnat inculpatul S.F. la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă perioada executată de 24 ore, respectiv reţinerea din 19 decembrie 2007.
În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-a confiscat de la inculpat generatorul marca K.M.T., seria ............... culoare portocaliu şi proiectoarele auxiliare.
S-a dispus restituirea către inculpat a unui polizor ridicat în vederea cercetărilor.
În temeiul art. 346 şi art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 - 999 C. civ., s-au admis în parte acţiunile civile promovate de părţile civile G.A.A.G., P.R.C., V.C.A., C.D., L.E.I..
A fost obligat inculpatul să le plătească părţilor civile contravaloarea în lei la data plăţii efective a câte 500 euro, cu titlu de daune morale.
S-a luat act că partea vătămată L.M. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Astfel, în luna august 2007, M.A. a racolat părţile vătămate V.C.A., L.I.E., C.D., P.R.C., L.M., G.A.A. cărora le-a promis că le va asigura locuri de muncă bine plătite în Grecia, masă şi cazare în condiţii decente gratis. De asemenea au stabilit că vor fi transportaţi în Grecia pentru suma de 100 euro ce vor fi plătiţi din banii obţinuţi din activităţile desfăşurate în străinătate.
Neavând locuri de muncă şi nici alte venituri părţile vătămate au fost de acord şi au plecat din ţară cu autoturismul lui M.A.
În Bulgaria, acesta din urmă le-a luat actele de identitate şi i-a anunţat că preţul transportului este în realitate 400 euro.
Părţile vătămate au fost duse în localitatea Mauriki şi cazate într-un grajd fără uşi şi ferestre.
Aici se afla inculpatul şi concubina sa, iar de a doua zi S.F., cunoscător al limbii elene, le-a găsit părţilor vătămate locuri de muncă la recoltatul cepei. Timp de aproximativ o săptămână cât au lucrat părţile vătămate, banii cuveniţi acestora, 25 - 30 zilnic erau însuşiţi de inculpat, sub pretext că reprezintă costul transportului din România şi hrana preparată de concubina sa.
Ulterior inculpatul a cumpărat bilete de călătorie cu autocarul pentru cei 6 bărbaţi, i-a transportat în localitatea Arma, i-a cazat într-o hală dezafectată în condiţii insalubre şi apoi, timp de 15 - 20 zile cât aceştia au lucrat la cules de struguri, a încasat banii rezultaţi din munca prestată de ei.
Fiindcă părţile vătămate le-au cerut celor doi fraţi banii pentru zilele de muncă, aceştia i-au ameninţat cu moartea iar inculpatul S.F. l-a şi lovit pe V.C.A.
În aceleaşi împrejurări, inculpatul a luat bani de la părţile vătămate şi de la alte persoane cazate în hală din care a cumpărat generatorul de curent marca K.M.T. şi proiectoarele auxiliare.
În realizarea aceleaşi rezoluţii, inculpatul a transportat părţile vătămate în localitatea Filiatra şi le-a cazat într-o casă închiriată de el, câte 12 în cameră, pretinzându-le cu titlu de chirie câte 55 euro, bani pentru hrană şi 1 euro „taxă de şmecher„.
De menţionat este faptul că în această localitate inculpatul a predat actele de identitate părţilor, aceştia îşi găseau singuri de lucru şi încasau banii de la patroni însă sumele obţinute erau predate inculpatului cu titlu de chirie şi hrană.
La sfârşitul lunii decembrie, două dintre părţile vătămate au venit în România, au sesizat faptele şi urmare a cooperării dintre autorităţile naţionale şi cele elene, M.A. şi concubina inculpatului S.F. au fost arestaţi în Grecia.
Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, constituie trafic de persoane recrutarea, transportare, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane.
Prin această infracţiune, care sub aspectul elementului material al laturii obiective se realizează prin mai multe activităţi alternative, făptuitorul trebuie să urmărească un scop, şi anume exploatarea persoanei, victima traficului.
În conformitate cu art. 2 alin. (2) din aceeaşi lege legiuitorul a reglementat în mod explicit ce se înţelege prin exploatarea unei persoane şi raportând la speţa de faţă, s-a constatat că părţile vătămate s-au deplasat într-o altă ţară la propunerea, sugestia, îndemnul fratelui inculpatului iar odată ajunse acolo au fost în situaţia de a executa anumite activităţi ori îndeplini servicii cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizarea, sănătatea, securitatea lor, beneficiar al acestor activităţi fiind inculpatul.
Probele testimoniale strânse în cursul urmăririi penale, precum şi cele administrate pe parcursul cercetării judecătoreşti au confirmat că mijloacele de săvârşire a infracţiunii ce face obiectul prezentei judecăţi le-au constituit transportarea şi cazarea prin ameninţare şi violenţă exercitată asupra părţilor vătămate.
Acestea în momentul recrutării nu aveau un loc de muncă stabil, erau lipsite de venituri, iar odată ajunse într-o altă ţară a cărei limbă nu o cunoşteau, s-au aflat într-o stare de dependenţă faţă de inculpat, cu atât mai mult cu cât acesta le-a reţinut actele de identitate.
Aflate în situaţia de a nu avea documente asupra lor, de a nu avea bani, aservite prin datorii, ameninţate şi chiar bătute (V.C.A.), părţile vătămate au fost obligate prin natura împrejurărilor, o anumită perioadă de timp, să urmeze conduita ce le-a fost impusă de inculpat.
Întrucât, inculpatul în îndeplinirea aceleiaşi rezoluţii infracţionale - de a realiza foloase de pe urma traficării unor persoane - a transportat şi cazat mai multe părţi vătămate la diferite intervale de timp se va reţine în sarcina acestuia comiterea infracţiunii în formă continuată.
Material probator a relevat că în săvârşirea infracţiunii inculpatul a fost sprijinit de fratele său M.A., care prin înşelăciune a recrutat părţile vătămate şi le-a transportat din România până în Grecia unde acestea au fost exploatate prin muncă.
Inculpatul S.F. a negat în totalitate, pe parcursul întregului proces penal învinuirea adusă, susţinând că persoanele aduse de fratele său în Grecia au încasat banii direct de la patronii greci şi nu este adevărat că le-ar fi oprit cărţile de identitate. A arătat că declaraţiile martorilor nu au dovedit că ar fi forţat pe vreuna dintre părţile vătămate să lucreze în folosul său şi a argumentat că a locuit împreună cu acestea, în condiţii similare.
Totodată, apărarea inculpatului a fost construită în subsidiar în sensul achitării acestuia pe considerentul că infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată nu ar întruni elementele constitutive.
Instanţa de fond a apreciat că susţinerile inculpatului nu pot fi primite şi sunt contrazise de toate probele administrate. Înseşi declaraţiile martorilor propuşi în apărare nu au fost concludente câtă vreme ei nu au locuit împreună cu inculpatul, l-au vizitat sporadic, nu au lucrat cu acesta şi nici cu părţile vătămate la aceeaşi patroni. Pe de altă parte, nu ar fi fost justificată nici atitudinea inculpatului care, fiind cercetat în prezenta cauză, a căutat părţile vătămate şi a încercat să le ofere bani pentru a-şi retrage acuzaţiile.
La individualizarea judiciară, instanţa de fond a avut în vedere modul şi împrejurările în care a fost comisă fapta, dar şi persoana inculpatului ce este cunoscut cu antecedente penale, este impulsiv, violent, a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal.
În termen legal părţile vătămate s-au constituit părţi civile solicitând obligarea inculpatului la plata următoarelor sume: V.C.A. - 1.500 euro daune materiale şi 1.500 euro daune morale; G.A.A. - 3.000 euro daune materiale şi 3.000 euro daune morale; P.R. - 3.000 euro daune materiale şi 3.000 euro daune morale; C.D. - 1.500 euro daune materiale şi 1.500 euro daune morale şi L.I.E. -1.800 euro daune materiale şi 2.000 euro daune morale.
Părţile civile au solicitat cu titlu de daune materiale sumele ce le-au obţinut din activităţile prestate în Grecia şi încasate pe nedrept de inculpat.
Potrivit art. 998 - 999 C. civ. o persoană va fi obligată la repararea unui prejudiciu produs prin fapta sa ilicită dacă acel prejudiciu este cert şi întinderea lui poate fi stabilită.
Deoarece în cursul cercetărilor nu s-a putut proba cu certitudine suma de bani dobândită de inculpat ca urmare a exploatării fiecărei părţi vătămate, petitele privind obligarea acestuia la plata daunelor materiale au fost respinse şi a fost obligat inculpatul să le plătească părţilor civile contravaloarea în RON la data plăţii efective a câte 500 euro, cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel inculpatul S.F. şi partea civilă G.A.A.G.
Prin motivele de apel, inculpatul a solicitat desfiinţarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare, întrucât la fond s-a schimbat încadrarea juridică fără a fi pusă în discuţia părţilor, încălcându-i-se dreptul la apărare; la fila 221 din dosarul de fond se află cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat, asupra căreia instanţa nu s-a pronunţat. În subsidiar, a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, având în vedere declaraţiile contradictorii ale părţilor vătămate G. şi C., faptul că declaraţia martorului T. nu se coroborează cu declaraţiile părţilor vătămate. Într-o a doua teză subsidiară a solicitat reindividualizarea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Partea civilă G.A.A.G. nu a formulat în scris motivele de apel şi nici nu s-a prezentat pentru a le susţine oral.
Prin Decizia penală nr. 111 din 28 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpat şi partea civilă G.A.A.G.
Instanţa de apel a audiat nemijlocit părţile vătămate P.R.C., C.D., V.C.A., L.E.I., şi martorii propuşi de inculpat în apărare – B.C. şi C.J.
Din declaraţiile părţilor vătămate audiate nemijlocit de instanţă se reţine că în luna august 2007, învinuitul M.A. (fratele inculpatului S.F.) a racolat părţile vătămate V.C.A., L.I.E., C.D., P.R.C., L.M., G.A.A., cărora le-a promis că le va asigura locuri de muncă bine plătite în Grecia. Acesta le-a mai spus că vor fi transportaţi în Grecia pentru suma de 100 euro ce vor fi plătiţi din banii obţinuţi din activităţile desfăşurate în străinătate. Când au ajuns în Bulgaria, M.A. le-a luat actele de identitate şi le-a comunicat că preţul transportului este în realitate 400 euro.
Părţile vătămate au fost duse mai întâi în localitatea Mauriki şi cazate într-un imobil insalubru, un grajd fără uşi şi ferestre, iar inculpatul S.F., cunoscător al limbii elene, împreună cu fratele său M.A., le-au găsit părţilor vătămate locuri de muncă, banii cuveniţi acestora, 25 - 30 zilnic, erau însuşiţi de inculpat, sub pretext că reprezintă costul transportului din România şi hrana preparată de concubina sa.
Ulterior, inculpatul i-a transportat în localitatea Arma, i-a cazat într-o hală dezafectată în condiţii insalubre, şi apoi, timp de 15 - 20 zile cât aceştia au lucrat la cules de struguri, a încasat banii rezultaţi din munca prestată de ei. Fiindcă părţile vătămate le-au cerut celor doi fraţi explicaţii pentru această situaţie, aceştia i-au ameninţat cu moartea, iar inculpatul S.F. l-a şi lovit pe V.C.A..
După aceasta, inculpatul a transportat părţile vătămate în localitatea Filiatra, unde le-a cazat, pretinzându-le cu titlu de chirie câte aproximativ 55 euro, bani pentru hrană, precum şi „taxa de şmecher”. În această localitate inculpatul S. a înapoiat actele de identitate părţilor vătămate, întrucât era posibil să îi oprească poliţia pe stradă; părţile vătămate îşi găseau şi singuri de lucru şi încasau banii de la patroni, însă sumele obţinute erau predate inculpatului
Părţile vătămate nu puteau să fugă din locaţiile respective, întrucât atunci când inculpatul S. mai pleca în ţară, rămânea cu ei fratele său M.A.
În cele din urmă, părţile vătămate P.R.C., C.D. şi G.A.A. au reuşit să fugă şi să revină în România, au sesizat faptele şi, ca urmare a cooperării dintre autorităţile naţionale şi cele elene, învinuitul M.A. şi concubina inculpatului S.F. au fost arestaţi în Grecia.
Aşadar, constatând că infracţiunea de trafic de persoane a fost comisă de inculpat împreună cu fratele său, M.A., care de altfel a fost şi arestat în Grecia de către autorităţile elene pentru asemenea fapte, (aceste aspecte rezultând din materialul probator administrat în cauză, îndeosebi din declaraţiile părţilor vătămate, menţinute în faţa instanţei de apel, precum şi din comunicările efectuate de organele judiciare elene), în mod corect s-a dispus de către instanţa de fond schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât prin rechizitoriu, s-a omis precizarea lit. a) de la art. 12 alin. (2), infracţiunea fiind comisă în această modalitate agravată.
Se constată astfel că motivul de apel formulat de inculpat privind schimbarea încadrării juridice a faptei de către instanţa de fond fără a fi pusă în discuţia părţilor este neîntemeiată, din practicaua încheierii de amânare a pronunţării rezultând că părţile prezente şi procurorul au pus concluzii şi pe această încadrare juridică, nefiind astfel încălcat în vreun fel dreptul la apărare al inculpatului.
Totodată, este apreciată ca neîntemeiat şi motivul de apel privind faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infr. prev. de art. 12 alin. (2) în cea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, în condiţiile în care prima instanţă a constatat că forma tip a infracţiunii de la alin. (1) a fost comisă în împrejurarea agravantă de la alin. (2) lit. a) (de două sau mai multe persoane împreună). De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., nici nu este posibilă desfiinţarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare pentru acest motiv.
S-a apreciat că starea de fapt rezultată din probatoriul administrat, astfel cum a fost reţinută mai sus, confirmă vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, neexistând contradicţii de substanţă între declaraţiile părţilor vătămate, care au descris, în esenţă, aceeaşi stare de fapt, menţinându-şi declaraţiile date la urmărirea penală. Se constată astfel că susţinerea din motivele de apel (în sensul că există contradicţii între declaraţiile părţilor vătămate G. şi C., iar declaraţia martorului T. nu se coroborează cu declaraţiile părţilor vătămate) este neîntemeiată, declaraţia acestui martor fiind în acelaşi sens ca şi cele ale părţilor vătămate şi confirmând săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de trafic de persoane.
Curtea a mai constatat că declaraţiile martorilor B.C. şi C.J., propuşi în apărare de inculpat şi audiaţi în faza de apel, nu sunt în măsură să înlăture celelalte probe administrate, şi care confirmă vinovăţia inculpatului, martorul B. declarând că nu a avut cunoştinţă despre modul în care au ajuns părţile vătămate în Grecia şi nici despre alte împrejurări ale cauzei. De asemenea, martorul C.J. nu a putut relata despre împrejurările cauzei decât faptul că el a fost prezent numai în localitatea Filiatra, unde a discutat doar cu partea vătămată L.M., care nu i s-a plâns despre inculpat.
S-a apreciat că este neîntemeiat, pedeapsa fiind just individualizată, având în vedere criteriile general prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul ridicat de pericol social al infracţiunii şi modalitatea în care aceasta a fost comisă, numărul mare de părţi vătămate exploatate prin muncă, caracterul transfrontalier al faptelor, precum şi persoana inculpatului, care a încercat să influenţeze părţile vătămate pentru a-şi schimba declaraţiile (în acest sens fiind declaraţia martorului L.E.), inculpatul beneficiind deja de suficientă clemenţă din partea instanţei în condiţiile în care i-a fost aplicată o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege.
Cu privire la apelul declarat de partea civilă G.A.A.G., s-a constatat că acesta nu a precizat motivele de apel, iar instanţa, examinând cauza sub toate aspectele, a constatat că nu numai latura penală, ci şi latura civilă a fost corect soluţionată, în mod just apreciindu-se cererea de acordare a daunelor materiale ca nedovedită, şi fiind obligat inculpatul să plătească părţii civile contravaloarea în lei la data plăţii efective a câte 500 euro, cu titlu de daune morale, această sumă fiind în măsură să acopere prejudiciul de ordin nepatrimonial, constând în suferinţa psihică produsă părţii civile prin faptele inculpatului.
Împotriva Deciziei penale nr. 111 din 6 mai 2010 a Curţii de Apel Craiova în termen legal a declarat recurs inculpatul S.F., solicitând, în principal, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. iar, în subsidiar, reindividualizarea pedepsei pe care o consideră prea aspră.
În motivarea recursului său, inculpatul arată că din probele administrate nu se poate reţine în sarcina sa săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat, a oferit părţilor vătămate cazare şi loc de muncă, precum şi traducerea din limba greacă, activităţi pentru care nu a primit nici un ban.
În drept, inculpatul şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat în cauză prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Critica formulată de inculpat privind netemeinicia hotărârii de condamnare pentru infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată este nefondată, cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. nefiind incident în speţă.
Potrivit dispoziţiilor legale invocate, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Pentru a constitui caz de casare, în sensul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, respectiv starea de fapt reţinută de instanţă să fie vădit şi necontroversat contrară probelor existente la dosar şi esenţială să conducă la adoptarea unei hotărâri greşite de condamnare sau de achitare.
În speţă, nu suntem în prezenţa unei erori grave de fapt, situaţia de fapt reţinută pe larg de instanţe nu este contrară probelor administrate, din analiza coroborată a acestora rezultând fără dubiu că recurentul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel, inculpatul le-a exploatat pe părţile vătămate împreună cu fratele său M.A. care le-a racolat şi transportat din România, au cazat părţile vătămate în imobile improprii de locuit, le-a găsit acestora locuri de muncă, a încasat banii cuveniţi părţilor vătămate din prestarea muncilor zilnice, le-a ameninţat cu moartea, inculpatul lovindu-l chiar pe V.C.A., le-a transportat în Grecia dintr-o localitate în alta pentru a munci în condiţii improprii.
Săvârşirea infracţiunii de către inculpat rezultă din declaraţiile părţilor vătămate V.C.A., L.I.E., C.D., P.R.C., L.M., G.A.A., ce se coroborează cu declaraţiile martorilor L.E., T.N.V., S.A. precum şi comunicările autorităţilor elene.
Critica referitoare la individualizarea pedepsei este, de asemenea, nefondată.
Instanţele au avut în vedere toate criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social ridicat al infracţiunii comise, forma continuată a acesteia, numărul părţilor vătămate exploatate, datele care circumstanţiază persoana inculpatului - cunoscut cu antecedente penale, cu un copil minor în întreţinere, atitudinea procesuală nesinceră şi încercarea sa de a influenţa părţile vătămate pentru a-şi schimba declaraţiile.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat S.F. împotriva Deciziei penale nr. 111 din 6 mai 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.000 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asigurarea asistenţei juridice a inculpatului şi suma de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asigurarea asistenţei juridice a intimatelor părţi civile, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1535/2011. Penal. Infracţiuni la alte legi... | ICCJ. Decizia nr. 1385/2011. Penal → |
|---|
