ICCJ. Decizia nr. 1578/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1578/2011
Dosar nr. 668/118/2009
Şedinţa publică din 19 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, instanţa constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 63 din 19 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 668/118/2009 s-au hotărât următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen.:
A fost admisă cererea formulată de inculpatul G.D. privind schimbarea încadrării juridice din art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) C. pen., 76 lit. d) C. pen. inculpatul G.D. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de un an şi 3 (trei) luni închisoare.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) C. pen., 76 lit. d) C. pen. inculpatul G.D. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 (două) luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate urmând ca în final inculpatul G.D. să execute pedeapsa mai grea de 1 (un ) an şi 3 (trei) luni închisoare.
În baza 861 C. pen. instanţa a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului G.D. şi a fixat termen de încercare, în baza art. 862 C. pen., de 3 (trei) ani şi 3 (trei) luni.
În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare, au fost stabilite în sarcina condamnatului G.D. următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Constanţa; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea ;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.
Inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (1), (5) C. pen. i-au fost interzise inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) C. pen., 76 lit. c) C. pen. inculpatul C.A.L. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani şi 1 (un) an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) C. pen., 76 lit. c) C. pen. inculpatul C.A.L. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 (trei) luni.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate iar inculpatul C.A.L. a fost obligat să execute pedeapsa mai grea de 2 (doi) ani şi 1 (un) an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza 861 C. pen. instanţa a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului G.D. şi a fixat un termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare, condamnatul C.A. trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Constanţa;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.
Inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (1), (5) C. pen. inculpatului i s-au interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii.
Totodată instanţa de fond a dispus confiscarea drogurilor sigilate cu sigiliul tip M.I. cu nr. 11081, 35786, distrugerea drogurilor confiscate iar inculpaţii au fost obligaţi la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune astfel prima instanţă a reţinut că. în datele de 10 octombrie 2007, 15 octombrie 2007 a vândut unor investigatori sub acoperire cantităţile de 0,5 gr, respectiv 0,5 gr rezină de cannabis, iar la data de 07 decembrie 2007 a fost prins în flagrant în timp ce vindea două plicuri cu cannabis, asupra sa mai fiind identificată o ţigaretă de conţinea aceeaşi substanţă.
Inculpatul G.D. a declarat că obţinea drogurile de risc de la inculpatul C.A.L., motiv pentru care, cu sprijinul său, s-a reuşit prinderea în flagrant, în aceeaşi zi, a inculpatului C.A.L., asupra căruia a fost identificate 7 pliculeţe ce conţineau cantitatea de 1,74 gr cannabis, precum şi o bucată de frunză vegetală cu greutatea de 0,007 gr ce a fost identificată drept cannabis.
Martorele B.A. şi D.P. au susţinut că împreună inculpaţii G.D. şi C.A.L. au consumat droguri, în mai multe rânduri, droguri pe care inculpaţii le aduceau cu ei.
Astfel că prima instanţă a constatat sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic şi consum de droguri de risc,în formă continuată, în privinţa fiecărui inculpat.
În favoarea inculpatului G.D. s-a reţinut circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen. Totodată acesta a beneficiat şi de prev. art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Constanţa şi inculpatul C.A.L. În apelul parchetului s-a solicitat aplicarea circumstanţei agravante prev. de art. 14 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000 pentru inculpatul G.D., întrucât acest inculpat a oferit pentru consum droguri de risc minorelor D.P. şi B.A.
Inculpatul C.A.L. a solicitat să i se aplice dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, precum şi cele prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 96/A Curtea de Apel Constanţa a respins apelurile, ca nefondate.
Pentru a decide astfel instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecăţii, încadrarea juridică şi vinovăţia inculpaţilor C.A.L. şi G.D., care nici nu au făcut obiect de critică în prezentele apeluri.
În favoarea inculpatului G.D. s-a reţinut aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi a circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., ce nu au făcut obiect de critică în apelul procurorului.
În raport de singura critică din apelul procurorului, referitor exclusiv la inculpatul G.D., curtea a reţinut că în mod corect nu s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 14 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000 pentru acest inculpat.
Instanţa de apel a apreciat că nu se impune trimiterea cauzei, deşii prima instanţă nu a indicat considerentele pentru care nu a considerat întemeiată solicitarea procurorului (sub acest aspect hotărârea primei instanţe fiind criticabilă)întrucât ipoteza invocată de procuror nu se încadrează în dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. şi, dat fiind caracterul devolutiv al apelului, neregularitatea constatată se îndreaptă în calea de atac a apelului.
Conform art. 14 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000 constituie circumstanţă agravantă pentru infracţiunile din lege împrejurarea că drogurile au fost trimise sau livrate, distribuite sau oferite unui minor, unui bolnav psihic, unei persoane aflate într-un program terapeutic ori s-au efectuat alte asemenea activităţi interzise de lege cu privire la una dintre aceste persoane ori dacă fapta a fost comisă într-o instituţie sau unitate medicală, de învăţământ, militară, loc de detenţie, centre de asistenţă socială, de reeducare sau instituţie medical-educativă, locuri în care elevii, studenţii şi tinerii desfăşoară activităţi educative, sportive, sociale ori în apropierea acestora.
Circumstanţa agravantă prev. de 14 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000 poate fi reţinută doar în măsura în care inculpatul G.D. a cunoscut vârsta martorelor şi starea de minoritate a acestora, însă mijloacele de probă administrate în cauză nu dovedesc cu certitudine acest aspect, iar orice dubiu urmează a-i profita inculpatului. De altfel, şi activitatea pe care martorele o desfăşurau în cadrul barului „O." nu putea să constituie un indiciu privind vârsta martorelor, întrucât activitatea de dansatoare într-un club de noapte nu este specifică minorilor.
Curtea a mai avut în vedere şi dispoziţiile art. 51 alin. (2) C. pen. potrivit cu care nu constituie o circumstanţă agravantă împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârşirii infracţiunii. Curtea a respins criticile inculpatului C.A.L. apreciind că în favoarea acestui inculpat nu se poate reţine dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 întrucât denunţurile făcute de acesta nu s-au finalizat cu tragerea la răspundere penală a celor nominalizaţi.
În ceea ce priveşte reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., curtea a constatat că aceasta nu poate fi reţinută în favoarea inculpatului deoarece a avut o atitudine oscilantă în sensul că a recunoscut faptele în faza de urmărire penală, însă în faza de judecată a revenit asupra declaraţiilor iniţiale, negând comiterea faptelor.
De altfel, prima instanţă a reţinut în favoarea sa circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a coborât pedepsele stabilite inculpatului sub minimul special prevăzut de lege, motiv pentru care nu poate invoca lipsa de clemenţă manifestată faţă de persoana sa.
Specificul infracţiunilor comise de inculpat C.A.L. impun un control al conduitei sale viitoare, pentru a se reduce riscul unei recidive infracţionale, dar şi ca o consecinţă a gravităţii faptelor comise, drept pentru care nu a fost primită nici solicitarea inculpatului C.A.L. de suspendare condiţionată a pedepsei rezultante aplicate. Modalitatea de individualizare a executării pedepsei rezultante stabilită de prima instanţă, în condiţiile art. 861 C. pen., corespunde mai bine circumstanţelor personale ale inculpatului, astfel cum rezultă din referatul de evaluare, în vederea atingerii scopului şi funcţiilor pedepsei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs DIICOT - Serviciul Teritorial Constanţa solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi rejudecând cauza să se reţină circumstanţa agravantă prev de art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 iar pedeapsa aplicată inculpatului G.D. să fie majorată.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru cele ce urmează: Potrivit art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când instanţa nu s-a pronunţat asupra unor cereri esenţiale pentru inculpat, de natură să garanteze drepturile sale şi să influenţeze soluţia procesului, iar potrivit art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Deşii hotărârea instanţei de fond a fost criticabilă, deoarece nu au fost indicate considerentele pentru care nu a fost reţinută circumstanţa agravantă prev. de art. 14 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000, această nelegalitate a fost complinită de instanţa de apel. Aşa cum bine a motivat instanţa de apel, critica adusă de procuror sentinţei penale nu a fost de natură a duce la desfiinţarea hotărârii cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanţe.
Potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen. instanţa este obligată ca, în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept.
Aşa fiind instanţa de recurs constată că Decizia apelată, sub acest aspect, este atât temeinică cât şi legală, fiind menţionate considerentele pentru care nu a fost reţinută circumstanţa agravantă prev. de art. 14 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000.
Înalta Curte analizând materialul probator constată că inculpatul G.D. a oferit martorelor D.P. şi B.A. droguri de risc, au consumat împreună aceste droguri însă inculpatul nu a cunoscut vârsta reală a acestora.
Deşii minore, Constituţia fizică dar şi meseria pe care acestea o practicau, (dansatoare în club de noapte profesie interzisă minorelor) l-au indus în eroare pe inculpat.
În această situaţie, aşa cum bine a motivat şi instanţa de apel, nu se poate reţine o circumstanţă agravantă în sarcina inculpatului atât timp cât aceasta nu a cunoscut, la momentul săvârşirii faptelor, împrejurarea de natură a-i agrava răspunderea.
În consecinţă, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, urmând ca, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să îl respingă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi 3 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 96/P din 12 octombrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe inculpatul G.D.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 aprilie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1576/2011. Penal. Infractiuni la legea privind... | ICCJ. Decizia nr. 1593/2011. Penal → |
|---|
