ICCJ. Decizia nr. 1660/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1660/2011

Dosar nr. 4599/107/2010

Şedinţa publică din 26 aprilie 2011

Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:

1.Tribunalul Alba, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 438 din 4 octombrie 2010 pronunţată în dosar nr. 4599/107/2010 a condamnat pe inculpatul A.C. la pedeapsa principală de:

- 7 (şapte) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata de doi ani (pedeapsă complementară) pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c), art. 76 alin. (2) C. pen. [prin schimbarea încadrării juridice a faptei licite din infracţiunea mai gravă de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. a) C. pen.(„cu premeditare") referitor la care a fost efectuată urmărirea penală şi dispusă trimiterea în judecată a inculpatului prin rechizitoriu].

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv începând cu 21 aprilie 2010 la zi.

In baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului A.C.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea cuţitului – corp delict ridicat din locuinţa inculpatului cu ocazia cercetării la faţa locului şi aflat în camera de corpuri delicte a Tribunalului Alba.

În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpat după rămânerea definitivă a sentinţei a unei perechi de pantofi tip adidas şi a unei geci ridicate cu ocazia cercetărilor şi aflate în camera de corpuri delicte a Tribunalului Alba.

În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către aparţinătorii victimei, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe a obiectelor de îmbrăcăminte aparţinând victimei P.F.N., aflate în prezent în camera de corpuri delicte a Tribunalului Alba.

A admis în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile P.Ş. şi B.S., aceasta din urmă atât în nume propriu, cât şi în calitate de reprezentant al minorilor A.C.A. n. la 14 martie 1998 şi A.K.D. n. la 08 iunie 2005 şi în consecinţă:

În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul A.C. să plătească părţilor civile P.Ş. şi B.S. câte 20.000 lei fiecăruia, cu titlu de daune morale iar minorilor A.C.A. şi A.K.D. câte 30.000 lei fiecăruia, cu acelaşi titlu.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice în condiţiile alin. (2) de la inculpatul A.C., în vederea introducerii în SNDGJ.

În baza art. 5 alin. (5) din Legea 76/2008 aduce la cunoştinţa inculpatului că probele biologice prelevate la ieşirea din penitenciar vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în SNDGJ a profilului genetic.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A.C. la plata sumei de 3200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 2600 lei în faza de urmărire penală şi 600 lei în instanţă. Suma de 400 lei inclusă în aceste cheltuieli şi care reprezintă onorariile apărătorilor din oficiu în faza de urmărire penală şi în faza de judecată va fi virată în contul BCAJ Alba din fondurile MJLC.

În baza art. 189 raportat la art. 191 alin. (1) C. proc. pen. suma de 400 lei reprezentând onorariul apărătorului prin care s-a acordat asistenţă judiciară gratuită părţilor civile a rămas în sarcina statului urmând a fi virată din fondurile MJLC în contul BCAJ Alba.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:

Inculpatul A.C. şi victima P.F.M. au avut o relaţie de concubinaj de lungă durată din care au rezultat minorii A.C.A. şi A.K.D.

Cei doi concubini şi-au construit o locuinţă în curtea casei părinţilor victimei, aceştia ajutând-o pe victimă atât la treburile casnice, cât şi la creşterea celor 2 minori, întrucât inculpatul era plecat la muncă în străinătate perioade lungi din an.

La un moment dat întrei cei 2 concubini au apărut neînţelegeri care au dus la despărţirea acestora la sfârşitul anului 2009, victima mutându-se cu chirie într-o altă locuinţă şi începând o relaţie cu un alt bărbat, numitul F.C.

După despărţirea de victimă, inculpatul a rămas în locuinţa construită împreună cu victima şi a încercat să păstreze legătura cu aceasta încercând să o determine să se împace.

În acest sens comportamentul inculpatului a fost constant, iar insistenţele sale pentru împăcare au fost percepute de rudele şi de prietenii audiaţi în cauză în calitate de martori.

Conform declaraţiilor aceloraşi martori,victima era nehotărâtă, oscilând între împăcare şi despărţire. Această incertitudine în care era ţinut inculpatul i-a creat acestuia o stare de nemulţumire şi nervozitate, la care s-a adăugat şi sentimentul de gelozie făcându-l să răbufnească uneori şi să afirme la un moment dat către martorul L.G. că preferă să o vadă moartă pe victimă decât să o ştie cu alt bărbat,afirmaţie recunoscută şi de către inculpat dar pusă atât de acesta cât şi de martor pe seama stării de supărare şi nervozitate în care se afla.

La începutul lunii martie 2010 inculpatul a plecat din Ungaria unde se afla la muncă, venind acasă pentru a serba ziua de naştere a fiului său, fiind invitat la petrecere de către victimă. Cu acea ocazie cei doi s-au înţeles bine au fost destul de apropiaţi iar victima a fost aproape de a se împăca cu inculpatul.

În aceeaşi lună martie 2010, inculpatul s-a deplasat cu maşina la locuinţa victimei la cererea acesteia pentru a-i aduce nişte haine iar când victima s-a urcat în autoturism inculpatul a blocat portierele şi a obligat-o să meargă cu el până la Deva, încercând să o convingă să reia convieţuirea dar, fiind refuzat de victimă, i-a dat acesteia o palmă.

În seara de 20 aprilie 2010 victima a fost invitată cu copii la locuinţa inculpatului, unde au mâncat împreună seara şi au povestit din nou despre împăcare. La o anumită oră minorii şi mama lor au plecat să doarmă în casa bunicilor iar inculpatul a rămas în locuinţa sa. Către dimineaţă a fost vizitat din nou de victimă, ocazie cu care între cei doi s-a consumat un raport sexual iar această apropiere l-a făcut din nou pe inculpat să spere că vor relua viaţa în comun.

În jurul orei 8 în dimineaţa de 21 aprilie 2010 sora victimei – martora P.R. a bătut la uşa locuinţei inculpatului şi l-a rugat să o ducă cu maşina până la Sebeş.

La întoarcerea de la Sebeş inculpatul a intrat în locuinţa sa iar martora în cea a părinţilor săi unde a întâlnit-o pe victimă şi a văzut că aceasta avea un ibric c u cafea în mână, spunându-i că merge să bea o cafea cu inculpatul.

În locuinţa acestuia, în timp ce îşi beau cafeaua, victima i-a spus inculpatului că s-a hotărât să rupă definitiv relaţia cu el şi să rămână cu numitul F.C. Năucit de această veste, inculpatul a pus mâna pe cuţitul de bucătărie rămas pe masă din seara precedentă când au mâncat împreună şi a început să-i aplice lovituri repetate victimei în spate şi apoi în faţă, în zona toracică, cauzându-i plăgi toracice penetrante cu lezare cardiacă şi aortică, care au condus la deces.

După săvârşirea faptei inculpatul a părăsit locuinţa şi a mers la sediul Poliţiei din Alba Iulia unde s-a autodenunţat.

S-a constatat că această stare de fapt rezultă din probele administrate în cauză, în faza de urmărire penală şi pe parcursul cercetării judecătoreşti şi anume; procesul verbal de consemnare a autodenunţului formulat de inculpatul A.C.; proces verbal de cercetare la faţa locului şi planşe foto; raportul de constatare medico legală, autopsie care atestă vă moartea victimei P.F.N. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei externe şi interne urmare a unor plăgi toracice penetrante, cu lezare cardiacă şi aortică, leziunile traumatice produse prin lovire repetată cu un corp tăietor – înţepător (între leziunile traumatice şi deces, există legături de cauzalitate directă, necondiţionată, poziţia victimei - agresor în momentul comiterii faptei reţinută de procuror este plauzibilă; moartea datează din 21 aprilie 2010; prezenţa spermei în conductul vaginal probează consumarea unui raport sexual care poate data din 21 aprilie 2010), raportul de expertiză medico - legală biocriminalistică întocmit de SML Alba, declaraţiile martorilor A.R., L.G., P.R.E., P.R.P., P.O.Ş., declaraţiile inculpatului prin care acesta recunoaşte fapta de omor dar fără premeditar.

În actul de sesizare a instanţei, fapta inculpatului a fost încadrată juridic în dispoziţiile art. 174, art. 175 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen. şi anume omor cu premeditare şi din motive josnice.

Inculpatul, prin memoriul scris depus la dosar, a solicitat înlăturarea art. 175 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. d) C. pen. arătând că nu a premeditat uciderea victimei considerând că gelozia nu poate fi încadrată la motive josnice.

Instanţa de fond a calificat acest memoriu ca o cerere de schimbare a încadrării juridice , cerere pe care a apreciat-o ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente: în cazul intenţiei premeditate, autorul faptei ia hotărârea în stare de relativ – calm, îşi stabileşte în plan de acţiune şi face acte de pregătire, situaţie ce nu se regăseşte în speţă avându-se în vedere că inculpatul a comis omorul cu intenţie spontană, care este diametral opusă faţă de intenţia premeditată, caracterizându-se prin aceea că hotărârea infracţională este luată ad-hoc şi pusă imediat în executare; din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpatul A.C. a premeditat săvârşirea faptei, martorii A.R. şi L.G. menţionaţi în rechizitoriu ca fiind persoane faţă de care inculpatul şi-ar fi exprimat intenţia de a o omorî pe victima P.F., au fost audiaţi pe parcursul cercetării judecătoreşti dar din declaraţiile date nu a rezultat premeditarea faptei de către inculpat /chiar dacă acesta ar fi făcut vreodată afirmaţii de genul „mai bine o ştiu moartă, decât cu altul" cum a spus martorul L.G., cuvintele respective au fost spuse pe fondul stării de supărare şi de un bărbat al cărui orgoliu fusese atins de conduita concubinei / mai mult dacă inculpatul ar fi luat dinainte hotărârea de a-şi ucide concubina, ar fi făcut acest lucru în cursul serii de 20 aprilie 2010, sau în primele ore ale dimineţii de 21 aprilie 2010 când s-a aflat în compania victimei şi nu ar fi lăsat-o pe aceasta să plece din locuinţă, după consumarea raportului sexual, a argumentat justificativ instanţa.

În ceea ce priveşte circumstanţa agravantă a motivelor josnice s-a apreciat că aceasta a fost reţinută greşit de procuror cu referire la gelozie. Gelozia este un sentiment mai mult sau mai puţin chinuitor, provocat de bănuiala sau certitudinea că persoana iubită este necredincioasă, este o trăire, o stare sufletească, de condamnat în opinia unora şi de compătimit în opinia altora, dar care nu poate fi asimilată motivelor josnice, în accepţiunea art. 75 lit. d) C. pen. Dimpotrivă răzbunarea este un motiv josnic, dorinţa de a înlătura un rival este un motiv josnic, uciderea unei persoane pentru a o moşteni este un motiv josnic, dar niciuna dintre aceste situaţii nu se regăseşte în speţa de faţă.

Pentru considerentele expuse, tribunalul în baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea inculpatului şi a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 174, art. 175 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 174 C. pen. şi l-a condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen.

Instanţa de fond a apreciat că se justifică reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. dată fiind conduita bună înainte de săvârşirea infracţiunii precum şi atitudinea ulterioară prin prezentarea la poliţie şi autodenunţarea sa.

În ceea ce priveşte pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi dintre cele prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) s-a apreciat că nu se justifică interzicerea drepturilor părinteşti, prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen. deoarece inculpatul îşi iubeşte mult cei doi copii minori. În speţă interzicerea drepturilor amintite a fost solicitată cu referire la înscrisul de la fila 29 în care se arată că fiul minor în vârstă de 12 ani ar dori să nu mai aibă nici o legătură cu tatăl său.

Acest unic înscris este insuficient pentru aplicarea pedepsei accesorii sus-menţionate avându-se în vedere declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi celelalte înscrisuri aflate la dosar din care rezultă că inculpatul era apropiat de copii săi şi preocupat să le asigure condiţii cât mai bune de viaţă.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. a fost aplicată însă inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art.88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu 21 aprilie 2010 la zi iar în baza art. 350 rap. la art. 300² şi art. 160^b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a fost menţinută arestarea preventivă în cauză a inculpatului.

Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială către stat a unui cuţit – corp delict iar în baza art.109 alin. (5) C. proc. pen. a fost dispusă restituirea către inculpat a unei perechi de pantofi tip adidas şi a unei geci, iar către aparţinătorii victimei a obiectelor de îmbrăcăminte aflate în camera de corpuri delicte a Tribunalului Alba.

În conformitate cu dispoziţiile art. 15 şi urm. C. proc. pen. în cauză s-au constituit părţi civile părinţii victimei, numiţii P.Ş. şi B.S. - aceasta din urmă atât în nume propriu cât şi în calitate de reprezentant legal al minorilor A.C.A. născut la 14 martie 1998 şi A.K.D. născută la 8 iunie 2005, copii victimei - care au solicitat obligarea inculpatului la sumele de 50.000 lei pentru majori şi respectiv 150.000 lei pentru minori cu titlu de daune morale, reprezentând suferinţele psihice şi celelalte traume datorate uciderii fiicei şi respectiv mamei minorilor.

Instanţa în baza art. 998, art. 999 C. civ., prin apreciere a obligat inculpatul la câte 20.000 lei daune morale către părţile civile amintite şi respectiv câte 30.000 lei pentru fiecare din cei doi minori.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice în condiţiile alin. (2) din lege de la inculpatul A.C. şi în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 a adus la cunoştinţă inculpatului că probele biologice prelevate la ieşirea din penitenciar vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în SNDGJ a profilului genetic.

2. Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, prin Decizia penală nr. 11/A din 28 ianuarie 2011 în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile în cauză declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi părţile civile B.S. şi P.Ş., a desfiinţat parţial sentinţa atacată pe latura penală şi civilă iar în rejudecare pe fond:

- a majorat pedeapsa închisorii aplicată inculpatului de la 7 ani închisoare la 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen., înlăturând dispoziţiile privind reţinerea şi aplicarea circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului;

- a obligat pe inculpat şi la plata unei prestaţii periodice lunare în favoarea minorilor A.C.A. născut la 14 martie 1998 şi A.K.D. născută la 08 iunie 2005 în sumă de câte 75 lei începând cu data de 21 aprilie 2010 şi până la majoratul minorilor;

- a majorat daunele morale acordate minorilor A.C.A. şi A.K.D. de la 30.000 lei la 50.000 lei, pentru fiecare minor.

În temeiul art. 381 alin. (1) rap. la art. 300² şi art. 160^b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a fost menţinută arestarea preventivă în cauză a intimatului-inculpat fiindu-i computat din noua pedeapsă principală majorată stabilită în apel timpul reţinerii şi arestării preventive de la 21 aprilie 2010 la 28 ianuarie 2011.

Decizând astfel, Curtea a statuat că prima instanţă a administrat probele necesare aflării adevărului în cauză, în baza cărora a stabilit situaţia de fapt reală în sensul că în data de 21 aprilie 2010, în jurul orelor 10,00, urmare refuzului victimei P.F.N. de a relua relaţia de concubinaj din care au rezultat cei doi copii minori, inculpatul i-a aplicat 6 lovituri de cuţit din faţă şi spate, în zona toracică, care i-au provocat leziuni care au provocat decesul acesteia, faptă apreciată în mod corect realiza elementele constitutive ale infracţiunii de omor simplu prevăzute de art. 174 C. pen.

Motivul de apel invocat de procuror privind schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. a) C. pen. („cu premeditare") motivat de împrejurarea că inculpatul a afirmat anterior faţă de diverse persoane „mai bine o ştiu moartă decât cu altul", probat prin declaraţia martorului L.G., a fost respins ca neîntemeiat cu motivarea că în cauză nu a existat o pregătire cu sânge rece a acţiunii de a ucide, iar luarea şi realizarea hotărârii infracţionale a fost una ad-hoc generată de refuzul victimei de a relua relaţiile de concubinaj.

În acelaşi sens instanţa de control judiciar a argumentat că simpla gelozie, nu este suficientă pentru a constitui un motiv josnic, şi ca atare nu poate fi reţinută ca circumstanţă agravantă prevăzută de art. 75 lit. d) C. pen.

Înlăturarea circumstanţelor atenuante şi majorarea pedepsei închisorii la cererea procurorului şi a părţilor civile a fost motivată cu referire la dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în considerarea pericolului social concret al faptei şi periculozităţii sociale sporite a inculpatului - a aplicat 6 lovituri de cuţit în zona toracică victimei, a avut şi anterior un comportament insultător şi violent faţă de victimă aplicându-i repetat corecţii corporale astfel cum au relatat martorii A.R. şi L.G. – date şi împrejurări în ansamblul cărora a fost apreciată nejustificată reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. în favoarea inculpatului.

Pe latură civilă s-a constatat că prima instanţă a omis să se pronunţe şi asupra cererii reprezentantei legale a minorilor pentru obligarea inculpatului - separat de daunele morale - şi la plata unei prestaţii periodice lunare care să compenseze aportul victimei, mama acestora, la creşterea, întreţinerea şi educarea celor doi minori.

În acest sens, folosindu-se ca bază de calcul estimativă venitul minim pe economie de 470 lei s-a stabilit ca inculpatul să plătească minorilor o prestaţie periodică lunară în cuantum de 75 lei începând cu data săvârşirii faptei şi până la majoratul acestora.

Curtea, în baza art. 15 şi urm. C. proc. pen. şi art. 998, art. 999 C. civ. a constatat parţial întemeiată cererea părţii civile şi pentru majorarea daunelor morale acordate minorilor al căror cuantum a fost stabilit în apel la câte 50.000 lei fiecare.

Instanţa de apel, luând în considerare declaraţiile martorilor şi înscrisul de la fila 56 dosar fond din care rezultă preocuparea inculpatului pentru creşterea şi educarea minorilor, a apreciat că motivul de netemeinicie privind interzicerea faţă de inculpat şi a drepturilor părinteşti prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen. este nefondat.

3. Recursul în termen legal împotriva deciziei penale nr. 11/A din 28 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, declarat de partea civilă B.S., invocând existenţa cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17 şi 17² C. proc. pen. – cu solicitarea în principal de a se schimba încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. d) [săvârşirea infracţiunii din motive josnice în speţă gelozia inculpatului] şi respectiv art. 75 alin. (2) C. pen. [relaţia anterioară de concubinaj a inculpatului cu victima apreciată de asemenea ca motiv josnic de către recurentă] şi de a i se interzice inculpatului şi drepturile părinteşti prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen. ca pedeapsă complementară şi accesorie iar în subsidiar de a i se majora pedeapsa principală actuală stabilită în apel apreciată ca lipsită de fermitate în raport cu dispoziţiile art. 52 C. pen. – este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Este stabilit cu certitudine în cauză – inclusiv cu recunoaşterea necondiţionată a acestuia şi denunţarea imediată a celor întâmplate la postul local de poliţie - că la data de 21 aprilie 2010 în locuinţa acestuia, în timp ce îşi beau cafeaua, victima i-a spus inculpatului că s-a hotărât să rupă definitiv relaţia de concubinaj cu acesta şi să rămână cu numitul F.C., situaţie în care năucit de această veste, inculpatul a pus mâna pe cuţitul de bucătărie rămas pe masă din seara precedentă când au mâncat împreună şi a început să-i aplice lovituri repetate victimei în spate şi apoi în faţă, în zona toracică, cauzându-i plăgi toracice penetrante cu lezare cardiacă şi aortică, care au condus la deces – faptă ce realizează elementele constitutive ale infracţiunii de omor simplu prevăzută de art. 174 C. pen.

Din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpatul A.C. a premeditat săvârşirea faptei, martorii A.R. şi L.G. menţionaţi în rechizitoriu ca fiind persoane faţă de care inculpatul şi-ar fi exprimat anterior intenţia de a o omorî pe victima P.F., audiaţi pe parcursul cercetării judecătoreşti, neconfirmând existenţa acestei circumstanţe agravante legale.

Chiar dacă acesta a făcut afirmaţii de genul ,,mai bine o ştiu moartă, decât cu altul" cum a relatat martorul L.G., cuvintele respective au fost spuse pe fondul stării de supărare şi de un bărbat al cărui orgoliu fusese atins de conduita concubinei. Mai mult dacă inculpatul ar fi luat dinainte hotărârea de a-şi ucide concubina, ar fi făcut acest lucru în cursul serii de 20 aprilie 2010, sau în primele ore ale dimineţii de 21 aprilie 2010 când s-a aflat în compania victimei.

În ceea ce priveşte circumstanţa agravantă a săvârşirii faptei din motive josnice prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. (gelozie) şi respectiv art. 75 alin. (2) C. pen. (relaţia anterioară de concubinaj a inculpatului cu victima) motivul de recurs în acest sens formulat de partea civilă este de asemenea neîntemeiat.

Gelozia este un sentiment mai mult sau mai puţin chinuitor, provocat de bănuiala sau certitudinea că persoana iubită este necredincioasă, este o trăire, o stare sufletească, de condamnat în opinia unora şi de compătimit în opinia altora, dar care nu poate fi asimilată motivelor josnice, în accepţiunea art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen.;aceeaşi apreciere se impune şi cu privire la pretinsul motiv josnic constând în relaţiile anterioare de concubinaj dintre inculpat şi victimă, cu referire la dispoziţiile art. 75 alin. (2) C. pen.; în interpretarea dispoziţiilor legale sus-menţionate jurisprudenţa a statuat că răzbunarea este un motiv josnic, dorinţa de a înlătura un rival este un motiv josnic, uciderea unei persoane pentru a o moşteni este un motiv josnic, dar niciuna dintre aceste situaţii nu se regăseşte în speţa de faţă.

Pedeapsa închisorii majorată de la 7 la 12 ani în apel, avându-se în vedere împrejurările în care a fost comisă infracţiunea de omor de către inculpat precum şi celelalte date privind persoana şi conduita anterioară a acestuia este în concordanţă cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind nejustificată o nouă majorare a acesteia.

Interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen. este de asemenea nejustificată în speţă – astfel cum au statuat în mod corect instanţele anterioare - avându-se în vedere probele administrate în cauză atestând că inculpatul este preocupat de creşterea şi îngrijirea celor doi minori pe care îi iubeşte efectiv.

Interzicerea drepturilor amintite a fost solicitată de partea civilă recurentă cu referire la înscrisul de la fila 29 în care se arată că fiul minor în vârstă de 12 ani ar dori să nu mai aibă nici o legătură cu tatăl său.

În consecinţă în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă B.S. împotriva deciziei penale nr. 11/A din 28 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, privind pe inculpatul A.C.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă B.S. împotriva deciziei penale nr. 11/A din 28 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, privind pe inculpatul A.C.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A.C. durata arestării preventive de la 21 aprilie 2010 la 26 aprilie 2011.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 aprilie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 1616/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1661/2011. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1660/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1660/2011. Penal