ICCJ. Decizia nr. 1704/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1704/2011

Dosar nr. 57.3/43/2006

Şedinţa publică din 28 aprilie 2011

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 127 din 23 septembrie 2010 a Tribunalului Mureş s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpaţilor, după cum urmează:

- în cazul inculpatului minor G.E.T., din infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte - prevăzută şi pedepsită de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., în infracţiunea de omor calificat - prevăzută şi pedepsită de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi cu reţinerea art. 75 lit. a) C. pen.;

- în cazul inculpaţilor minori B.C. şi F.S.F., din infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice - prevăzută şi pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., în complicitate la infracţiunea de omor calificat - prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., dar cu reţinerea şi a art. 75 lit. a) C. pen.;

- în privinţa inculpatului major H.A., din infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice - prevăzută şi pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen., în complicitate la infracţiunea de omor calificat - prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., dar cu aplicarea şi a art. 75 lit. a) şi c) C. pen.

În baza art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi cu reţinerea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul minor G.E.T., la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.

În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reţinerii şi a arestării preventive, respectiv de la data de 23 octombrie 2004 până la data de 13 iulie 2006.

În temeiul şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 literele a şi b C. pen. ca pedeapsă accesorie.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi cu reţinerea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul minor B.C., la pedeapsa de 5 ani şi 2 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de omor calificat.

În temeiul şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 literele a şi b C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., a art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi cu reţinerea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul minor F.S.F., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de omor calificat.

În temeiul art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante menţionată mai sus pe un termen de încercare de 7 ani, stabilit potrivit prevederilor art. 86² C. pen.

În temeiul art. 86³ alin. (1) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş, conform programului întocmit în acest sens de serviciu;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, de reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă;

Datele prevăzute la literele b), c) şi d) se vor comunica Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş, potrivit art. 86³ alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 86³ alin. (3) C. pen., instanţa a impus condamnatului respectarea următoarelor obligaţii:

a) să nu intre în legătură cu următoarele persoane: membrii familiei victimei, martorul F.I.C.G., inculpaţii G.E.T., B.C. şi H.A. şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect.

Supravegherea executării obligaţiilor stabilite potrivit art. 86³ alin. (3) C. pen. se va face de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş.

Potrivit art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor a căror nerespectare au ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute de art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., a art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi cu reţinerea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., a fost condamnat inculpatul major H.A., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de omor calificat.

A fost aplicată aceluiaşi inculpat H.A. pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă a părţii civile, şi au fost obligaţi cei patru inculpaţi, în solidar, în solidar şi cu părţile responsabile civilmente, să achite părţii civile următoarele sume:

- 5.000 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare;

- 50.000 RON cu titlu de daune morale.

Au fost respinse ca neîntemeiate celelalte pretenţii civile, respectiv diferenţa până la 150.000 RON cu titlu de daune morale.

Au fost respins ca neîntemeiate şi pretenţiile civile constând în suma de 7.000 RON, cu titlu de daune materiale, sumă pe care victima, afirmativ, o avea asupra sa şi care i-ar fi fost luată cu ocazia altercaţiei şi suma de 1.000 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea telefonului mobil marca ";X";, pe care victima îl avea asupra sa, dar care a dispărut cu aceeaşi ocazie.

S-a dispus restituirea către inculpatul G.E.T. a corpului delict - geaca de fâş de culoare roşie - înregistrat în registrul special de corpuri delicte al acestei instanţe la poziţia 1/2005, acesta purtând pe el urme de sânge uman relevate în urma analizelor biologice, dar numai după ce prezenta hotărâre va rămâne definitivă.

În temeiul art. 191 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii şi părţile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză, în cuantum total de 4.560 RON, din care suma de 1.300 RON provine din faza de urmărire penală, după cum urmează:

- inculpatul G.E.T., în solidar cu părţile responsabile civilmente G.E. şi G.O., la plata sumei de 1.740 RON;

- inculpatul B.C., în solidar cu partea responsabilă civilmente B.A., la plata sumei de 940 RON;

- inculpatul F.S.F., în solidar cu părţile responsabile civilmente F.R.N. şi F.H., la plata sumei de 940 RON;

- inculpatul H.A. la plata sumei de 940 RON.

În temeiul art. 193 alin. (6) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, inculpaţii minori în solidar şi cu părţile responsabile civilmente, să achite părţii civile suma de 800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul Mureş a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş din data de 7 februarie 2005, emis în dosarul nr. 606/P/2004, înregistrat pe rolul acestei instanţe sub numărul 694/169/2005 din data de 7 februarie 2005, s-a dispus:

I. trimiterea în judecată a inculpatului minor G.E.T., în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte - prevăzută şi pedepsită de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.;

II. punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor minori:

1. B.C. - pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice - prevăzută şi pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.;

2. F.S.F. - pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice - prevăzută şi pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.;

III. punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului major H.A. - pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice - prevăzută şi pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

În partea expozitivă a rechizitoriului s-a reţinut că, în seara zilei de 22 octombrie 2004, inculpatul minor G.E.T. a lovit victima C.D. cu o scândură în zona capului, provocându-i leziuni traumatice care au dus în cele din urmă la decesul acestuia.

S-a mai reţinut că, în aceeaşi seară şi în aceleaşi împrejurări, inculpaţii minori B.C. şi F.S.F., împreună cu inculpatul major H.A. s-au dedat în public la acte de violenţă, tulburând ordinea publică şi provocând scandal public.

Prin Sentinţa penală nr. 163 din data de 25 iunie 2008, pronunţată de Tribunalul Mureş în Dosarul nr. 694/2005, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului G.E.T., din infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte - prevăzută şi pedepsită de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. în infracţiunea de omor calificat - prevăzută şi pedepsită de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.

S-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpaţilor B.C., F.S.F. şi H.A., în sensul reţinerii pentru fiecare şi a dispoziţiilor art. 75 lit. a) C. pen.

S-a dispus respingerea cererilor de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpaţilor B.C., F.S.F. şi H.A. din ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice - prevăzută şi pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. în privinţa inculpaţilor minori şi cu reţinerea art. 75 lit. c) C. pen., în infracţiunea de omor calificat - prevăzută şi pedepsită de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele pentru inculpaţii minori.

În continuare s-a dispus condamnarea inculpatului G.E.T. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat - prevăzută şi pedepsită de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi a art. 109 alin. (3) C. pen., cu executare în regim de detenţie şi deducându-se din pedeapsa aplicată a duratei reţinerii şi a arestării preventive din data de 23 octombrie 2004 până la data de 24 octombrie 2004 şi apoi de la 25 octombrie 2004 până la data de 7 iulie 2006 inclusiv.

S-a dispus condamnarea inculpatului B.C. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice - prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi a art. 75 lit. a) C. pen. S-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 1 an şi 6 luni.

S-a dispus condamnarea inculpatului F.S.F. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice - prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi a art. 75 lit. a) C. pen. S-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 1 an şi 6 luni.

S-a dispus condamnarea inculpatului H.A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice - prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi a art. 75 lit. a) şi c) C. pen. S-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani.

Prin aceeaşi sentinţă penală s-a mai dispus:

- confiscarea specială a corpului delict - o geacă de fâş de culoare roşie - depus la camera de corpuri delicte a instanţei şi înregistrat în registrul special.

- admiterea în parte a acţiunii civile formulate de partea civilă C.M., moştenitor al victimei C.D., şi obligarea inculpatului G.E.T., în solidar cu părţile responsabile civilmente G.E. şi G.O., la plata sumelor de 5.000 RON cu titlu de daune materiale şi 20.000 RON cu titlu de daune morale.

- respingerea restului pretenţiilor civile formulate de partea civilă respectiv a sumei de 7.000 RON, bani pe care victima îi avea asupra sa şi 1.000 RON contravaloarea telefonului mobil marca ";X"; precum şi obligarea în solidar a tuturor inculpaţilor, în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata daunelor pretinse.

Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat şi la plata cheltuielilor de judecată către partea civilă.

Prin Decizia nr. 26/A din data de 16 februarie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureş a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, partea civilă C.M. şi inculpaţii B.C., F.S.F. şi H.A. împotriva Sentinţei penale nr. 163 din 25 iunie 2008 a Tribunalului Mureş, a desfiinţat integral sentinţa atacată şi a dispus rejudecarea cauzei, pe fond, de către Tribunalul Mureş, cu privire la toţi cei patru inculpaţi.

Motivele desfiinţării integrale a sentinţei penale susmenţionate au constat în principal în următoarele:

- cu ocazia dezlegării cauzei, Tribunalul Mureş nu a înţeles să manifeste suficient rol activ, aşa cum se prevede în art. 4 C. proc. pen., pentru stabilirea adevărului în cauză. Probatoriul cauzei a demonstrat mai presus de orice dubiu faptul că la locul şi momentul fatidice toţi cei patru inculpaţi au exercitat acte de violenţă (cu intensitate diferită) asupra victimei ce se afla în stare de imposibilitate de a se apăra, dat fiind numărul net superior al agresorilor.

- instanţa nu a analizat în ce mod prezenţa inculpaţilor B.C., F.S.F. şi H.A. a constituit sau nu, un suport moral, pentru acţiunea evident violentă pe care a exercitat-o inculpatul G.E.T.

- nu s-a analizat în mod corespunzător, prin prisma practicii judiciare conturate, dacă prezenţa celor trei inculpaţi menţionaţi, nu a constituit sprijinul moral de care inculpatul G.E.T. avea nevoie pentru continuarea cu violenţă a acţiunii începute deja a fi exercitată asupra victimei.

- instanţa nu a avut în vedere că cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor formulată de partea civilă trebuia analizată şi prin luarea în considerare a prevederilor art. 75 lit. a) C. pen. în privinţa inculpatului major H.A., pe lângă prevederile art. 75 litera c C. pen.

- latura civilă a cauzei a primit o rezolvare incompletă în condiţiile în care prima instanţă a trecut sub tăcere petitul din acţiunea civilă referitor la obligarea inculpaţilor, în solidar, la plata valorii telefonului mobil pe care victima îl avea asupra sa în momentul săvârşirii faptei de către coinculpaţi.

- instanţa s-a mărginit la o analiză incompletă a împrejurărilor reale ce rezultau din probele administrate în cauză, atât pe latură penală cât şi pe latură civilă, în condiţiile în care trebuia să analizeze corespunzător dacă prin prezenţa lor la locul faptei inculpaţii B.C., F.S.F. şi H.A. nu se fac vinovaţi de complicitate la săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi dacă nu se impune ca toţi patru inculpaţi să fie obligaţi, în solidar, la plata unui cuantum majorat în favoarea părţii civile atât în privinţa despăgubirilor civile cât şi a daunelor morale.

Instanţa de control judiciar a concluzionat că, în raport cu aspectele reţinute, fondul cauzei nu a fost soluţionat în totalitate, impunându-se rejudecarea cauzei însă cu menţinerea actelor desfăşurate până la termenul de judecată din data de 13 iunie 2008.

Tor instanţa de control judiciar a stabilit ca la rejudecarea cauzei să se aibă în vedere şi motivele de apel invocate de Ministerul Public, de inculpaţii-apelanţi şi de partea civilă.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul 57.2/43/2006 din data de 6 martie 2009 (număr în format vechi 1.184/2009).

Din analiza lucrărilor şi materialului dosarului instanţa a reţinut următoarele cu privire la starea de fapt:

În seara de 22 octombrie 2004, inculpatul minor G.E.T., împreună cu ceilalţi inculpaţi, H.A., B.C. şi F.S.F., au fost la un bar situat pe strada M.V. din municipiul Reghin. La un moment dat inculpaţii B.C. şi H.A. au plecat din bar. Ceilalţi doi inculpaţi au părăsit barul în jurul orei 02:30. S-au deplasat pe aceeaşi stradă până în dreptul discotecii „S.”. Puţin înainte de ora 03:00, cei patru inculpaţi s-au reîntâlnit, iar în jurul orelor 03:00 a apărut pe stradă, dinspre centrul municipiului, victima C.D.

Inculpatul G.E.T. a pornit primul pe urmele victimei, iar apoi şi ceilalţi trei inculpaţi. Acelaşi inculpat a declarat despre victimă că o cunoştea din vedere şi că aceasta se afla în stare de ebrietate.

După ce au parcurs circa 100 de metri, mai precis în faţa Grupului de Pompieri din Reghin, inculpaţii au ajuns victima.

Între victimă şi inculpaţi a izbucnit un conflict verbal, transformat apoi în conflict violent.

Inculpaţii au început să lovească victima, împrejurare în care aceasta a ripostat, având loc schimburi reciproce de lovituri.

La un moment dat, aflându-se pe cealaltă parte a drumului (raportat la Grupul de Pompieri), inculpatul G.E.T. a observat o gură de canal care era acoperită de un capac confecţionat din scânduri. A smuls una din scânduri şi apropriindu-se de locul unde continua altercaţia dintre victimă şi ceilalţi trei inculpaţi, a început să-i aplice victimei mai multe lovituri cu scândura în zona capului.

După aplicarea loviturilor, inculpaţii au fugit de la locul evenimentului, abandonând victima.

Incidentul a fost observat de martorul F.I.C.G., militar în termen, care era santinelă în foişorul aflat în faţa intrării în unitatea de pompieri. Acesta l-a anunţat pe ofiţerul de serviciu despre cele întâmplate iar acesta din urmă a anunţat poliţia şi ambulanţa. La sosirea medicilor de pe ambulanţă s-a încercat resuscitarea victimei însă nu s-a reuşit, aceasta decedând.

Din declaraţia martorului F.I.C.G. rezultă că agresorul care a lovit victima cu scândura purta o geacă de culoare roşie.

De la domiciliul inculpatului G.E.T. a fost ridicată o geacă de culoare roşie pe care, mai precis pe mâneca şi pe căptuşeala ei interioară, au fost identificate urme de sânge aferente grupei de sânge A II, aceasta fiind şi grupa de sânge a victimei.

Cu ocazia cercetării locului faptei, pe spaţiul verde de pe marginea drumului unde era căzută victima, la o distanţă de 3 metri de aceasta, a fost găsită o bucată de scândură cu dimensiunile de 0,74 m lungime şi 0,18 m lăţime în care erau înfipte un număr de cinci cuie, scândură cu care se presupune că a fost lovită victima. De asemenea, verificându-se capacul gurii de canal s-a constatat că din acesta lipsea exact bucata de scândură menţionată anterior.

În urma efectuării autopsiei medico-legale, s-a constatat că moartea victimei C.D. a fost violentă şi s-a datorat paraliziei sistemului nervos central în urma hemoragiei subarahnoidiene extinse şi edemului cerebral. S-a concluzionat de către medicul legist că, în contextul confirmării momentului traumatic (prin martor ocular şi prin constatarea mărcilor traumatice epicraniene şi suborbitale), leziunile s-au produs în urma aplicării loviturilor directe multiple în zona capului, cu un corp dur, existând un raport direct de cauzalitate între acestea şi deces. În ceea ce priveşte fracturile costale şi contuzia pulmonară, s-a considerat că aceste leziuni s-au putut produce prin loviri directe, repetate, cu un corp dur, posibil picior încălţat. S-a precizat că aceste leziuni nu au intervenit în producerea decesului şi că ele ar fi necesitat pentru vindecare 25 - 30 de zile de îngrijiri medicale, dacă victima ar fi supravieţuit. Fracturile costale stângi s-au putut produce în cadrul manevrelor de resuscitare cardio-respiratorii.

Într-o primă declaraţie, inculpatul G.E.T. a arătat că, în ziua respectivă, s-au întâlnit cu victima înainte de eveniment, în două locuri, respectiv la barul „C.” şi la discoteca „S.” şi că aceasta i-a provocat afirmând că sunt „şmecheri” şi chiar i-a invitat să se bată. A mai declarat că atunci când au fost ajunşi de victimă aceasta i-ar fi lovit prima, după care au început să se bată. A recunoscut că la un moment dat a luat o scândură de pe un canal şi a lovit cu aceasta victima în zona capului de trei ori, în timp ce ceilalţi o loveau cu pumnii şi picioarele, până ce victima a căzut jos. A mai menţionat că şi după ce victima a căzut jos, toţi patru au lovit-o cu picioarele, iar el a lovit-o şi cu scândura, după care au luat-o la fugă, abandonând victima. A precizat că scândura cu care lovise a abandonat-o acolo la locul faptei.

Inculpatul F.S.F. a declarat că în timp ce se aflau toţi patru inculpaţi în zona discotecii, a trecut pe lângă ei un tânăr ce se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, îndreptându-se spre Grupul de pompieri. Când l-a văzut, inculpatul G.E.T. a spus că-l cunoaşte pe acel tânăr şi a plecat după el, afirmativ, pentru a-i cere o ţigară. I-a văzut pe cei doi întâlnindu-se în apropierea Grupului de pompieri şi luându-se la bătaie. Atunci a intervenit el şi ceilalţi doi inculpaţi, B.C. şi H.A. Ultimul a vrut să-i despartă pe cei doi care se băteau, însă nu a reuşit, iar tânărul respectiv, care nu era altcineva decât victima din prezenta cauză, chiar l-a lovit pe inculpatul H.A. Văzând acest lucru, au sărit toţi patru pe victimă şi au început s-o lovească. La un moment dat, inculpatul G.E.T. avea în mâini o bucată de lemn cu dimensiunea de circa 1 metru cu care a lovit victima. A mai declarat că, personal, a lovit victima de mai multe ori cu piciorul peste corp, ca de altfel şi ceilalţi inculpaţi.

Inculpatul B.C. a declarat că în noaptea respectivă, în jurul orelor 02:00, se afla la discoteca S. din Reghin împreună cu inculpatul H.A. La un moment dat au ieşit în stradă şi au observat că în direcţia lor fuge inculpatul F.S. Acesta din urmă le-a spus că „unul” îl bate pe vărul său, adică pe inculpatul G.E.T. Au plecat toţi trei în direcţia clădirii pompierilor. Acolo l-a observat pe numitul C.D., pe care-l cunoştea, care-l ţinea cu o mână pe inculpatul G.E.T. de haină, de după cap, iar cu cealaltă mână îl lovea. A intervenit, l-a prins pe C. de haină şi l-a tras spunându-i să-l lase în pace pe G.C. îi striga la rândul său să-l lase în pace pentru că G. l-a lovit cu cărămida în cap. În acelaşi moment C. l-a lovit cu dosul mânii peste gură. A intervenit în ajutor inculpatul H., care l-a împins pe C. Ulterior, victima şi inculpatul G.E.T. s-au încăierat din nou, pe spaţiul verde de la marginea şoselei, iar inculpatul G.E.T. a trântit victima la pământ. În continuare, inculpatul F.S. a început s-o lovească cu picioarele iar inculpatul G.E.T. cu o scândură pe care a luat-o de la un capac de canal. Inculpatul a mai declarat că el şi H. nu l-au lovit pe C. ci au intervenit doar pentru a-i despărţi. A recunoscut că l-a împins doar.

Ulterior, acelaşi inculpat a declarat că nu l-a văzut pe inculpatul G.E.T. lovindu-l pe C. cu scândura şi că, anterior, a declarat aşa pentru că ar fi fost bătut de poliţişti.

Într-o primă declaraţie, din data de 23 octombrie 2004, inculpatul H.A. a afirmat că şi el l-a lovit o singură dată cu pumnul în zona pieptului pe C., după care l-au lovit şi ceilalţi inculpaţi până ce acesta a căzut jos, iar unul din ceilalţi inculpaţi pe care nu-i cunoştea a lovit victima cu o scândură de mai multe ori în zona capului. Ulterior, inculpatul a declarat că, odată ajuns în zona conflictului, a intervenit pentru a-i despărţi pe cei ce se loveau; că a reuşit să-i despartă pentru circa trei minute; că la un moment dat victima C.D., pe care-l cunoştea, l-a lovit cu pumnul în zona gâtului, după care altercaţia a pornit din nou; că el doar l-a împins pe C., fără a-l lovi. A menţionat că ceilalţi trei inculpaţi l-au lovit toţi pe C. iar acesta a căzut, moment în care el a plecat de la locul respectiv în fugă. Nu a mai susţinut că l-ar fi lovit o dată pe C. sau că ar fi văzut pe unul din inculpaţi lovindu-l cu scândura.

În cauză, în cursul urmăririi penale a fost audiat martorul F.I.C.G. Acesta a arătat că, în noaptea respectivă, în jurul orelor 03:00, era de serviciu ca santinelă la ghereta - foişor de la intrarea în clădirea Grupului de Pompieri Reghin. După câteva minute de la intrarea în post a observat că dinspre oraş se deplasa o persoană iar în urma acesteia alte patru persoane; la un moment dat cele patru persoane din urmă au început să-l lovească pe cel pe care l-au ajuns, persoana atacată a ripostat, moment în care doi din agresori s-au retras pe partea cealaltă a drumului; unul din ei, respectiv cel care era îmbrăcat cu o geacă roşie, a luat o bucată de lemn (scândură) şi a lovit victima de mai multe ori (de circa cinci ori) în zona capului; în timp ce victima era căzută şi ceilalţi o loveau cu picioarele. Agresiunile au durat circa 2 minute după care atacatorii au fugit şi au abandonat victima; în continuare a anunţat SMURD Reghin care aveau sediul în aceeaşi unitate. A mai menţionat că cel care a lovit victima cu scândura i s-a adresat acesteia cu expresia: „de ce m-ai lovit”.

În cursul judecăţii (în primul ciclu procesual - filele 113-115, cu precizarea că prin Decizia penală nr. 26/A din data de 16 februarie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureş, desfiinţând în totalitate Sentinţa penală nr. 163 din 25 iunie 2008 a Tribunalului Mureş a menţinut toate actele desfăşurate până la termenul de judecată din data de 13 iunie 2008, adică până la dezbaterea pe fond a cauzei), inculpatul G.E.T. a declarat că scandalul a început între victimă şi inculpatul F.S., care s-au pălmuit reciproc, că la un moment dat, pentru a se apăra, inculpatul F.S. s-a ascuns în spatele său şi atunci victima dorind să-l lovească pe inculpatul F. l-a nimerit pe el; atunci a lovit şi el victima în timp ce aceasta îl ţinea de bluză; apoi în timp ce B. îi cererea victimei să-l lase, victima l-a lovit şi pe acesta; a intervenit şi H., care a sărit pe victimă, a trântit-o la pământ şi a început s-o lovească cu picioarele şi cu pumnul; în continuare au fugit iar inculpatul F. a rămas mai în spate, lovind în continuare victima cu picioarele; a auzit la un moment dat victima strigând „nu mai daţi că mă omorâţi”; când inculpatul H. a trântit victima la pământ l-a văzut pe inculpatul F. controlând-o la buzunarele de la spate; l-a tras pe inculpatul F. şi a ajutat victima să se ridice; atunci aceasta a venit spre el cu intenţia de a-l lovi cu pumnul; în acel moment inculpatul F. era lângă un canal şi luând o scândură de pe jos a lovit victima de două ori cu ea în cap; în acel moment victima era în picioare, avea o sticlă în mână, a spart-o, şi a încercat să-i taie cu ea; inculpatul F. a lovit din nou victima cu scândura, după care a abandonat-o şi au fugit; Inculpatul a precizat că, de fapt, inculpatul F. a lovit victima cu două scânduri, prima dată cu una mai mare, în timp ce victima era căzută, apoi cu una mai mică. A menţionat că şi după ce inculpatul F. a lovit victima cu a doua scândură, aceasta a căzut şi atunci au fugit. S-a întors la locul unde era căzută victima şi a constatat că aceasta nu mai mişca. A mai declarat că, ulterior, inculpatul F. l-a ameninţat dacă va spune cuiva ce s-a întâmplat. Referitor la declaraţia pe care a dat-o în cursul urmăririi penale, în care a recunoscut că el a lovit victima cu scândura în cap, a arătat că atunci când a dat-o nu ştia că aceasta murise, însă ştiind că şi ceilalţi inculpaţi erau aduşi la poliţie şi neştiind ce declară, s-a hotărât să ia fapta pe el. A menţionat că a fost bătut de poliţişti şi de frică a luat fapta pe el. A precizat că în noaptea respectivă a fost îmbrăcat cu un trening şi pe deasupra avea o geacă de culoare roşie. A declarat că el nu a lovit victima cu scândura.

Inculpatul B.C. a declarat că în noaptea respectivă se afla la discotecă împreună cu inculpatul H.A. şi în timp ce se aflau afară l-a văzut venind pe inculpatul F.S. care i-a spus „hai că îl bate pe T.”, în faţă la pompieri, fără alte amănunte. A fugit înspre acel loc, a observat că T. (inculpatul G.E.T.) era ţinut de haină de către victima C.D. şi că era umflat la arcada stângă. A încercat să-i despartă, însă C. i-a dat un pumn în gură. A intervenit şi inculpatul H. pentru a-i despărţii. El i-a spus lui C. să nu mai dea în T. pentru că este vărul său, şi atunci a fost lovit. C. l-a lovit şi pe inculpatul H., după care au fugit de acolo. A menţionat că el nici nu l-a lovit pe C. şi nici nu l-a împins, l-a prins doar de mână să nu mai dea. Nu s-a mai întors la locul evenimentului, ştiind că victima a fost boxer. Victima era în stare de ebrietate. Despre ceilalţi inculpaţi a declarat că H. nu a lovit victima, doar a împins-o, moment în care aceasta a căzut, că F. i-a aplicat victimei un pumn în cap. Din acel moment el a fugit de acolo. Referitor la cele declarate în cursul urmăririi penale, în sensul că l-ar fi văzut pe inculpatul G.E.T. lovind victima cu scândura şi pe F. lovind victima cu picioarele, a arătat că aceasta s-a datorat faptului că a fost bătut de poliţişti şi aceştia i-au spus ce să scrie.

Inculpatul F.S.F. a declarat că în noaptea respectivă, după ce s-a despărţit de inculpatul G.E.T., după nici un minut l-a auzit pe acesta strigând „ajutor S., hai înapoi că mă omoară”. S-a întors şi în faţa grupului de pompieri a văzut cum victima îl lovea pe inculpatul G.E.T. (T.) cu pumnul în cap în timp ce îl ţinea de haină. Observând acest lucru s-a dus să-i cheme pe inculpaţii B.C. şi H.A., ştiind că primul era verişor cu T. Sosind la locul evenimentului şi B. i-a cerut victimei să nu-l mai lovească pe T.B. a intervenit pentru a-i despărţi, însă a fost împins. După o perioadă în care victima s-a liniştit, s-a luat din nou la harţă. Atunci, inculpatul H. a prins-o de picioare şi a trântit-o la pământ. Atunci s-a apropiat şi el de victimă şi a lovit-o cu piciorul drept la gambă, o singură dată, după care a fugit. După ce a parcurs circa 20 de metri şi-a întors privirea şi atunci l-a văzut pe inculpatul G.E.T. ţinând ceva în mână şi lovindu-l pe C., în timp ce aceasta se afla căzut la pământ. Despre ceilalţi doi inculpaţi, B. şi H., a declarat că nu i-a văzut să lovească victima, ci doar împingându-se cu aceasta. Asupra ultimei afirmaţii a revenit şi a precizat că i-a văzut pe inculpaţi luptându-se cu victima în timp ce aceasta era căzută la pământ, în sensul că şi inculpatul H. era căzut şi se tăvălea împreună cu victima, iar B. a lovit victima peste picioare şi în zona costală, odată sau de mai multe ori. În fine, inculpatul a arătat că, după ce a fugit de la locul evenimentului, a fost ajuns din urmă de inculpatul G.E.T. şi l-a întrebat pe acesta: „dacă l-ai omorât pe om, acuma ce faci”, însă inculpatul G. a făcut un gest din umeri şi nu a zis nimic. Nu a recunoscut că după ce a fugit de la locul evenimentului ar fi mers la un bar şi ar fi cumpărat băuturi alcoolice. A invocat că nici nu avea bani.

Inculpatul H.A. a declarat că în timp ce se afla la discotecă împreună cu inculpatul B.C., a venit inculpatul F.S. care le-a spus că el şi cu T. au nişte probleme, mai precis că T. era bătut de către victimă. Au plecat spre locul evenimentului, el mai târziu cu 2 - 3 minute. Ajungând acolo a observat că victima se certa cu ceilalţi trei inculpaţi în mijlocul drumului şi dădea în ei. A intrat între ei să-i despartă după care a vrut să plece. În timp ce se pregătea să plece, victima i-a dat un pumn şi s-a luat după el. Nu a recunoscut că l-ar fi lovit pe C., însă a recunoscut că l-a ţinut pe acesta, adică i-a pus mâna pe piept pentru ca acesta să nu mai poată da. A menţionat că nu a asistat la scena în care victima a fost lovită cu scândura. Când a împins victima şi a ţinut-o de piept, s-au împiedicat de bordura de la marginea drumului şi au căzut amândoi. A precizat că atât timp cât a fost prezent nu a observat ca vreunul din inculpaţi să lovească victima. Referitor la declaraţia pe care a dat-o în cursul urmăririi penale şi în care a relatat că a văzut când victima a fost lovită cu scândura şi că el ar fi lovit-o cu pumnul, a arătat că aceasta s-a datorat faptului că declaraţia i-a fost dictată de poliţişti.

Tot în cursul judecăţii partea civilă, prin apărător ales, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpaţilor, respectiv:

- în cazul inculpatului G.E.T., din infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, în infracţiunea de omor;

- în cazul celorlalţi trei inculpaţi, din infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice în infracţiunea de coautorat la infracţiunea de omor.

În susţinerea cererii sale a partea civilă a invocat practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, menţionând o serie de decizii, printre care şi cele cu nr. 2.184/1993 şi nr. 327/1994.

În cel de-ai doilea ciclu procesual, instanţa, având în vedere şi cele reieşite din Decizia penală nr. 26/A din data de 16 februarie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor în trei variante:

A. În varianta în care a fost pusă în discuţie cu ocazia primei judecări în fond a cauzei, respectiv:

- în cazul inculpatului G.E.T., din infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte - prevăzută şi pedepsită de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., în infracţiunea de omor calificat - prevăzută şi pedepsită de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi cu reţinerea art. 75 lit. a) C. pen.;

- în cazul inculpaţilor B.C. şi F.S.F., din infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice - prevăzută şi pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., în aceeaşi infracţiune de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice - prevăzută şi pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., dar cu reţinerea şi a art. 75 lit. a) C. pen.;

- în privinţa inculpatului H.A., din infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice - prevăzută şi pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen., în aceeaşi infracţiune de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice - prevăzută şi pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen., dar cu aplicarea şi a art. 75 lit. a) şi c) C. pen.

B. În varianta solicitată de partea civilă:

- în cazul inculpaţilor B.C. şi F.S.F., din infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice - prevăzută şi pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., în infracţiunea de omor calificat - prevăzută şi pedepsită de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., dar cu reţinerea şi a art. 75 lit. a) C. pen.;

- în privinţa inculpatului H.A., din infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice - prevăzută şi pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de omor calificat - prevăzută şi pedepsită de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., dar cu aplicarea şi a art. 75 lit. a) şi c) C. pen.

C. În varianta indicată de Curtea de Apel Târgu Mureş:

- în cazul inculpaţilor B.C. şi F.S.F., din infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice - prevăzută şi pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., în complicitate la infracţiunea de omor calificat - prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., dar cu reţinerea şi a art. 75 lit. a) C. pen.;

- în privinţa inculpatului H.A., din infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice - prevăzută şi pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen., în complicitate la infracţiunea de omor calificat - prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., dar cu aplicarea şi a art. 75 lit. a) şi c) C. pen.

Din coroborarea probelor administrate în cauză a rezultat următoarele:

Victima, C.D., a fost agresată în noaptea de 22/23 octombrie 2004, într-un loc public, mai precis în apropierea Grupului de Pompieri din municipiul Reghin, ocazie cu care i-au fost produse mai multe leziuni, dintre care cele suferite la nivelul capului i-au provocat decesul (moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat paraliziei sistemului nervos central în urma hemoragiei subarahnoide extinse şi edemului cerebral; aceste leziuni s-au produs ca urmare a aplicării unor lovituri directe multiple, în zona capului, cu un corp dur, existând raport de cauzalitate direct între acestea şi deces).

Anterior decesului, victima a fost angrenată într-un conflict la care au participat toţi cei patru inculpaţi, conflict în cadrul căruia fiecare din inculpaţi a lovit victima, toţi cu pumnii şi picioarele, iar inculpatul G.E.T. şi cu o bucată de scândură pe care a desprins-o dintr-un capac de canal. Aceste aspecte rezultă din coroborarea concluziilor actelor medico-legale cu declaraţia martorului F.I.C.G. şi cu primele declaraţii date de inculpaţi în faza actelor premergătoare şi urmăririi penale.

Edificatoare în acest sens au fost:

- susţinerile inculpatului G.E.T., care a arătat că la un moment dat a luat o scândură de pe un canal şi a lovit cu aceasta victima în zona capului de trei ori, în timp ce ceilalţi o loveau cu pumnii şi picioarele, până ce victima a căzut jos. După ce victima a căzut jos, toţi patru au lovit-o cu picioarele, iar el a lovit-o şi cu scândura, după care au luat-o la fugă, abandonând victima. În cursul judecăţii în primă instanţă în primul ciclu procesual, inculpatul G.E.T. a depus la dosar un memoriu prin care a arătat că, de fapt, cel care a lovit victima cu scândura a fost inculpatul F.S.F., însă această afirmaţie este infirmată de faptul dovedit că inculpatul G.E.T. era îmbrăcat la momentul incidentului cu o geacă de culoare roşie, aspect ce se coroborează cu declaraţia martorului F.I.C.G., care a arătat că cel care era îmbrăcat cu geaca roşie a lovit victima cu bucata de scândură în cap de circa cinci ori;

- susţinerile inculpatului F.S.F. potrivit cărora, au sărit toţi patru pe victimă şi au început s-o lovească. La un moment dat, inculpatul G.E.T. avea în mâini o bucată de lemn cu dimensiunea de circa 1 metru cu care a lovit victima. Inculpatul a mai declarat că, personal, a lovit victima de mai multe ori cu piciorul peste corp, ca de altfel şi ceilalţi inculpaţi.

- susţinerile inculpatul H.A., care a afirmat că şi el l-a lovit o singură dată cu pumnul în zona pieptului pe C., după care l-au lovit şi ceilalţi inculpaţi până ce acesta a căzut jos, iar unul din ceilalţi inculpaţi pe care nu-i cunoştea a lovit victima cu o scândură de mai multe ori în zona capului. Acesta a mai menţionat că ceilalţi trei inculpaţi l-au lovit toţi pe C. iar acesta a căzut, moment în care el a plecat de la locul respectiv în fugă.

- susţinerile martorului F.I.C.G. potrivit cărora acesta a observat că dinspre oraş se deplasa o persoană, iar în urma acesteia alte patru persoane; la un moment dat cele patru persoane din urmă au început să-l lovească pe cel pe care l-au ajuns, persoana atacată a ripostat, moment în care doi din agresori s-au retras pe partea cealaltă a drumului; unul din ei, respectiv cel care era îmbrăcat cu o geacă roşie, a luat o bucată de lemn (scândură) şi a lovit victima de mai multe ori (de circa cinci ori) în zona capului; în timp ce victima era căzută şi ceilalţi o loveau cu picioarele. Agresiunile au durat circa 2 minute după care atacatorii au fugit şi au abandonat victima. Şi în cursul judecăţii în primul ciclu procesual martorul a susţinut că patru băieţi l-au bătut pe alt bărbat, în două reprize. De asemenea că băiatul cu geaca roşie, a luat de jos o bâtă (probabil dintre lemnele care acopereau o gură de canal din zonă) şi a lovit cu ea acea persoană, probabil în cap, pentru că aceasta a căzut la pământ. După ce persoana respectivă a căzut a mai fost lovită de vreo trei ori de către acel băiat cu bâta dar şi de către ceilalţi trei băieţi cu pumnii şi picioarele. Martorul a precizat că cel cu geaca roşie i-a aplicat vreo patru lovituri cu acel lemn bărbatului respectiv. Întreaga scenă a durat circa 5 minute şi după ce toţi cei patru l-au lovit pe respectivul om au fugit de acolo împreună.

Singurul care nu a recunoscut în prima fază că ar fi lovit victima, ci doar că ar fi împins-o a fost inculpatul B.C., însă declaraţia sa este singulară şi nu se coroborează cu celelalte probe, motiv pentru care va fi înlăturată ca nesinceră.

Faptul că inculpaţii, ulterior, şi-au nuanţat sau modificat declaraţiile, ori au invocat diverse presiuni fizice făcute asupra lor de organele de poliţie, nu are nici o relevanţă, pentru primul aspect fiind recunoscut dreptul infractorului de a nu se autoincrimina şi obiceiul de a se uza de acest drept chiar în ciuda unor probe clare, iar pentru cel de-al doilea aspect, nu s-a produs nici o probă.

Nici schimbările intervenite în declaraţia martorului F.I.C.G. din cursul celui de-al doilea ciclu procesual nu au relevanţă în condiţiile în care a trecut o perioadă îndelungată de la momentul săvârşirii faptelor, iar asupra memoriei acţionează fenomenul estompării odată cu trecerea timpului.

Tot din coroborarea probelor amintite mai sus rezultă că toţi inculpaţii au continuat să lovească victima şi după ce aceasta a căzut la pământ, totul culminând cu loviturile aplicate de inculpatul G.E.T. cu bucata de scândură. Mai mult, din declaraţia acestui inculpat se poate stabili şi plasarea temporară a actelor de agresiune, respectiv acesta susţinând că a luat o scândură de pe un canal şi a lovit cu aceasta victima în zona capului de trei ori, în timp ce ceilalţi o loveau cu pumnii şi picioarele, până ce victima a căzut jos. După ce victima a căzut jos, toţi patru au lovit-o cu picioarele, iar el a lovit-o şi cu scândura, după care au luat-o la fugă, abandonând victima. Aspectul este confirmat şi de primele declaraţii ale inculpaţilor F.S.F. şi H.A.

Este adevărat că din nici o declaraţie nu rezultă că ceilalţi inculpaţi ar fi lovit victima altfel decât cu pumnii şi picioarele, iar aceste lovituri nu ar fi putut produce leziunile care au dus la decesul victimei, însă lanţul infracţional trebuie analizat în întregul său şi nu pe secţiuni.

Mai precis, în cauză, trebuie analizat dacă actele de agresiune exercitate de ceilalţi inculpaţi nu au condus cumva la punerea victimei în imposibilitatea de a se mai apăra, aceasta, odată căzută la pământ, putând ajunge chiar în stare de inconştienţă, şi astfel să încaseze loviturile cu scândura care s-au dovedit fatale.

Faptul că victima a suferit şi alte leziuni decât cele de la nivelul capului iarăşi este un aspect stabilit cu certitudine de concluziile actelor medico-legale (fracturi costale), chiar dacă aceste leziuni, singure, nu putea conduce la deces ci doar la o invaliditate care ar fi necesitat pentru vindecare un număr de 25 - 30 de zile de îngrijiri medicale.

Cunoscând acest aspect, prin prisma gravităţii acestor leziuni trebuie analizată activitatea infracţională a celorlalţi inculpaţi, respectiv cât independente sau nu pot fi considerate acţiunile lor, prin prisma urmărilor produse, de acţiunea inculpatului G.E.T. - de a lovi victima în cap de mai multe ori cu bucata de scândură -, tot prin prisma urmărilor produse, în cadrul întregului lanţ infracţional.

În al doilea rând, trebuie stabilită atitudinea psihică a inculpaţilor B.C., F.S.F. şi H.A., în raport cu propriile acţiuni şi cu acţiunea inculpatului G.E.T., precum şi cu urmările acestora, ceea ce nu denotă altceva decât forma de vinovăţie cu care aceştia au acţionat.

Din coroborarea tuturor probelor se poate trage concluzia că şi inculpaţii B.C., F.S.F. şi H.A. au acţionat cu o atitudine psihică specifică intenţiei directe în ceea ce priveşte propriile acţiuni, ei prevăzând şi urmărind producerea unor suferinţe sau leziuni victimei (practic pedepsirea ei), iar în raport cu acţiunea inculpatului G.E.T. - de a lovi victima cu bucata de scândură în zona capului - se poate trage concluzia că au acţionat cu o atitudine specifică intenţiei indirecte, în sensul că, aplicând fiecare lovituri cu pumnii şi picioarele victimei, inclusiv după ce aceasta a căzut la pământ, era imposibil să nu prevadă că acţiunea lor concertată se putea solda şi cu decesul victimei, iar prin abandonarea victimei căzută la pământ, după ce aceasta a fost lovită de către inculpatul G.E.T. cu bucata de scândură în cap, inculpaţii observând foarte bine acest lucru, au acceptat inclusiv producerea urmăririi celei mai grave, adică moartea victimei.

Desigur, acţiunile inculpaţilor B.C., F.S.F. şi H.A. nu fac parte, în cadrul raportului de cauzalitate, din acele condiţii care să aibă o oarecare legătură cu rezultatul survenit, astfel încât să fie considerate cauze sau echivalente cauzei, potrivit teoriei condiţiei „sine qua non”. Mai precis, şi fără acţiunile lor rezultatul s-ar fi putut produce, ca urmare a lovirii victimei cu bucata de scândură în cap de către inculpatul G.E.T. De aceea, doar acţiunea acestuia reprezintă cauza principală a urmării produse, aşa după cum rezultă din actele medico-legale.

Cu toate acestea, cel puţin în plan subiectiv, nu se poate face abstracţie de acţiunile celorlalţi inculpaţi.

În caz de complicitate, de pildă, se cere ca din punct de vedere subiectiv, complicele să acţioneze cu intenţie directă sau indirectă în ceea ce priveşte ajutorul pe care-l dă autorului în comiterea faptei prevăzută de legea penală. Intenţia complicelui este concretizată în voinţa sa de a săvârşi actele materiale sau morale, ştiind că astfel ajută sau înlesneşte săvârşirea de către altă persoană a unei fapte prevăzute de legea penală. Sub aspect subiectiv, complicele cunoaşte activitatea autorului şi prevede rezultatul ei socialmente periculos, având conştiinţa că prin activitatea sa contribuie la săvârşirea de către autor a faptei prevăzută de legea penală şi voieşte să desfăşoare acea activitate, dorind sau numai acceptând să coopereze la comiterea ei.

Complicitatea morală poate să constea şi într-o activitate de întărire a rezoluţiei infracţionale luate de autorul infracţiunii sau de întreţinere a acesteia, precum şi în prezenţa complicelui la locul săvârşirii faptei, creând acestuia curaj şi o stare favorabilă punerii în aplicare a hotărârii infracţionale luate, iar complicitatea materială poate consta în înlesnirea sau ajutorul material dat de complice în timpul săvârşirii infracţiunii constând în înlăturarea sau învingerea piedicilor ce s-ar ivi în calea executării acţiunii.

Având în vedere aspectele de ordin doctrinar şi jurisprudenţial arătate mai sus şi analizând acţiunile inculpaţilor B.C., F.S.F. şi H.A. prin prisma lor, se apreciază că acestea se circumscriu cel mai bine elementelor constitutive ale complicităţii la săvârşirea infracţiunii de omor calificat.

Astfel, prin atacarea şi lovirea victimei de către patru persoane deodată, numărul şi intensitatea loviturilor aplicate de fiecare din inculpaţi, concomitent sau pe rând, inclusiv după căderea victimei la pământ, ceilalţi trei inculpaţi nu au făcut altceva decât să acorde un ajutor inculpatului G.E.T., acesta putându-şi duce acţiunea la sfârşit fără nici un fel de opoziţie din partea victimei.

Acţiunile inculpaţilor B.C., F.S.F. şi H.A. s-au constituit atât în acte de complicitate materială, contribuind substanţial la slăbirea rezistenţei victimei şi la punerea acesteia în imposibilitatea obiectivă de a se mai apăra contra celor mai dure lovituri care i-au produs decesul, cât şi în acte de complicitate morală, chiar prin simpla prezenţă la locul faptei, întărind astfel rezoluţia infracţională luată deja de către inculpatul G.E.T. încă din momentul înarmării sale cu o bucată de scândură, având înfipte în ea cuie, pentru a o folosi ca armă împotriva victimei, deşi aceasta, copleşită de loviturile încasate până atunci, nu mai avea nici o şansă de a se apăra. Ca atare, se poate aprecia că inculpaţii B.C., F.S.F. şi H.A., prin neschiţarea vreunui gest de a-l împiedica pe inculpatul G.E.T. să-şi ducă la capăt rezoluţia infracţională având ca urmare decesul victimei, sau prin abandonarea victimei în stradă, căzută la pământ, după ce fusese lovită cu bucata de scândură în cap, nu au făcut altceva decât să adere la aceasta.

Ca atare, apreciind că acţiunea inculpatului G.E.T. întruneşte elementele infracţiunii de omor calificat, iar acţiunile inculpaţilor B.C., F.S.F. şi H.A. întrunesc elementele constitutive ale complicităţii materiale şi morale la aceeaşi infracţiune de omor calificat, se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor prin rechizitoriu, în acest sens, respingând totodată cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de partea civilă.

Varianta de schimbare a încadrării juridice solicitată de partea civilă nu poate fi însuşită întrucât pentru a se reţine şi în sarcina inculpaţilor B.C., F.S.F. şi H.A. coautoratul la săvârşirea infracţiunii de omor calificat, ar fi trebuit să se dovedească că aceştia au acţionat precum subiecţii din speţele în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (sub vechile denumiri) a pronunţat deciziile indicate, ceea ce nu s-a realizat.

Astfel, acţiunile celor trei inculpaţi nu au fost concepute în aşa fel, din punct de vedere obiectiv, încât să pună victima în imposibilitatea de a se apăra, acţiune indispensabilă comiterii omorului. Omorul se putea comite, aşa cum s-a mai arătat, sau mai concret spus inculpatul G.E.T. putea lovi victima cu bucata de scândură în cap şi să-i producă acele leziuni care să-i cauzeze moartea şi fără ca în prealabil victima să fi fie lovită chiar de el sau de ceilalţi trei inculpaţi. Acţiunile celorlalţi trei inculpaţi nu erau indispensabile comiterii omorului, dar ele, în fapt, au înlesnit totuşi acţiunea inculpatului G.E.T.

Nu s-a dovedit că inculpaţii B.C., F.S.F. şi H.A., chiar dacă au prevăzut rezultatul acţiunii inculpatului G.E.T., ar fi acţionat nemijlocit pentru realizarea lui. Ei, prin acţiunea lor, doar au creat condiţiile propice în care acţiunea inculpatului G.E.T. a avut rezultatul scontat şi, aşa cum s-a mai arătat, au achiesat la rezoluţia infracţională a acestui inculpat, prevăzând şi acceptând producerea rezultatului doar la momentul în care inculpatul G.E.T. se pregătea să aplice loviturile cu bucata de scândură, neîmpiedicându-l în vreun fel pe acesta, iar apoi, au persistat în această atitudine, prin abandonarea victimei.

Nu s-a dovedit, de asemenea, ca acţiunile celor trei inculpaţi, B.C., F.S.F. şi H.A., să se afle într-o unitate indivizibilă cu acţiunea inculpatului G.E.T. de a lovi victima cu bucata de scândură. Cel puţin aşa rezultă din toate probele administrate: că după ce toţi patru inculpaţii au lovit victima cu mâinile şi cu picioarele, iar în urma loviturilor aceasta a căzut la pământ, împrejurare urmată de o altă serie de lovituri din partea aceloraşi patru inculpaţi, abia la final, inculpatul G.E.T. s-a desprins din conflict, s-a înarmat cu bucata de scândură şi a aplicat loviturile cu acest obiect, timp în care acţiunile celorlalţi inculpaţi au încetat. Ca atare, acţiunea cu efect tanatogenerator a fost distinctă.

Pe cale de consecinţă s-a apreciat că, în drept:

Fapta inculpatului minor G.E.T., care, în noaptea de 22/23 octombrie 2004, în cadrul unui conflict violent, petrecut într-un loc public, în care au fost angrenaţi şi inculpaţii minori B.C. şi F.S.F. şi inculpatul major H.A., a aplicat mai multe lovituri cu o bucată de scândură având înfipte în ea câteva cuie, în zona capului victimei C.D., lovituri în urma cărora victima a suferit leziuni ce i-au produs moartea la scurt timp, între leziunile produse astfel şi rezultatul periculos existând legătură directă de cauzalitate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat - prevăzută şi pedepsită de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi cu reţinerea art. 75 lit. a) C. pen.

Faptele inculpaţilor minori B.C. şi F.S.F. care, în aceeaşi noapte de 22/23 octombrie 2004, în cadrul unui conflict violent, petrecut într-un loc public, în care au fost angrenaţi cei doi, inculpatul minor G.E.T. şi inculpatul major H.A., au aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele victimei C.D., inclusiv după ce aceasta căzuse la pământ, urmate de lovirea aceleiaşi victimei de către inculpatul minor G.E.T. de mai multe ori cu o bucată de scândură în cap, lovituri în urma cărora victima a suferit leziuni ce i-au produs moartea la scurt timp, între leziunile produse astfel şi rezultatul periculos existând legătură directă de cauzalitate, ajutând astfel, atât material cât şi moral pe inculpatul G.E.T., întruneşte elementele constitutive ale complicităţii infracţiunii de omor calificat - prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi cu reţinerea art. 75 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului major H.A. care, în noaptea de 22/23 octombrie 2004, în cadrul unui conflict violent, petrecut într-un loc public, în care au fost angrenaţi inculpaţii minori G.E.T., B.C. şi F.S.F., a aplicat mai multe lovituri cu mâinile şi picioarele victimei C.D., inclusiv după ce aceasta căzuse la pământ, urmate de lovirea aceleiaşi victimei de către inculpatul minor G.E.T. de mai multe ori cu o bucată de scândură în cap, lovituri în urma cărora victima a suferit leziuni ce i-au produs moartea la scurt timp, între leziunile produse astfel şi rezultatul periculos existând legătură directă de cauzalitate, ajutând astfel, atât material cât şi moral pe inculpatul G.E.T., întruneşte elementele constitutive ale complicităţii infracţiunii de omor calificat - prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prev. de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, partea civilă C.M. şi inculpatul B.C.

Inculpatul H.A. a declarat apel peste termen, instanţa, la termenul din 03 decembrie 2010 apreciind că sunt îndeplinite ambele condiţii prev. de art. 365 C. proc. pen.

În motivarea apelului, parchetul solicită majorarea pedepsei aplicate inculpatului G.E.T., apreciind că instanţa de fond nu a făcut o corectă individualizare a pedepsei aplicate acestuia pentru comiterea infracţiunii de omor calificat întrucât nu s-a avut în vedere antecedentele penale ale inculpatului.

Partea civilă C.M. solicită admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi în rejudecare pe latură penală recalificarea faptei din complicitate la omor calificat în infracţiunea de coautorat la infracţiunea de omor calificat pentru toţi inculpaţii şi majorarea pedepsei aplicate întrucât sunt prea mici, iar cu privire la latura civilă majorarea daunelor morale.

Inculpatul B.C. solicită admiterea apelului şi schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de ultraj, iar dacă se va menţine actuala încadrare juridică, reducerea pedepsei aplicate de către instanţa de fond.

În motivarea apelului peste termen inculpatul H.A. solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond întrucât nu s-a pus în discuţie o cerere de schimbare a încadrării juridice, iar dispozitivul hotărârii este contradictoriu în privinţa inculpatului G.E.T.

De asemenea solicită schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de complicitate la omor calificat în infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri, arătând că el nu a lovit victima, iar dacă se menţine această încadrare, reducerea pedepsei aplicate de către instanţa de fond.

Prin Decizia penală nr. 11/A din 14 februarie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş s-au admis apelurile declarate de parchet şi de partea civilă C.M., s-a desfiinţat în parte hotărârea atacată şi, rejudecând:

S-au majorat pedepsele aplicate inculpaţilor G.E.T. şi F.S.F. de la 8 ani închisoare la 9 ani închisoare şi, respectiv, de la 4 ani închisoare la 4 ani şi 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a), b) C. pen. pentru inculpatul F.S.F., înlăturându-se disp. art. 86¹ C. pen. cu privire la acesta.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Prin aceeaşi decizie s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii B.C. şi H.A.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de prim control judiciar a reţinut că pedepsele aplicate inculpaţilor G.E.T. şi F.S.F. nu au fost just individualizate, impunându-se majorarea acestora şi schimbarea modalităţii de executare în cazul pedepsei aplicate inculpatului F.S.F.

Referitor la apelul părţii civile prin care se solicită schimbarea încadrării juridice a faptei din complicitate la omor calificat în omor calificat pentru ceilalţi inculpaţi, Curtea a reţinut că inculpatul G.E.T. a comis infracţiunea de omor calificat în calitate de autor, întrucât aşa cum rezultă din actele medico - legale decesul s-a produs în urma aplicării loviturilor directe multiple în zona capului cu un corp dur, iar ceilalţi inculpaţi care au aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele şi înainte şi după ce inculpatul G.E.T. a lovit victima cu scândura, l-au ajutat pe acesta la comiterea infracţiunii, punând victima în imposibilitate de a se apăra de atacul inculpatului G.E.T.

Aşadar, faţă de considerentele expuse în mod corect a apreciat instanţa de fond că inculpatul B.C., F.S.F. şi H.A. nu pot fi consideraţi coautori ai infracţiunii de omor calificat ci doar complici.

Cu privire la latura civilă a cauzei, Curtea a apreciat că prin acordarea unei sume de 50.000 RON cu titlu de daune morale părţii civile, s-a făcut o corectă apreciere asupra suferinţelor psihice a părţilor civile, ţinându-se cont de vârsta victimei, de poziţia sa în societate şi de rolul pe care-l avea în asigurarea mijloacelor de existenţă pentru membrii familiei sale, astfel că nu se impune majorarea daunelor morale.

Cu privire la apelul peste termen declarat de inculpatul H.A., Curtea a apreciat că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Inculpatul a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unei cereri de schimbare a încadrării juridice a faptei pusă în discuţie de către instanţă, iar dispozitivul hotărârii este contradictoriu în privinţa schimbării încadrării juridice a faptei inculpatului G.E.T.

Curtea nu a putut reţine aceste susţineri, întrucât trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond se poate face, potrivit dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., doar în trei situaţii: necitarea părţii la judecarea cauzei, imposibilitatea părţii legal citate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate şi dacă există un caz de nulitate absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

În speţă, omisiunea instanţei de fond de a pune în discuţie o cerere de schimbare a încadrării juridice nu se încadrează în dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., acest lucru putându-se face şi în apel întrucât apelul are un caracter devolutiv, însă această cerere nu a mai fost formulată în apel de inculpat, iar instanţa nu a apreciat a fi pusă în discuţie din oficiu.

Cu privire la existenţa unor neconcordanţe în dispozitivul hotărârii instanţei de fond cu privire la inculpatul G.E.T., Curtea nu le poate reţine, întrucât nu există nicio astfel de neconcordanţă, dispozitivul hotărârii fiind foarte clar în privinţa acestui inculpat.

Un alt motiv de apel formulat de inculpat constă în schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de complicitate la omor în infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri, prev. de art. 321 C. pen.

Curtea nu poate reţine această cerere a inculpatului.

Aşa cum s-a arătat mai sus, rezultă în mod neechivoc o participare a acestui inculpat sub forma complicităţii la comiterea infracţiunii de omor calificat.

În mod corect a reţinut instanţa de fond, având în vedere probele administrate în cauză, inclusiv primele declaraţii date de inculpaţi după comiterea infracţiunii, precum şi declaraţiile martorului ocular F.I.C.G., precum şi concluziile actelor medico-legale, că anterior decesului, victima a fost angrenată într-un conflict la care au participat toţi cei patru inculpaţi, conflict în cadrul căruia fiecare dintre inculpaţi a lovit victima, cu pumnii şi cu picioarele, iar inculpatul G.E.T. şi cu o scândură pe care a desprins-o dintr-un capac de canal.

Edificatoare în acest sens sunt declaraţiile inculpatului G.E.T., care arată că după ce victima a căzut jos, toţi patru au lovit-o cu picioarele, iar el a mai dat şi cu scândura, după care au fugit de acolo.

Inculpatul F.S.F. declară că toţi patru inculpaţii au lovit victima cu picioarele, iar martorul ocular F.I.C.G., a declarat că timp de două minute toţi cei patru inculpaţi au lovit victima care era căzută jos, după care aceştia au fugit, iar el a anunţat SMURD-ul.

Nici motivul de apel privind reducerea pedepsei aplicate nu este fondat.

Cu toate că pedeapsa prevăzută de lege pentru complicitate la omor calificat este de la 15 la 25 de ani închisoare, inculpatul fiind major a săvârşit infracţiunea împreună cu alţi minori, aplicarea unei pedepse de 5 ani închisoare de către instanţa de fond este bine individualizată, ţinându-se cont de contribuţia mai redusă a acestuia la comiterea infracţiunii şi de faptul că este la primul conflict cu legea penală, astfel că nu se impune reducerea şi mai mult a pedepsei aplicate de către prima instanţă, dar nici nu se impune majorarea ei aşa cum solicită partea civilă.

Cu privire la apelul inculpatului B.C., Curtea a apreciat că acesta nu este fondat.

Şi acest inculpat a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de complicitate la tentativă de omor în infracţiunea de ultraj, cerere pe care Curtea a apreciat-o ca nefiind întemeiată pentru considerentele arătate.

De asemenea, nici motivul de apel privind reducerea pedepsei aplicate de către instanţa de fond nu este fondat întrucât, având în vedere circumstanţele reale ale cauzei şi circumstanţele personale ale inculpatului, pedeapsa de 5 ani şi 2 luni aplicată inculpatului este bine individualizată în raport de criteriile de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi prin urmare nu se impune a fi redusă, dar nici majorată aşa cum solicită partea civilă.

Împotriva deciziei penale nr. 11/A din 14 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş în termen legal au declarat recurs parte civilă C.M. de recurenţii inculpaţi B.C., F.S.F. şi H.A.

În recursul său, partea civilă C.M. a reiterat critica privind greşita încadrare juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor B.C., F.S.F. şi H.A., susţinând că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prev.de art. 174, 175 lit. i) C. pen., solicitând totodată şi majorarea cuantumului daunelor morale.

Inculpaţii B.C. şi F.S.F. au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de complicitate la omor calificat, prev.de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri prev.de art. 321 alin. (1) C. pen.

Inculpatul H.A. critică hotărârile recurate pentru nelegalitate şi netemeinice sub următoarele aspecte:

- dispozitivul hotărârii primei instanţe este contradictoriu în ceea ce priveşte schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului G.T. în sensul că, iniţial, se respinge cererea, iar ulterior, inculpatul este condamnat pentru infracţiunea prev.de art. 174, 175 lit. i) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev.de art. 183 C. pen.;

- instanţele nu au analizat cauza sub toate aspectele, iar în apel s-au respins nejustificat cereri esenţiale, cum ar fi testarea cu aparatul poligraf a inculpatului, reaudierea martorului ocular F.I.C., avizarea raportului de autopsie;

- netemeinicia hotărârii de condamnare pentru complicitate la infracţiunea de omor calificat, inculpatul solicitând achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.;

- greşita încadrare juridică a faptei în complicitate la infracţiunea de omor calificat prev.de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., solicitându-se schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev.de art. 321 C. pen.

În drept s-au invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 6, 9, 10, 14, 17 C. proc. pen.

Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:

Pe baza probelor administrate instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi au realizat o încadrare juridică în conformitate cu aceasta.

În noaptea de 22/23 octombrie 2004 între victima C.D. şi inculpaţi a izbucnit un conflict verbal, după care inculpaţii au început să lovească victima, care a ripostat, având loc un schimb reciproc de lovituri între aceasta şi inculpaţi.

Inculpaţii au lovit victima cu pumnii şi picioarele, iar inculpatul G.E.T. a lovit-o pe aceasta cu o bucată de scândură în zona capului, de mai multe ori, după care au abandonat-o.

Potrivit raportului de autopsie medico-legală nr. 3483/529/17 noiembrie 2004 a IML Târgu Mureş moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat paraliziei sistemului nervos central în urma hemoragiei subarahnoidiene extinse şi a edemului cerebral. În contextul confirmării momentului traumatic se apreciază că leziunile s-au produs în urma aplicării loviturilor directe multiple în zona capului cu un corp dur, existând un raport direct de cauzalitate între acestea şi deces. Fracturile costale drepte şi contuzia pulmonară sunt leziuni care s-au putut produce prin loviri directe repetate cu corp dur posibil picior încălţat. Aceste leziuni nu au intervenit în producerea decesului, ele ar fi necesitat 25 - 30 de zile îngrijiri medicale dacă victima ar fi supravieţuit.

Concluziile raportului medico-legal de autopsie se coroborează cu declaraţiile martorului ocular F.I.C.G., cu declaraţiile iniţiale ale inculpaţilor, precum şi cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului.

Martorul F.I.C.G. a relatat că în noaptea respectivă, în jurul orelor 3.00, i-a văzut pe cei patru inculpaţi lovind-o pe partea vătămată, iar unul dintre ei care purta o geacă roşie a luat o bucată de scândură şi a lovit partea vătămată de mai multe ori în zona capului.

Persoana care purta geaca roşie şi care a aplicat loviturile cu scândura a fost identificată ca fiind inculpatul G.E.T., la domiciliul căruia s-a şi găsit jacheta, ce avea pe mânecă şi pe căptuşeala interioară urme de sânge aferente grupei de sânge A II, care este şi grupa de sânge a victimei.

În declaraţiile iniţiale date la urmărirea penală, inculpaţii au descris faptele, au recunoscut că au lovit victima, pentru ca ulterior în cursul cercetării judecătoreşti să-şi nuanţeze declaraţiile, revenind chiar asupra aspectelor esenţiale legate de lovirea victimei, motivând că s-au efectuat presiuni fizice asupra lor de către organele de poliţie.

Instanţele au înlăturat în mod corect aceste declaraţii date în cursul cercetării judecătoreşti, faţă de împrejurarea că inculpaţii nu au oferit un motiv plauzibil care să justifice revenirea asupra celor declarate iniţial, iar pe de altă parte declaraţiile acestora din cursul cercetării judecătoreşti nu se coroborează cu ansamblul probelor administrate.

Faptele inculpaţilor B.C., F.S.F. şi H.A. întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de omor calificat prev.de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen.

Potrivit art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), complice este persoana care cu intenţie înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, iar conform art. 24 C. pen. autorul este persoana care săvârşeşte în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală.

Din probele administrate rezultă, aşa cum s-a arătat, că recurenţii inculpaţi au lovit victima cu pumnii şi picioarele, leziunile produse ca urmare a acţiunilor acestora nu au intervenit în producerea decesului, necesitând pentru vindecare 25 - 30 zile îngrijiri medicale dacă victima ar fi supravieţuit.

Inculpaţii nu au exercitat acţiuni care să fie indispensabile realizării de către inculpatul G. a infracţiunii de omor, însă ele au înlesnit săvârşirea infracţiunii de către acesta, prin aceea că au slăbit rezistenţa victimei şi au pus-o pe aceasta în imposibilitate de a se apăra faţă de atacul cu scândura exercitat de inculpatul G.

Faţă de împrejurările concrete în care aceştia au acţionat nu se poate reţine că a existat o cooperare între recurenţii inculpaţi şi inculpatul G.E.T., o voinţă comună de a aplica victimei lovituri care să ducă la decesul acesteia.

Pentru considerentele deja expuse nu se poate dispune nici schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., aşa cum au solicitat recurenţii inculpaţi.

Celelalte critici formulate de inculpatul H.A. sunt nefondate.

Referitor la dispozitivul sentinţei penale nr. 127 din 23 septembrie 2010 a Tribunalului Mureş, Înalta Curte constată că acesta nu cuprinde menţiuni contradictorii, iar pe de altă parte eventualele nelămuriri ce vizează pe inculpatul G.E.T. ar putea fi invocate numai de către acesta, nu şi de către inculpatul H., în propriul recurs.

Cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., invocat de acelaşi inculpat nu este incident în cauză, instanţa pronunţându-se asupra cererilor inculpatului, în sensul respingerii acestora, apreciind că nu sunt utile soluţionării cauzei.

De asemenea, nu este incident nici cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 6 C. proc. pen., inculpaţii fiind asistaţi de către apărători.

Pedepsele aplicate inculpaţilor au fost just individualizate în raport cu criticile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei comise, împrejurările săvârşirii acesteia -pe timp de noapte, într-un loc public, de către patru persoane, cu reţinerea circumstanţei agravante prev.de art. 75 lit. c) C. pen. pentru inculpatul H.A., atitudinea oscilantă a inculpaţilor pe parcursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale în cazul inculpaţilor F. şi H.A. şi, dimpotrivă, prezenţa acestora în cazul inculpatului B.C.

Partea civilă C.M. a solicitat şi majorarea cuantumului daunelor morale la care au fost obligaţi inculpaţii.

Înalta Curte constată, în acord cu celelalte instanţe, că suma acordată cu titlu de daune morale este îndestulătoare având în vedere suferinţele cauzate părţii civile prin moartea fiului său.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă şi de inculpaţii B.C., F.S.F. şi H.A.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenta parte civilă C.M. şi de recurenţii inculpaţi B.C., F.S.F. şi H.A. împotriva deciziei penale nr. 11/A din 14 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenţii recurenţii inculpaţi B.C., F.S.F. la plata sumei de câte 500 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat H.A. la plata sumei de 275 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat G.E.T., în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 aprilie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 1771/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1619/2011. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1704/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1704/2011. Penal