ICCJ. Decizia nr. 1714/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

Prin decizia penală nr. 6 din 26 ianuarie 2011 a Curții de Apel Ploiești a fost respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.O.A. împotriva sentinței penale nr. 304 din 5 noiembrie 2010 a Tribunalului Prahova.

A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 302 din 5 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Prahova, în temeiul disp. art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, a fost condamnat inculpatul M.O.A. la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, fapta din 12 ianuarie 2008.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.

în temeiul disp. art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 (trei) ani și 2 (două) luni calculat conform art. 82 C. pen., cu aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

în temeiul disp. art. 359 C. proc. pen. s-a atras inculpatului atenția asupra art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

în temeiul disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 900 RON cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

în dimineața zilei de 12 ianuarie 2008, în jurul orei 05.10, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul M.O.A. a condus pe drumurile publice din Municipiul Câmpina, județ Prahova, autoturismul proprietate personală marca B., pe locul din dreapta față aflându-se martorul C.R.M.

în timp ce rula pe B-dul Carol I în direcția Centru-Câmpinița, în dreptul Muzeului N.G., conducătorul auto a pierdut controlul asupra direcției de mers și a pătruns pe contrasens, părăsind partea carosabilă și lovind un copac.

Ca urmare a accidentului, martorul a suferit leziuni traumatice ușoare "hematom și excoriații" fără a fi necesară internarea sa în spital, iar autovehiculul a fost avariat. Au fost sesizate imediat prin sistemul 112 organele de poliție care s-au deplasat la fața locului și l-au condus pe inculpat la sediul Poliției Municipiului Câmpina unde a fost testat cu aparatul Drager la ora 5.36, constatându-se că acesta a prezentat o concentrație alcoolică în aerul expirat de 0,97 mg/l.

Ulterior, a fost condus la Spitalul Municipiului Câmpina unde două probe biologice sânge (recoltate cu trusa standard de prelevare sigilată, nr. sigiliu 408360 conform procesului verbal de prelevare și buletinului de examinare clinică, din 12 ianuarie 2008 trimise SML) au evidențiat că la ora 05.55, inculpatul a avut o îmbibație alcoolică în sânge de 2,05 gr.‰, iar la ora 06.55 de 1,85 gr.‰.

Martorul C.R.M. nu a formulat plângere prealabilă pentru leziunile traumatice suferite și a refuzat să se prezinte la medicul legist în vederea examinării.

Situația de fapt reținută rezultă din coroborarea probatoriilor administrate în faza urmăririi penale - proces-verbal de constatare, buletin de examinare clinică, cerere de analiză și proces-verbal de prelevare, buletin de analiză toxicologică alcoolemie, declarațiile martor C.R.M., rapoarte de expertiză medico-legală de interpretare retroactivă a alcoolemiei, rezultatul testului cu aparatul Drager, declarațiile învinuitului, cu probatoriile administrate în faza cercetării judecătorești.

Audiat cu respectarea garanțiilor procesuale, în prezența apărătorului ales, inculpatul M.O.A. a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând infracțiunea săvârșită.

Martorul C.R.M. audiat pe situația de fapt și-a menținut declarațiile făcute în faza urmăririi penale, declarațiile acestuia coroborându-se cu declarațiile inculpatului.

La solicitarea inculpatului instanța a încuviințat în circumstanțierea persoanei acestuia, administrarea probei cu înscrisuri.

Apreciind ca fiind pe deplin dovedită situația de fapt și vinovăția inculpatului, instanța a reținut că:

în drept, fapta inculpatului M.O.A. de a conduce la data de 12 ianuarie 2008 în jurul orei 05.10 pe drumurile publice din Municipiul Câmpina, autoturismul maca B. în timp ce avea în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr.‰ a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată instanța, conf. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), a avut în vedere dispozițiile Părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în legea specială O.U.G. nr. 195/2002, gradul concret de pericol social al infracțiunii săvârșite evidențiat prin circumstanțele reale - procentul de imbibiție alcoolică în sânge ce a evidențiat starea de pericol social, împrejurările în care a fost depistată fapta, prin circumstanțele personale ale inculpatului care a fost infractor primar, a avut ocupație, a dat dovadă de sinceritate în fața instanței de judecată.

în raport de cele reținute instanța a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoarea, într-un cuantum de natură a asigura scopul educativ-preventiv.

Ca urmare a aplicării unei pedepse principale cu închisoarea conf. art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b) C. pen. (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat).

Reținând că inculpatul M.O.A. nu a avut antecedente penale, a avut ocupație, a recunoscut și regretat sincer în faza cercetării judecătorești infracțiunea săvârșită, instanța a apreciat că au fost suficiente temeiuri pentru ca scopul educativ-preventiv al pedepsei cu închisoarea să fi putut fi atins și prin suspendarea condiționată a executării acesteia conf. art. 81 C. pen., pe durata termenului de încercare calculat conf. art. 82 C. pen. (compus din pedeapsa aplicată căreia i s-a adăugat un interval fix de timp de 2 ani).

Ca urmare a suspendării condiționate a executării pedepsei principale conf. art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii, iar în temeiul disp. art. 359 C. proc. pen., instanța a atras atenția inculpatului asupra art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate în cazul în care în cursul termenului de încercare ar fi săvârșit din nou o infracțiune).

Ca urmare a condamnării și în conformitate cu disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul M.O.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

în motivele scrise de apel, dezvoltate oral în fața instanței prin apărătorul ales, apelantul inculpat a arătat că la dosar există un raport de expertiză medico legală care atestă o alcoolemie de 1 gr.‰, iar la urmărirea penală există un alt raport de expertiză care atestă o alcoolemie de 0,55 - 0,60 gr.‰ la ora 5-5,10 și în creștere spre 1 gr.‰ - 1,05 gr.‰, ambele expertize fiind efectuate de același institut. în același dosar în faza de urmărire penală exista o a treia expertiză medico legală efectuată de asemenea la același institut și unde s-a menționat că inculpatul ar fi avut o alcoolemie la ora 5,10 între 0,95 gr.‰ - 1,10 gr.‰.

Față de toate acestea a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, iar în baza art. 345 C. proc. pen., să fie pronunțată o hotărâre de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., în ceea ce a privit comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o îmbibație alcoolică peste limita legală.

Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a constatat că apelul declarat a fost nefondat, pentru considerentele ce au fost arătate în continuare.

Astfel, relativ la situația de fapt, Curtea a constatat că instanța de fond a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză, reținând în mod corect și complet situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii, după cum s-a arătat anterior, beneficiind de deplin suport probator în actele și lucrările dosarului.

Din coroborarea probatoriilor administrate în faza urmăririi penale cu probatoriile administrate în faza cercetării judecătorești, a rezultat că, în dimineața zilei de 12 ianuarie 2008, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul M.O.A. a condus pe drumurile publice din Municipiul Câmpina, județ Prahova, autoturismul proprietate personală marca B., pe locul din dreapta față, aflându-se martorul C.R.M.

în jurul orei 05.10, în timp ce rula pe B.dul Carol I, în dreptul Muzeului N.G., conducătorul auto a pierdut controlul asupra direcției de mers și a pătruns pe contrasens, părăsind partea carosabilă și lovind un stâlp.

în primele declarații date după producerea evenimentului rutier, atât inculpatul M.O.A. cât și martorul C.R.M. au afirmat că, în seara zilei de 11 ianuarie 2008, în jurul orelor 19,00, au mers la un prieten în Municipiul Ploiești, unde au consumat împreună pe timpul nopții o sticlă de 700 ml. whiski. în jurul orelor 4,00, cei doi s-au urcat în autoturismul condus de inculpat și au plecat la un alt prieten, în Municipiul Câmpina, iar în jurul orei 05,10, în timp ce a rulat pe B-dul Carol I din acest oraș, inculpatul a pierdut controlul autoturismului și a produs evenimentul rutier.

Această declarație a inculpatului a fost consemnată și în procesul verbal de constatare întocmit de organele de poliție imediat după producerea evenimentului.

După comunicarea rezultatelor alcoolemiei la cele două probe de sânge recoltate, inculpatul a revenit asupra primei declarații, susținând că nu a consumat băuturi alcoolice împreună cu cei doi prieteni, ci a consumat, singur, 250 ml. whiski, înainte de producerea evenimentului rutier, în intervalul 4,45-5,00.

Având în vedere acest consum declarat de inculpat, organele de urmărire penală au dispus efectuarea unei expertize medico-legale privind calculul retroactiv al alcoolemiei, iar prin raportul de expertiză din 25 aprilie 2008 al Institutului Național de Medicină Legală București, s-a concluzionat că inculpatul M.O.A., la data de 12 ianuarie 2008, la orele 05,00-05,10, ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de cca. 1,00 gr.‰, concentrație ce a provenit dintr-un consum de băutură nedeclarat sau nerecunoscut.

După ce a luat cunoștință de acest rezultat, inculpatul și-a modificat din nou datele privind consumul de alcool, afirmând că a consumat 250 ml. whiski în intervalul 4,55-5,00, și nu 4,45-5,00, iar după producerea evenimentului rutier, înainte să sosească organele de poliție, a mai consumat încă 50 ml. whiski, în jurul orei 05,15.

Pe baza acestor noi date de consum declarate de inculpat, nesusținute de nici un mijloc de probă, organele de urmărire penală au dispus efectuarea unei noi expertize. Prin raportul de expertiză din 08 octombrie 2008 al aceleiași instituții medico-legale, s-a concluzionat că inculpatul M.O.A., la data de 12 ianuarie 2008, la orele 05,00, ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de cca. 0,55-0,60 gr.‰, iar la ora 05,10, ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de cca. 1,00-1,05 gr.‰, în funcție de ritmul de absorbție a alcoolului în organism.

în baza acestui material probator administrat, inculpatul M.O.A. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 152/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina și a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 5 luni închisoare, prin sentința penală nr. 160 din 28 aprilie 2009 a Judecătoriei Câmpina.

împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, iar prin decizia nr. 196 din 06 noiembrie 2009 a Tribunalului Prahova, s-a admis apelul, s-a desființat sentința apelată, respectiv nr. 160 din 28 aprilie 2009 a Judecătoriei Câmpina, și pronunțând o nouă hotărâre în baza disp. art. 380 C. proc. pen. rap. la disp. art. 332 alin. (2) C. proc. pen., cu aplicarea disp. art. 68 alin. (4) din Legea nr. 293/2004 republicată privind statutul funcționarilor publici cu statut special din Cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, a restituit cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, în vederea refacerii urmăriri penale în cauză, întrucât nu au fost respectate dispozițiile legale privind competența efectuării urmăririi penale după calitatea inculpatului de agent de penitenciar, conform art. 68 alin. (4) din Legea nr. 293/2004 republicată.

Cu ocazia refacerii urmăririi penale, organele de urmărire penală au dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale privind calculul retroactiv al alcoolemiei, având în vedere ultimele date de consum declarate de inculpat. Prin raportul de expertiză nr. XX/2010 al Institutului Național de Medicină Legală București, s-a concluzionat că inculpatul M.O.A., la data de 12 ianuarie 2008, la ora 05,10, ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de cca. 0,95-1,10 gr.‰, în funcție de ritmul de absorbție a alcoolului în organism.

Fiind trimis din nou în judecată, inculpatul, în cursul cercetării judecătorești, a declarat că recunoaște și regretă fapta comisă și nu a mai solicitat administrarea de noi probatorii.

Analizând acest întreg material probator administrat, inclusiv declarațiile date de inculpat pe parcursul procesului penal, Curtea a apreciat critica inculpatului privind existența mai multor expertize medico-legale cu concluzii contradictorii în privința stabilirii alcoolemiei sale și, implicit, a unui dubiu care trebuie să-i profite, ca nefondată.

Astfel, referitor la existența mai multor expertize medico-legale, Curtea a relevat că la acest moment procesual nu au putut fi luate în discuție și analizate decât concluziile ultimei expertize medico-legale, expertiză care a îndeplinit toate condițiile de validitate, fiind efectuată după pronunțarea deciziei nr. 196 din 06 noiembrie 2009 a Tribunalului Prahova, prin care s-a constatat nulitatea tuturor actelor de urmărire penală, inclusiv a celorlalte două expertize medico-legale efectuate în această fază, și s-a dispus restituirea cauzei Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, în vederea refacerii urmăriri penale, întrucât nu au fost respectate dispozițiile legale privind competența efectuării urmăririi penale după calitatea inculpatului de agent de penitenciar conform art. 68 alin. (4) din Legea nr. 293/2004 republicată.

Or, potrivit acestui ultim raport de expertiză nr. XX/2010 al Institutului Național de Medicină Legală București, inculpatul M.O.A., la data de 12 ianuarie 2008, la ora 05,10, când s-a produs evenimentul rutier, ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de cca. 0,95-1,10 gr.‰, în funcție de ritmul de absorbție a alcoolului în organism.

Concluziile acestui raport de expertiză s-au coroborat cu celelalte probe administrate, menționate mai sus, din care a rezultat că evenimentul rutier s-a produs la ora 05,10, oră la care a fost apelat serviciul de urgență, cu rezultatul alcool-testului și cu rezultatele analizelor toxicologice alcoolemie care au evidențiat că la ora 05,55, inculpatul ar fi avut o îmbibație alcoolică în sânge de 2,05 gr.‰, iar la ora 06.55 de 1,85 gr.‰, și care au condus la concluzia certă că inculpatul a avut în momentul conducerii autoturismului și producerii evenimentului rutier o alcoolemie peste limita legală, fiind în creștere de cca. 0,95-1,10 gr.‰.

De altfel, toate expertizele medico-legale efectuate în cauză au concluzionat că la momentul producerii evenimentului rutier, respectiv ora 05,10, inculpatul M.O.A., ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de peste 0,95 gr.‰.

Singura mențiune referitoare la o alcoolemie mai mică a fost cea cuprinsă în raportul de expertiză din 08 octombrie 2008, și care a avut în vedere orele 05,00, înainte de producerea evenimentului rutier, stabilind că inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere la această oră de cca. 0,55-0,60 gr.‰, dar că la ora 05,10, ora producerii evenimentului, inculpatul a putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de cca. 1,00-1,05 gr.‰, în funcție de ritmul de absorbție a alcoolului în organism.

Prin urmare, chiar dacă nu s-ar fi constatat nulitatea primelor două expertize, s-a apreciat că nu a existat nici un fel de dubii sau contradicții în legătură cu concluziile asupra alcoolemiei inculpatului din momentul conducerii autoturismului și producerii evenimentului rutier, care să necesite efectuarea unei noi expertize sau un aviz de la Comisia Superioară de Avizare a Institutului Național de Medicină Legală, așa cum a solicitat inculpatul.

Așadar, reținând că pronunțarea hotărârii de condamnare s-a întemeiat pe probe sigure, certe și decisive, care nu au lăsat loc niciunui dubiu în privința vinovăției inculpatului, Curtea a constatat că instanța de fond a soluționat corect acțiunea penală dedusă judecății și a apreciat ca nefondate criticile formulate de inculpat referitoare la pretinsa eroarea gravă de fapt care a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.

împotriva acestor hotărâri a formulat recurs inculpatul, criticând soluția ca netemeinică și solicitând casarea ambelor hotărâri pentru obținerea avizului Comisiei superioare medico-legale în vederea stabilirii alcoolemiei, întrucât există trei rapoarte de expertiză contradictorii.

în subsidiar a solicitat reindividualizarea pedepsei.

Au fost invocate cazurile de casare prev. de art. 385⁹pct. 14 și 17² C. proc. pen.

Curtea, analizând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate, constată că deși formal inculpatul a invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹pct. 14 și 17² C. proc. pen., a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare, motiv pentru care va fi analizat și pct. 10 al art. 385⁹C. proc. pen.

înalta Curte constată că nu este aplicabil în cauză cazul de casare prev. de art. 385⁹pct. 10 C. proc. pen., întrucât instanța s-a pronunțat cu privire la toate probele administrate și a cererilor esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze drepturile acestora.

Astfel, inculpatul a solicitat și instanței de apel să constate că există mai multe rapoarte de expertiză medico-legale cu rezultate contradictorii.

în mod corect a arătat instanța de apel că la soluționarea cauzei nu putea avea în vedere decât raportul de expertiză nr. XX/2010 al Institutului Național de Medicină Legală București, celelalte două expertize fiind anulate prin decizia nr. 196 din 6 noiembrie 2009 a Tribunalului Prahova, prin care s-a constatat nulitatea actelor de urmărire penală.

De altfel, concluziile acestui ultim raport de expertiză în care se constată o alcoolemie de 0,95-1,10 gr.‰, alcool în sânge nu contrazic concluziile celorlalte expertize care prevedeau o alcoolemie ce depășea limita legală.

De asemenea, apărarea formulată de inculpat, că imediat după producerea faptei a dat o declarație, iar o cercetare a acesteia ar duce la concluzia că scrisul este coerent și ca atare nu se afla sub influența unei mari cantități de alcool, nu poate fi primită.

Infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, conducerea unui autoturism sub influența băuturilor alcoolice, nu mai prevede ca și modalitate alternativă a faptei conducerea autoturismului în stare de ebrietate, astfel încât să fie relevante manifestările făptuitorului ca urmare a consumului de alcool.

Chiar și înainte de modificarea textului de lege, aceasta era o condiție alternativă pentru reținerea infracțiunii și nu una cumulativă, ca atare constatarea depășirii limitelor îmbibației alcoolice prevăzute de textul de lege putea conduce la constatarea infracțiunii, chiar dacă făptuitorul nu se afla în stare de ebrietate.

în actuala reglementare se sancționează penal doar depășirea limitelor îmbibației alcoolice prevăzute de lege, ca atare cele invocate de inculpat nu pot avea nicio relevanță în cauză.

Deoarece, prin cele două hotărâri nu s-a făcut o greșită aplicare a legii, înalta Curte constată că nu este incident cazul de casare prev. de art. 385⁹pct. 17² C. proc. pen.

Și cu privire la pedepsele aplicate, constată că cele două hotărâri sunt temeinice. Inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă egală în cuantum cu minimul prevăzut de lege, executarea acesteia fiind suspendată condiționat.

întrucât instanța a apreciat că nu se impune executarea în regim de detenție sau instituirea unui control judiciar pe timpul suspendării executării, înalta Curte consideră că o reducere a cuantumului pedepsei ar lipsi de efect prevenția generală și specială.

De aceea, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat recursul inculpatului, acesta a fost obligat în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la cheltuieli judiciare către stat.

← ICCJ. Decizia nr. 1722/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1518/2011. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1714/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1714/2011. Penal