ICCJ. Decizia nr. 1733/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

Prin încheierea nr. 117 PI din 13 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 1608alin. (1) C. proc. pen. a fost admisă în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.V.L.

în temeiul art. 1608a alin. (6) C. proc. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.V.L.

în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 465/59/2011 la Curtea de Apel Timișoara inculpatul M.V.L. a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar potrivit disp. art. 1601și urm. C. proc. pen., prin apărătorul acestuia, avocat B.M., cerere care a fost însușită la termenul de judecată din data de 13 aprilie 2011 de către inculpat, acesta fiind audiat prin sistemul videoconferință, potrivit prevederilor art. 741C. proc. pen.

în motivarea cererii s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a unei asemenea cereri, cu atât mai mult că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, întrucât a recunoscut și colaborat cu organele de anchetă, nu se va sustrage de la judecată și va exista riscul săvârșirii unor noi infracțiuni.

A fost atașat Dosarul D.N.A. (copie).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Organul de urmărire penală a reținut în sarcina inculpatului M.V.L., săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat și luare de mită, în formă continuată (8 acte materiale), prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) și art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003.

în concret, starea de fapt reținută în sarcina inculpatului de către organul de urmărire penală este următoarea:

în cursul lunii decembrie 2010, M.V.L. a aderat la grupul infracțional organizat constituit din alți lucrători de poliție de P.T.F. Moravița, vameși din cadrul Biroului Vamal Moravița și alte persoane implicate în activități de introducere frauduloasă de țigări în România, acționând, în mod coordonat, în scopul comiterii unor infracțiuni de corupție și de contrabandă, pentru a obține beneficii materiale, care erau împărțite între membrii grupării infracționale.

Susnumitul, în calitate de ofițer de poliție la P.T.F. Moravița, a consimțit ca împreună cu ceilalți polițiști să nu își îndeplinească, pe timpul serviciului, îndatoririle privitoare la supravegherea și controlul trecerii frontierei de stat, precum și prevenirea și combaterea faptelor specifice criminalității transfrontaliere săvârșite în zona de competență, urmărind să primească, în schimb, diferite foloase cu titlu de mită.

De asemenea, pe fondul conivenței infracționale privitoare la omisiunea de a-și exercita corespunzător atribuțiile profesionale, M.V.L. s-a integrat în grupul infracțional organizat, asigurând, prin aportul său, corelarea acțiunilor celorlalți membri ai grupării criminale, care presupuneau, în esență: asigurarea realizării contactului cu traficanții de țigări, colectarea sumelor de bani date de către aceștia, cu titlu de mită, împărțirea respectivelor foloase și protecția traficanților pe traseul de deplasare până la locurile de depozitare a mărfii.

Pe de altă parte, în perioada anterior menționată, M.V.L., acționând în cadrul grupului infracțional organizat din care făcea parte, a primit, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, suma totală de aproximativ 1.820 euro, pentru a nu își îndeplini îndatoririle de serviciu care derivă din calitatea sa de ofițer de poliție în cadrul P.T.F. Moravița, fapta fiind compusă din următoarele acte materiale:

în noaptea de 01 din 02 decembrie 2010, fiind de serviciu, în calitate de șef de grupă la P.T.F. Moravița, a primit, prin intermediul șefului de tură, ofițerul de poliție D.V., suma de 50 euro, ca urmare a împărțirii între membrii grupului infracțional organizat în care era integrat, a foloaselor primite, în respectiva noapte, de la persoanele cărora li s-a facilitat introducerea frauduloasă de țigări în România;

în ziua de 08 decembrie 2010, fiind de serviciu, în calitate de șef de grupă la P.T.F. Moravița, a primit, prin intermediul lucrătorilor vamali și a șefului de tură, ofițerul de poliție D.V., suma de 300 euro, ca urmare a împărțirii între membrii grupului infracțional organizat în care era integrat, a foloaselor primite, în respectiva noapte, de la persoanele cărora li s-a facilitat introducerea frauduloasă de țigări în România;

în noaptea de 09 din 10 decembrie 2010, fiind de serviciu, în calitate de șef de grupă la P.T.F. Moravița, a primit, prin intermediul lucrătorilor vamali și a șefului de tură, ofițerul de poliție D.V., suma de 300 euro, ca urmare a împărțirii între membrii grupului infracțional organizat în care era integrat, a foloaselor primite, în respectiva noapte, de la persoanele cărora li s-a facilitat introducerea frauduloasă de țigări în România;

în ziua de 12 decembrie 2010, fiind de serviciu, în calitate de șef de grupă la P.T.F. Moravița, a primit, prin intermediul lucrătorilor vamali și a șefului de tură, ofițerul de poliție D.V., suma de 100 euro, ca urmare a împărțirii între membrii grupului infracțional organizat în care era integrat, a foloaselor primite, în respectiva zi, de la persoanele cărora li s-a facilitat introducerea frauduloasă de țigări în România;

în noaptea de 13 din 14 decembrie 2010, fiind de serviciu, în calitate de șef de grupă la P.T.F. Moravița, a primit, prin intermediul lucrătorilor vamali și a șefului de tură, ofițerul de poliție D.V., suma de 270 euro, ca urmare a împărțirii între membrii grupului infracțional organizat în care era integrat, a foloaselor primite, în respectiva noapte, de la persoanele cărora li s-a facilitat introducerea frauduloasă de țigări în România;

în ziua de 16 decembrie 2010, fiind de serviciu, în calitate de șef de grupă, la P.T.F. Moravița, a primit, împreună cu șeful de tură, ofițerul de poliție D.V., prin intermediul lucrătorilor vamali care au fost de serviciu în aceeași tură, suma de aproximativ 1.800 euro, ca urmare a împărțirii între membrii grupului infracțional organizat în care era integrat, a foloaselor primite, în respectiva zi, de la persoanele cărora li s-a facilitat introducerea frauduloasă de țigări în România. Ulterior, M.V.L. și-a însușit din acele foloase suma de 200 euro, iar diferența a împărțit-o unora dintre lucrătorii de poliție care făceau parte din același grup infracțional organizat;

în noaptea de 17 din 18 decembrie 2010, fiind de serviciu, în calitate de șef de grupă, la P.T.F. Moravița, a primit, cu titlu de mită, suma de 850 euro de la traficantul P.S., precum și, împreună cu șeful de tură, ofițerul de poliție D.V., a primit, prin intermediul lucrătorilor vamali care au fost de serviciu în aceeași tură, suma de aproximativ 1.900 euro, ca urmare a împărțirii între membrii grupului infracțional organizat în care era integrat, a foloaselor primite, în respectiva noapte, de la persoanele cărora li s-a facilitat introducerea frauduloasă de țigări în România. Ulterior, M.V.L. și-a însușit din acele foloase suma de 400 euro, iar diferența a împărțit-o unora dintre lucrătorii de poliție care făceau parte din același grup infracțional organizat;

în ziua de 20 decembrie 2010, fiind de serviciu, în calitate de șef de grupă la P.T.F. Moravița, a primit, prin intermediul lucrătorilor vamali și a șefului de tură, ofițerul de poliție D.V., suma de 200 euro, ca urmare a împărțirii între membrii grupului infracțional organizat în care era integrat, a foloaselor primite, în respectiva zi, de la persoanele cărora li s-a facilitat introducerea frauduloasă de țigări în România.

Prin încheierea din 10 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M.V.L., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data 10 februarie 2011 până la 10 martie 2011.

în motivarea încheierii s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit. f) C. proc. pen. inculpatul fiind bănuit de săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani și există probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică. S-a mai arătat că inculpatul ar fi acționat în mod organizat în cadrul unui grup infracțional care a funcționat o perioadă lungă de timp, având reguli de operare și o structură bine determinată, în scopul săvârșirii unor infracțiuni, respectiv de corupție, obținând beneficii materiale, precum și caracterul repetat al actelor materiale imprimă faptelor reținute în sarcina inculpatului un grad de pericol social deosebit de grav.

S-a mai menționat că cooptarea în cadrul grupării criminale a echipajelor mobile ale vămii și poliției de frontieră a unor polițiști din structura Ministerului Internelor și Reformei Administrative a căror competență funcțională era circumscrisă aceleiași zone, cooperarea strânsă cu traficanții de țigări, inculpatul și-a constituit un mecanism de protecție și de preîntâmpinare a unor acțiuni de surprindere în flagrant.

Judecătorul cauzei a subliniat că probatoriul administrat a pus în evidență că activitatea infracțională era în principiu generalizată la nivelul majorității lucrătorilor vamali și a polițiștilor de frontieră pentru care activitatea infracțională constituia un veritabil mod de viață. S-a mai arătat că prin îndeplinirea sarcinilor polițiștii de frontieră și lucrătorii vamali au vitregit bugetul consolidat al statului de resurse financiare importante și a afectat buna desfășurare a activității comercianților onești pe segmentul comerțului de țigări.

Instanța constată că în concordanță cu prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu dispozițiile art. 1604 alin. (1), raportat la art. 1602alin. (2) C. proc. pen., prevăd posibilitatea instanței de judecată de a dispune liberarea provizorie sub control judiciar în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.

Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă, cu o măsură mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura desfășurarea procesului penal sau pentru a împiedica comiterea altor fapte penale.

Analizând regulile instituite de dispozițiile procesuale care reglementează instituția liberării provizorii sub control judiciar, în raport cu situația concretă a inculpatului M.V.L., instanța de fond a apreciat că în raport cu disp. art. 1604alin. (1) C. proc. pen., rap. la art. 1602alin. (1) C. proc. pen., inculpatul are vocația de a beneficia de liberare provizorie sub control judiciar în ceea ce privește maximul pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina lui de către organul de urmărire penală, însă cererea apare ca neîntemeiată având în vedere natura, gravitatea faptelor pentru care este cercetat și împrejurările concrete în care au fost ele comise.

Astfel, Curtea reține că din întreg probatoriul administrat în dosarul de urmărire penală rezultă indicii temeinice că inculpatul ar fi comis infracțiunile reținute în sarcina acestuia de către procuror, pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat și luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate și, respectiv art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) și art. 9 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003, acest fapt se coroborează și cu poziția inculpatului de recunoaștere a celor opt acte materiale descrise mai sus.

Instanța constată că în speța de față sunt întrunite astfel condițiile prev. de art. 143 și 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că există o presupunere rezonabilă cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor menționate mai sus care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică raportat la natura, gravitatea infracțiunilor de care este acuzat.

Analizând acuzațiile aduse inculpatului, instanța constată că acestea sunt grave, cu un impact social deosebit, deoarece se referă la activitatea mai multor persoane, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar spori sentimentul de nesiguranță și ar conduce la o scădere a încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, fiind necesare o ripostă fermă a societății pentru eradicarea climatului infracțional, în caz contrar ar fi încurajate și alte persoane în vederea comiterii de acte cu caracter penal de aceeași natură.

Instanța apreciază că gravitatea infracțiunilor și pericolul concret pentru ordinea publică rezidă din modalitatea în care a acționat grupul infracțional organizat, din care se pare că a făcut parte inculpatul, existând indicii temeinice în acest sens, care și-au folosit cunoștințele profesionale și funcția avută (șef de grupă) pentru a asigura grupului infracțional organizat un mod de operare cât mai eficient, pe de o parte vitregind bugetul consolidat al statului de resurse financiare, afectând buna desfășurare a activității comercianților onești pe segmentul comerțului de țigări.

Instanța apreciază că punerea în libertate a inculpatului ar conduce la o ineficientizarea cercetărilor care sunt efectuate de către organul de urmărire penală, la o descreștere a celerității urmăririi penale care este în defavoarea actului de justiție, existând și riscul influențării în mod negativ a desfășurării urmăririi penale, în condițiile în care aceasta nu a fost finalizată, astfel că cererea formulată de către inculpatul M.V.L. apare ca nefondată.

Este adevărat că regula în procesul penal este cercetarea și judecarea persoanelor în stare de libertate, excepția fiind cercetarea și judecarea în stare de arest preventiv, însă în prezenta speță, raportat la toate particularitățile cauzei, instanța apreciază că este prioritar interesul general de apărare al ordinii publice față de interesul particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate, fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, păstrarea inculpatului într-o detenție provizorie, această situație nefiind în contradicție cu principiul prezumției de nevinovăție.

în ceea ce privește situația personală a inculpatului, s-a dovedit că acesta este integrat în societate, a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, a făcut dovada recuperării prejudiciului, însă aceste elemente nu sunt de natură să conducă la punerea în libertate a inculpatului, în prezentul moment procesual fiind necesară menținerea inculpatului într-o deținere provizorie pentru buna desfășurare a procesului penal, raportat și la numărul mare de acte materiale care constituie conținutul infracțiunilor de care este acuzat inculpatul, chiar dacă aceste acte materiale au fost săvârșite într-un timp relativ scurt.

împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul M.V.L., solicitând admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. în susținerea recursului, a arătat că încheierea este nemotivată și că la data de 13 aprilie 2011 au fost patru cereri de liberare provizorie soluționate de același magistrat, toate având considerente identice. A susținut că, de la data reținerii, inculpatul și-a menținut poziția procesuală, iar la 3 martie 2011 a dat o declarație completă.

A arătat că instanța nu a analizat cererea, nefiind îndeplinită a doua teză a art. 148 lit. f) C. proc. pen. privitor la pericolul social pentru ordinea publică, întrucât inculpatul a fost suspendat din funcție. De asemenea, i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, iar măsura arestării preventive expiră la 8 mai 2011.

A mai invocat stare gravă de sănătate a mamei inculpatului, care suferă de cancer la plămâni și împrejurarea că unchiul său, magistrat, a suferit un infarct și a decedat la momentul reținerii sale.

Totodată, a arătat că în mod greșit s-a reținut că ar putea influența aflarea adevărului datorită poziției tatălui său, de fost senator.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform art. 3856alin. (3) C. proc. pen, înalta Curte constată că recursul este fondat.

Liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune este o măsură facultativă, ceea ce înseamnă că beneficiul liberării provizorii nu este un drept al învinuitului sau inculpatului, ci doar o vocație pe care acesta o are la punerea în libertate, subsumată unor condiții și garanții.

Din reglementarea instituției liberării provizorii, rezultă că aceasta presupune mai întâi verificarea unor condiții de admisibilitate a cererii, iar ulterior aprecierea instanței învestită cu soluționarea ei cu privire la oportunitatea cercetării învinuitului sau inculpatului în stare de libertate.

Pentru admiterea în principiu a cererii de liberare provizorie trebuie îndeplinite deopotrivă condițiile prev. de art. 1602alin. (1) și (2) C. proc. pen., însă simpla constatare a întrunirii din punct de vedere formal a acestor condiții nu atrage după sine și admiterea pe fond a cererii, ci aceasta presupune o apreciere a judecătorului dacă este sau nu oportună acordarea liberării provizorii.

în acest context, Curtea constată că, deși legea nu precizează criteriile ce urmează a sta la baza acestei aprecieri, nu se poate face abstracție de fapta ce face obiectul cercetărilor, de împrejurările concrete în care se presupune că aceasta ar fi fost săvârșită, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului inclusiv conduita sa procesuală, după cum nu este de neglijat stadiul în care se află procesul penal la momentul formulării cererii.

în urma analizării acestor criterii, urmează a se aprecia dacă buna desfășurare în continuare a procesului penal poate fi asigurată exclusiv prin privarea de libertate a învinuitului sau inculpatului ori dacă aceasta se poate realiza și prin liberarea provizorie sub control judiciar.

Din această perspectivă, Curtea constată că inculpatul M.V.L. este cercetat în stare de arest din data de 10 februarie 2011 pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție săvârșită în condițiile aderării la un grup infracțional organizat, constând în aceea că, alături de alte persoane, în calitate de lucrător de poliție în cadrul P.T.F. Moravița, județ Suceava, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a primit suma de aproximativ 1.820 de euro pentru a nu-și îndeplini îndatoririle de serviciu privitoare la supravegherea și controlul trecerii frontierei de stat, precum și prevenirea și combaterea faptelor specifice criminalității transfrontaliere.

Dincolo de gravitatea de necontestat a faptelor ce îi sunt imputate inculpatului (acesta fiind acuzat de comiterea a 8 acte de corupție), ținând seama de stadiul în care cercetările se află (urmărirea penală fiind finalizată, iar materialul de urmărire penală prezentat), prin raportare și la durata scursă de la momentul arestării preventive a acestuia, având în vedere și poziția procesuală sinceră și cooperantă adoptată de inculpat pe parcursul cercetărilor, Curtea apreciază că la această dată liberarea provizorie sub condiție a inculpatului este oportună, punerea sa în libertate nefiind de natură a afecta buna desfășurare în continuare a procesului penal.

în consecință, conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. recursul va fi admis, încheierea casată și rejudecând cauza, Curtea va admite cererea și va dispune punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului M.V.L. de sub puterea mandatului de arestare, dacă nu este arestat în altă cauză.

A pus în vedere inculpatului ca pe durata liberării provizorii sub control judiciar să respecte obligațiile prev. de art. 160 alin. (3) și alin. (31) C. proc. pen., atrăgându-i atenția că, în caz de încălcare cu rea-credință a oricăreia dintre obligațiile sus-menționate, s-a luat față de acesta măsura arestării preventive.

← ICCJ. Decizia nr. 2344/2011. Penal  ICCJ. Decizia nr. 1722/2011. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1733/2011. Penal