ICCJ. Decizia nr. 1894/2011. Penal. Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1894/2011
Dosar nr. 1654/3/2010
Şedinţa publică din 10 mai 2011
Asupra recursurilor penale de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Sentinţa penală nr. 355 F din 13 mai 2010, în baza dispoziţiilor art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul V.F. la 12 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen., precum şi la 17 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii aceloraşi drepturi, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 32 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege.
În baza dispoziţiilor art. 39 C. pen., s-a dispus contopirea fiecăreia dintre pedepse, cu restul de 989 zile rămas neexecutat - prin revocarea beneficiului liberării condiţionate - din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 190/2005 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 5352/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 17 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi a art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă, inculpata C.C. a fost condamnată la 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) şi a art. 76 lit. a) C. pen., precum şi la 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen., la 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului aceloraşi drepturi, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform dispoziţiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţilor de 285,87 gr. heroină, 200,35 gr. heroină, ambele rămase în urma analizelor de laborator, precum şi a 10 comprimate de methadonă.
Potrivit dispoziţiilor art. 357 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător şi restituirea sumelor de 1.205 euro şi 141 RON către inculpatul V.F., precum şi a 30 euro către inculpata C.C.
S-a mai dispus restituirea, către inculpatul V.F., a telefonului mobil S. şi a unui altuia marca S.A. către inculpata C.C.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut următoarele:
La 26 mai 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a fost sesizată de I.G.P. - Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate - Serviciul Antidrog privind faptul că numiţii „F. şi C.”, membri ai unei reţele de trafic de droguri urmau să introducă în ţară, în cursul nopţii de 26 - 27 noiembrie 2009, heroină, aceasta fiind adusă din Republica Turcia - via Istanbul, cei în cauză fiind călători într-un autocar al firmei SC S. SRL.
Investigaţiile specifice stabiliseră că cei doi erau V.F. şi C.C.; aceştia plecaseră la Istanbul la 24 noiembrie 2009, traseul fiind parcurs cu autocarul înmatriculat sub nr. B-xx-xxx al firmei menţionate.
De la momentul intrării în România prin PTF Giurgiu, autocarul a fost supravegheat, iar atunci când acesta a ajuns în autogara firmei şi inculpaţii au coborât, imobilizarea şi percheziţionarea lor au relevat existenţa la ei, a cantităţii de 500 gr. heroină, disimulată astfel: la inculpată, sub branţurile încălţămintei sport, 24 pacheţele de formă dreptunghiulară, împachetate în staniol, iar la inculpat prin aceeaşi modalitate, alte două astfel de pacheţele, de asemenea în staniol.
Cu Adresa din 27 noiembrie 2009, Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P. a comunicat că în cele 4 pacheţele se afla cantitatea de 507,01 gr. heroină.
Privind comprimatele de culoare albă, inscripţionate pe una din feţe SM, găsite asupra inculpatei C.C., analizele au relevat că sunt methadonă.
La cercetarea judecătorească, inculpaţii au recunoscut faptele, dar au motivat că cele 500 gr. heroină erau destinate consumului propriu, recunoaşterea privind, în integralitate, a celor săvârşite, cei doi făcând-o şi la urmărirea penală, în această fază ei declarând că heroina, în parte, urma a fi vândută.
Împotriva sentinţei, inculpaţii au declarat apeluri, motivul invocat fiind netemeinicia pedepselor, ambii susţinând că au avut atitudine sinceră, iar inculpatul V.F. a sesizat că înainte de a fi arestat în cauză, a denunţat că Ţ.G., împreună cu „C.A.” vând droguri prin intermediul aşa-zisei „P.”.
La 11 octombrie 2010, cu Adresa nr. 253/D/2010, organul judiciar competent a comunicat că faptele sesizate nu există, dispunându-se deci, neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii B. zis „C.A.” şi faţă de „P.”.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 236 A din 9 noiembrie 2010, în baza dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile formulate de cei doi inculpaţi, a desfiinţat, în parte, sentinţa şi a redus pedepsele, astfel: de la 12 ani închisoare la 9 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., reţinând în cauză aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi de la 17 ani închisoare la 12 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi a art. 74 alin. (2) C. pen.
Menţinând revocarea beneficiului liberării condiţionate, instanţa de apel a decis ca după contopirea pedepselor, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, 12 ani închisoare.
Privind-o pe inculpata C.C., s-a dispus reducerea pedepselor după cum urmează: de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 şi de la 6 ani închisoare la 4 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, contopirea pedepselor ducând la executare, de către inculpată, a pedepsei cea mai grea, respectiv 4 ani şi 6 luni închisoare.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Nemulţumiţi şi de hotărârea instanţei de apel, inculpaţii au declarat recursuri, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., în cadrul acestuia inculpata C.C. cerând aplicarea şi a unei alte modalităţi de executare, respectiv aplicarea art. 861 C. pen.
Recursurile nu sunt fondate pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Verificând hotărârea recurată, se reţine că motivul de casare nu este fondat, instanţa de apel, analizând modul în care prima instanţă a individualizat pedepsele aplicate inculpaţilor, pentru infracţiunile pentru care au fost condamnaţi, a considerat pericolul social grav al acestora, împrejurările în care acestea au fost comise, dar şi datele ce caracterizează persoana inculpaţilor.
Inculpata C.C. a dovedit sinceritate, nu are antecedente penale, astfel că în mod just în favoarea ei au fost apreciate circumstanţe atenuante, dar, dându-le o eficienţă juridică mai accentuată, a considerat că pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare este aptă să realizeze scopul, astfel cum este stipulat în art. 52 C. pen.
Totodată, cu referire la inculpatul V.F., a considerat că atitudinea lui, încercările de a beneficia de aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 dovedesc că a înţeles periculozitatea pentru colectivitate a traficului ilicit de droguri, dar având în vedere circumstanţele sale, respectiv starea de recidivă din fapte penale de acelaşi gen, cazierul lui judiciar denotând o predispoziţie pentru încălcarea legii, a precizat că sunt incidente dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen., pedeapsa rezultantă, 12 ani închisoare, fiind în măsură să răspundă scopului ei, acela al prevenţiei speciale şi generale.
Referitor cererii inculpatei C.C., de aplicare a dispoziţiilor art. 861 C. pen., aceasta, de asemenea, este nefondată, textul înscriind la alin. (2) lit. a) cerinţa ca pedeapsa, în cazul concursului de infracţiuni, să fie închisoarea de cel mult 3 ani.
Pentru considerentele arătate, decizia instanţei de apel fiind legală şi temeinică, recursurile declarate de inculpaţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.
În baza dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) acelaşi cod, inculpaţii-recurenţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.F. şi C.C. împotriva Deciziei penale nr. 236/A din 9 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 noiembrie 2009 la 10 mai 2011.
Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 10 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1915/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1858/2011. Penal → |
|---|
