ICCJ. Decizia nr. 1858/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1858/2011
Dosar nr. 8360/101/2009
Şedinţa publică din 9 mai 2011
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 123 din 17 mai 2010 a Tribunalului Mehedinţi, a fost condamnat inculpatul P.N., în baza art. 20 raportat la art. 174 cu aplicarea art. 73 lit. b), 74 lit. c) şi 76 alin. (2) C. pen. la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., iar potrivit art. 861 din acelaşi cod, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 6 ani.
Totodată, s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a), b), c), şi d), alin. (2) şi alin. (3) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea toporului corp delict ridicat de la inculpat.
S-a luat act că partea vătămată B.N. nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.686,17 RON către S.C.U. Craiova.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că în ziua de 24 iulie 2009 inculpatul P.N. şi fiica sa, P.M.D. s-au deplasat cu căruţa la un teren situat în punctul „I.” în apropierea comunei B. După ce inculpatul a cosit iarbă şi a încărcat-o în căruţă, a plecat spre casă împreună cu fiica sa, iar pe traseu, pe drumul situat în câmp, inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată B.N., care se afla lângă un autoturism D. de culoare neagră având capota ridicată.
Pe fondul unui conflict anterior dintre inculpat şi fiul părţii vătămate, acesta din urmă i-a cerut inculpatului să oprească pentru a discuta şi l-a apucat de tricou şi l-a tras pe inculpat din căruţă.
Cei doi au început să se lovească reciproc, inculpatul a căzut cu spatele pe sol, iar partea vătămată, fiind poziţionată deasupra acestuia, a continuat să îl lovească.
Pentru a-şi asigura scăparea, inculpatul a muşcat-o pe partea vătămată de urechea dreaptă.
După aceea, inculpatul a mers la căruţă, a luat toporul şi i-a aplicat câteva lovituri în zona capului părţii vătămate care se afla la pământ.
Partea vătămată a rămas pe sol, iar inculpatul s-a urcat în căruţă şi a plecat de la locul faptei. În drum spre casă, inculpatul a oprit căruţa şi a coborât pentru a se spăla de sânge într-un pârâu. Cu acest prilej a fost observat de martorul B.M.A., pe care l-a ameninţat cu moartea dacă va spune vreunei persoane despre acest fapt.
Ulterior, partea vătămată a reuşit să se ridice de la pământ şi s-a urcat în autoturism cu intenţia de a merge acasă, dar după câteva sute de metri, întrucât s-a simţit rău, a coborât din autoturism şi a rămas lângă acesta.
Aici a fost găsită de fratele său, B.M., apoi a ajuns şi nepotul părţii vătămate, B.I., care cu autoturismul propriu a transportat partea vătămată în sat.
A fost anunţată salvarea, iar partea vătămată a fost transportată la S.J. Drobeta-Turnu Severin, apoi la S.J.U. Craiova, unde a fost internată în perioada 25 iulie - 9 august 2009.
Potrivit raportului de constatare medico-legală întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova la 6 octombrie 2009, partea vătămată a fost internată la Secţia Neurochirurgie, cu diagnosticul „traumatism cranio-cerebral grad II, plăgi multiple craniene, contuzie frontală dreapta, cu plagă subiacentă, contuzie mediană dreapta (lipsa de substanţă), edem perilezionar parietal drept posterior, supraventricular, fractură cominutivă cu minimă înfundare parietal dreapta posterior, hematom epicranian parietal dreapta posterior”. S-a concluzionat că partea vătămată a prezentat leziuni de violenţă ce pot data din 24 iulie 2009, că acestea au putut fi produse prin lovire cu şi de corpuri dure şi cu un corp tăietor-despicător, posibil topor, loviturile au putut fi aplicate din faţă, lateral dreapta stânga, că leziunile de violenţă au necesitat 45 - 50 zile de îngrijiri medicale şi că ele au pus în primejdie viaţa victimei.
S-a apreciat că fapta întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., că inculpatul a acţionat cu intenţia de ucidere a victimei şi că a fost posibilă salvarea vieţii acesteia datorită îngrijirilor medicale acordate în timp util.
Totodată s-a apreciat că fapta a fost comisă în condiţiile art. 73 lit. b) C. pen., avându-se în vedere că victima a declanşat conflictul, că i-a cerut inculpatului să oprească, apoi l-a tras din căruţă pe acesta şi l-a lovit.
Având în vedere conduita sinceră a inculpatului, s-au aplicat şi dispoziţiile art. 74 lit. e) C. pen.
S-a mai apreciat că scopul pedepsei, care a fost individualizată sub minimul prevăzut de lege, poate fi atins chiar fără executare, aplicându-se dispoziţiile art. 86 C. pen.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în baza procesului-verbal de constatare întocmit de organele de urmărire penală, a declaraţiilor părţii vătămate B.N., a declaraţiilor martorilor B.A.G. şi B.M., probe coroborate cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 248 din 7 decembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul P.N., a fost admis apelul declarat de procuror şi s-a desfiinţat hotărârea primei instanţe.
Rejudecând cauza, s-a dispus înlăturarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. şi condamnarea inculpatului P.N., în baza art. 20 raportat la art. 174 lit. c) şi 76 alin. (2) C. pen., la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 843,085 RON, cheltuieli de spitalizare către partea civilă S.C.J.U. Craiova.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a luat act de manifestarea de voinţă a inculpatului de a-şi retrage apelul declarat.
Referitor la apelul declarat de parchet, s-a apreciat că în mod greşit s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate şi s-a considerat că executarea acesteia într-un loc de deţinere este de natură a asigura scopul preventiv, educativ şi sancţionator al pedepsei.
S-a avut în vedere că anterior inculpatul a mai fost condamnat pentru infracţiuni de violenţă prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., în anul 1993, şi de art. 182 alin. (1) C. pen., în anul 1999.
Sub aspectul laturii civile s-a considerat că suma acordată părţii civile S.C.J.U. Craiova se impune a fi redusă în proporţie de 50%, având în vedere incidenţa dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susţinut că pedeapsa aplicată de instanţa de apel a fost greşit individualizată şi a solicitat, în raport şi cu dispoziţiile art. 3201 din acelaşi cod, menţinerea soluţiei primei instanţe.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului P.N. în săvârşirea în ziua de 24 iulie 2009 a infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
Probele administrate în cauză, evocate anterior, au confirmat că la data arătată, partea vătămată B.N. l-a tras pe inculpat din căruţă şi l-a lovit, apoi cei doi s-au îmbrâncit şi lovit reciproc, inculpatul fiind doborât la pământ şi lovit de partea vătămată. După ce a scăpat, inculpatul a luat toporul şi cu tăişul acestuia i-a aplicat părţii vătămate, care se afla la pământ, cu intensitate, mai multe lovituri în zona capului, cauzându-i leziuni care i-au pus în primejdie viaţa şi au necesitat 45 - 50 zile de îngrijiri medicale.
Având în vedere obiectul folosit, apt de a produce moartea, intensitatea loviturii şi zona vitală vizată, în mod justificat instanţele au apreciat că, pe plan subiectiv, inculpatul, sub imperiul provocării victimei, a acţionat cu intenţia de suprimare a vieţii victimei, rezultat care nu s-a produs, ca urmare a îngrijirilor medicale prompt acordate.
Referitor la pedeapsa aplicată, se constată că aceasta a fost în mod justificat individualizată sub minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere, potrivit art. 72, 74 lit. c) şi 76 alin. (2) C. pen., pericolul social grav al faptei, împrejurările săvârşirii ei, în condiţiile circumstanţei atenuante a provocării, dar şi persoana inculpatului, care a recunoscut şi regretat fapta.
Se mai constată că această pedeapsă cu executare în loc de detenţie, conform art. 57 C. pen., este de natură a asigura, potrivit art. 52 din acelaşi cod, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, constrângerea şi reeducarea inculpatului şi reintegrarea lui în comunitate.
Mai este de menţionat că la stabilirea acestei modalităţi de executare, instanţa de apel a avut în mod justificat în vedere că anterior inculpatul a mai fost condamnat pentru infracţiuni de violenţă, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., comisă în anul 1993, şi de art. 182 alin. (1) C. pen., comisă în anul 1999, ultima pedeapsă fiind executată în loc de detenţie şi că potrivit referatului de evaluare aflat în dosar, inculpatul are şanse de reabilitare comportamentală şi reintegrare socială, condiţionate de diminuarea agresivităţii sale.
În sfârşit, relativ la susţinerea din recurs în sensul că s-ar impune reducerea pedepsei în condiţiile art. 320 C. proc. pen., este de precizat că dispoziţiile acestui text, introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010, intrată în vigoare la 25 noiembrie 2010, sunt incidente numai în faţa instanţei de fond, până la începerea cercetării judecătoreşti, nicidecum în faza căilor de atac.
Faţă de considerentele ce preced, constatând întemeiate criticile formulate de inculpatul-recurent şi nerezultând existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.N., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu, în sumă de 25 RON, până la prezentarea apărătorului ales, să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.N. împotriva Deciziei penale nr. 248 din 7 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 225 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 9 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1894/2011. Penal. Trafic internaţional de... | ICCJ. Decizia nr. 1762/2011. Penal → |
|---|
