ICCJ. Decizia nr. 1919/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 27F din 14 februarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de SC P.F. SRL Galați, prin administrator U.P., împotriva rezoluției nr. 1407/II/2/2009 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.
în baza dispozițiilor art. 189 - 191 C. proc. pen., a fost obligată petiționara la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rezoluția nr. 1407/II/2/2009 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a respins plângerea formulată de SC P.F. SRL Galați prin administrator U.P., reținându-se următoarele:
Prin rezoluția nr. 983/P/2009 din 21 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de prim procurorul I.L., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, inspectorul de poliție C.R.S. și comisarii șefi de poliție T.C. și M.S. din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Galați, pentru infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. și uz de fals prev. de art. 291 C. pen.
Drept temei legal au fost reținute disp. art. 228 alin. (2) în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen., procurorul reținând că faptele sesizate nu sunt prevăzute de legea penală.
împotriva rezoluției nr. 983/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a formulat plângere SC P.F. SRL Galați prin administrator U.P., conform art. 278 C. proc. pen., susținând că rezoluția este nelegală, fiind încălcate dispozițiile art. 62 și art. 202 C. proc. pen. și cele ale deciziei nr. 1058/2007 a Curții Constituționale.
Verificând actele premergătoare din dosarul nr. 983/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și susținerile petiționarei, s-a constatat că plângerea este nefondată.
S-a apreciat că faptele nu sunt prevăzute de legea penală și prin urmare, în mod legal s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de Prim Procurorul I.L. și ofițerii de poliție C.R.S., T.C. și M.S. prin rezoluția nr. 983/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.
împotriva acestei rezoluții, în termen legal, a formulat plângere SC P.F. SRL Galați prin administrator U.P., apreciind rezoluția atacată ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece intimații, din probele administrate, au săvârșit infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. și uz de fals prev. de art. 291 C. pen.
Instanța de fond a constatat, însă, că din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii temeinice că intimații C.R.S., T.C., M.S. și I.L. s-ar face vinovați de săvârșirea vreunei infracțiuni.
Prin urmare, soluția de neîncepere a urmăririi penale a fost apreciată ca fiind legală și temeinică.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiționara SC "P.F." SRL Galați prin administrator U.P., fără a indica motivele pe care se întemeiază acesta.
La termenul din data de 11 mai 2011, înalta Curte, din oficiu, a pus în discuția părților inadmisibilitatea recursului declarat de petiționară împotriva sentinței penale nr. 27F din 14 februarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Examinând cauza, înalta Curte constată că recursul declarat de petiționara SC "P.F." SRL Galați, prin administrator U.P. este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea 202/2010, " Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă". Sentința penală nr. 27F din 14 februarie 2011 a fost pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în calitate de instanță de fond, fiind rămasă definitivă potrivit art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen., împrejurare ce atrage inadmisibilitatea noului control judiciar prin recurs solicitat de petiționară.
Această sancțiune procesuală este incidență în cauză în raport și cu principiul unicității exercitării căilor de atac, decurgând din aceleași dispoziții legale anterior citate.
Pentru considerentele anterior arătate recursul în cauză s-a respins ca inadmisibil în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., cu consecința obligării recurentei petiționare, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1914/2011. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 7/2012. Completul de 7 Judecători → |
|---|
