ICCJ. Decizia nr. 2048/2011. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2048/2011

Dosar nr.1456/36/2010

Şedinţa publică din 18 mai 2011

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 246 din 10 septembrie 2010, Tribunalul Tulcea, în temeiul art. 10 cu referire la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) şi 76 lit. a) C. pen., a dispus condamnarea inculpatului C.R.C., cu antecedente penale, la o pedeapsă de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 25 C. pen. şi raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) C. pen. a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului începând cu data de 10 septembrie 2010.

În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a scăzut din pedeapsa aplicată acestui inculpat perioada reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 13 noiembrie 2008 şi până la rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.P., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 25 C. pen. şi raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. c), art. 76 lit. a C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate acestui inculpat în pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, începând cu data de 10 septembrie 2010.

În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a scăzut din pedeapsa rezultantă aplicată, perioada arestului preventiv, începând cu data de 25 aprilie 2009 şi până la rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), cu aplicarea art. 74 lit. c) şi 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.E., zis ”M.”, cetăţean român, studii 4 clase, necăsătorit, fără ocupaţie, fără loc de muncă, la o pedeapsă de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 25 C. pen. şi raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c), 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b C. pen., a contopit pedepsele aplicate acestui inculpat în pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, începând cu data de 10 septembrie 2010.

În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a scăzut din pedeapsa aplicată acestui inculpat, perioada arestului preventiv, începând cu data de 30 mai 2009 şi până la rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ş.L.F., cetăţean român, studii 10 clase, fără ocupaţie, fără loc de muncă, la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului, sub supraveghere, pe o durată de 5 ani.

În temeiul art. 86³ C. pen., a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsurii de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Tulcea, serviciu desemnat cu supravegherea inculpatului;

- să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

A atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului Ş.L.F. de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 21 noiembrie 2008, dacă nu este arestat în altă cauză.

Constată că în perioada 30 mai 2009 - 10 septembrie 2010, inculpatul Ş.L.F. s-a aflat în stare de arest preventiv.

În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata D.A., studii 8 clase, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an şi 6 luni, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatei, sub supraveghere, pe o durată de 5 ani şi 6 luni.

În temeiul art. 86³ C. pen. a obligat inculpata ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen., încredinţând măsura supravegherii Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalului Tulcea.

A atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) - 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.L., cu antecedente penale, la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 1430 din 18 decembrie 2007 a Judecătoriei Tulcea, precum şi beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 1149 din 16 octombrie 2007 a Judecătoriei Tulcea.

A contopit pedepsele de 3 luni şi 4 luni închisoare aplicate de Judecătoria Tulcea, în pedeapsa cea mai grea, de 4 luni închisoare, şi a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alăturat pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 3 ani şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.A., la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 25 C. pen. şi raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), c), art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei, sub supraveghere, pe o durată de 6 ani.

A încredinţat măsura supravegherii Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Tulcea şi a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

A atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.I., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei, sub supraveghere, pe o durată de 5 ani.

A atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.R.P., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei, sub supraveghere, pe o durată de 5 ani.

A atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.C.L., recidivist, la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 393 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 234/2004 a Judecătoriei Tulcea şi contopeşte acest rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul OG, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei, sub supraveghere, pe o durată de 5 ani.

A atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.G.C., cu antecedente penale, la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an şi 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei, sub supraveghere, pe o durată de 5 ani şi 6 luni.

A atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.I., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei, sub supraveghere, pe o durată de 5 ani.

A atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

A interzis inculpaţilor ale căror pedepse au fost suspendate sub supraveghere drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate acestor inculpaţi pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor închisorii.

În temeiul art. 17 din Legea nr. 143/2000, a confiscat de la inculpaţi sumele de bani obţinute din valorificarea drogurilor, astfel: de la inculpatul C.R.C. suma de 13.000 euro, de la inculpatul M.L., suma de 3.500 euro, de la inculpatul B.A. suma de 2.300 euro, de la inculpatul M.E. suma de 6.400 euro, de la inculpatul B.I., 1.000 euro, de la inculpatul I.I., 3.000 euro, de la inculpatul OG, 300 euro, de la inculpatul B.C.L., 4.600 euro, de la inculpatul D.G.C., 3.800 euro, de la inculpatul I.P., suma de 11.750 euro, de la inculpatul Ş.L.F., suma de 4.250 euro, de la inculpata D.A., suma de 8.700 euro.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 14.950 RON, câte 1.150 RON fiecare, din care suma de 3.000 RON, reprezentând onorarii avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Tulcea pentru avocaţi G.M., Ş.I., N.O., G.S. (câte 500 RON, fiecare) şi D.M. (1.000 RON).

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul din 5 mai 2009, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa a trimis în judecată pe următorii inculpaţi: C.R.C. pentru infracţiunea prev. de art. 10 din Legea nr. 143/2000 în referire la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 25 C. pen., raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), I.P. pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi infracţiunea prev. de art. 25 C. pen., raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), D.A. pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); M.L. pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000; B.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); I.I., N.R.P., OG, B.I., pentru săvârşirea, fiecare, a unei infracţiuni prev. de art. 2 alin. (2) din Legea Nr. 143/2000, şi inculpatul B.C.L. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

Prin acest rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei faţă de inculpatul M.E.; Ş.L.F. şi D.G.C.

Prin rechizitoriul din 22 iunie 2009, acelaşi Serviciu Teritorial Constanţa din cadrul D.I.I.C.O.T. a trimis în judecată pe inculpatul M.E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 precum şi pe inculpatul Ş.L.F. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Ulterior, prin rechizitoriul din 12 mai 2010, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa a trimis în judecată şi pe inculpatul D.G.C., cercetat iniţial în Dosarul nr. 52 D/P/2009, în care s-a dispus disjungerea cauzei întrucât inculpatul era arestat preventiv în Spania pentru o infracţiune de furt calificat, trimiterea în judecată făcându-se pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Toate cele trei rechizitorii au fost înaintate Tribunalului Tulcea care, prin Încheierea din 8 decembrie 2009, a dispus reunirea Dosarului nr. 1575/88/2009 cu Dosarul nr. 829/88/2009, iar prin Încheierea din 31 august 2010, a dispus reunirea Dosarului nr. 1528/88/2010 cu Dosarul nr. 829/88/2009.

În esenţă, în cele trei rechizitorii s-a reţinut că în cursul anului 2008, sub organizarea, conducerea şi finanţarea inculpatului C.R.C., inculpaţii au efectuat, fiecare, după caz, unul sau mai multe transporturi de cocaină ingerate în stomac din Republica Dominicană în Europa, fiecare primind pentru un oval de cocaină ingerat şi predat destinatarului, 50 euro.

Examinând probele administrate în cursul urmăririi penale, şi anume: declaraţiile inculpaţilor, ale martorilor O.I., M.A.M. şi M.M., înscrisurile transmise de Parchetul de pe lângă Tribunalul de Mare Instanţă Creteil - Franţa, aferente procedurii judiciare demarate cu ocazia surprinderii în flagrant pe Aeroportul Orly din Paris, la data de 9 noiembrie 2008 a inculpaţilor I.P., M.E. şi Ş.L.F., proces-verbal de redare scrisă a convorbirilor telefonice interceptate, procese-verbale de efectuare a percheziţiei informative în unităţile de stocare a datelor informatice aparţinând calculatoarelor lui C.R.C. şi M.M.; proces-verbal de percheziţie domiciliară la locuinţa lui C.R.C., procesul-verbal de percheziţie corporală a aceluiaşi inculpat; lista de pasageri pentru zboruri cu aeronave aparţinând Companiei „B.”, desfăşurător al convorbirilor telefonice purtate de la numerele de telefon utilizate de C.R.C., copii de pe paşapoartele inculpaţilor C., D. şi B., coroborând aceste probe cu declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor audiaţi în timpul cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Martora O.I. a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. 52/D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Tulcea pentru comiterea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc şi introducerea în România de droguri de mare risc, fapte prev. de art. 2 alin. (2) şi de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În sarcina acesteia s-a reţinut că la data de 23 iunie 2008 a introdus, fără drept, 9,9 grame de cocaină, ambalate într-o punguţă de material plastic transparent şi într-un deget de mănuşă chirurgicală, drog pe care a încercat să-l comercializeze în municipiul Tulcea.

Întrucât O.I. a denunţat mai multe persoane, toate domiciliate în judeţul Tulcea şi coordonate de un anume C. să transporte ovule de cocaină ingerate în stomac din Republica Dominicană în Olanda, în beneficiul acesteia au fost reţinute dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Denunţul făcut de O.I. a fost înregistrat la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Tulcea la nr. 62/D/P/2008 şi întrucât existau indicii de comitere a unor infracţiuni de trafic transfrontalier de droguri de mare risc, prin Ordonanţa nr. 9A din 8 septembrie 2009, a fost autorizat un investigator sub acoperire pentru o perioadă de 30 de zile, pentru a culege date şi informaţii privind existenţa respectivelor infracţiuni şi identificarea persoanelor implicate.

În baza informaţiilor obţinute, Serviciul de Combatere a Criminalităţii Organizate - Tulcea a reuşit identificarea participanţilor la primul transport, aceştia fiind C.R.C., I.P., M.L., D.G.C., B.A. şi D.A.

La data de 24 septembrie 2008, Biroul Teritorial Tulcea din cadrul D.I.I.C.O.T. a dispus începerea urmăririi penale faţă de participanţii la primul transport, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu referire la art. 10 din aceeaşi lege.

Denunţul formulat de O.I. a fost reunit cu Dosarul nr. 170 D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa, care privea aceleaşi persoane şi aceleaşi fapte.

La data de 10 septembrie 2009, la Serviciul Teritorial Constanţa, la nr. 170 D/P/2008, fusese înregistrat procesul-verbal de sesizare din oficiu al Direcţiei Poliţiei de Frontieră Constanţa - Biroul de Combatere a Traficului cu Substanţe Interzise, din care rezultă că o persoană de sex masculin, „C.”, domiciliat în municipiul Tulcea, racola persoane de pe raza municipiilor Constanţa şi Tulcea, dispuse să participe la transporturi de cocaină ingerate în stomac, din Republica Dominicană în Olanda.

În acest proces-verbal de sesizare din oficiu s-a reţinut că fuseseră identificate două persoane care efectuaseră astfel de transporturi, I.P. şi M.E., cei doi urmând să facă o nouă călătorie în Republica Dominicană cu scopul de a aduce în Olanda ovule cu cocaină ingerate în stomac.

La data de 10 septembrie 2008, întrucât cercetarea ar fi fost întârziată, având în vedere că deja se organiza un nou transport, s-a solicitat Tribunalului Constanţa autorizarea pentru o perioadă de 30 de zile a interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice efectuate de la mai multe posturi telefonice utilizate de inculpaţii I.P. şi M.E., cerere ce a fost admisă.

Toate convorbirile telefonice au fost redate în procesul-verbal existent în volumul 4 al dosarului de urmărire penală, în acest volum regăsindu-se şi convorbirile telefonice efectuate de inculpaţii C.R.C. şi Ş.L.F., convorbiri interceptate în baza altor autorizaţii emise de Tribunalul Cosntanţa.

Aceste convorbiri telefonice evidenţiază elemente concrete despre activitatea infracţională a inculpaţilor.

Inculpatul C.R.C. a avut, aşa cum au arătat deja, rolul de organizator şi finanţator în România, acesta a fost în permanenţă în legătură cu numitul T., rămas neidentificat, despre care s-a stabilit că era expeditorul drogurilor. Lui C.R.C. îi revenea sarcina să se ocupe de rezervarea biletelor de avion din România în Olanda sau Franţa şi din Franţa în Republica Dominicană, de cazarea în Republica Dominicană şi de plata acestor servicii, care se făcea anticipat pentru obţinerea rezervării.

La data de 25 octombrie 2010, inculpatul C.R.C. a avut mai multe convorbiri cu o agenţie de turism şi o companie aeriană, reuşind să facă rezervări din Franţa pentru Republica Dominicană atât pentru avion, cât şi pentru cazare. Pentru că a existat o problemă cu plata acestor servicii prin folosirea cărţii de credit, inculpatul s-a deplasat personal la Paris, la data de 26 octombrie 2008, plecând de pe Aeroportul Băneasa, cu o cursă „B.”, însoţit de fratele său, C.B.C. şi de un prieten, B.V.

Inculpatul C.R.C. a ţinut legătura cu inculpaţii I.P., M.E. şi Ş.L.F., care au plecat din Bucureşti la data de 31 octombrie 2008 cu destinaţia Bruxelles, unde s-au întâlnit toţi patru, împreună plecând la Paris, de unde I.P., M.E. şi Ş.L.F. au luat un avion spre Republica Dominicană. Aceşti trei inculpaţi au ţinut legătura telefonic sau prin internet cu prietenele lor din România, care erau îngrijorate cu privire la întoarcerea lor, acestea ştiind în ce sunt implicaţi. Din convorbirea telefonică a surorilor M.M. (prietena inculpatului M.E.) şi M.A.M. (prietena lui Ş.L.F.) din 6 noiembrie 2008, a rezultat că în Tulcea se vorbeşte că inculpaţii, prietenii lor, sunt plecaţi şi că toată lumea ştie ce fac.

Inculpatul C.R.C. devenise prietenul inculpatei D.A. cu care vorbea la telefon, amândoi manifestându-şi îngrijorarea cu privire la riscul la care se expuneau.

Cunoscând din convorbirile telefonice ale inculpaţilor momentul întoarcerii inculpaţilor I.P., M.E. şi Ş.L.F. din Republica Dominicană în Franţa, autorităţile române au informat autorităţile franceze pentru a le efectua controale corporale acestora la coborârea din avion.

Astfel, la data de 9 noiembrie 2008, pe Aeroportul Orly din Paris, imediat după ce au coborât din avionul cu care au călătorit pe ruta Santa Domingo - Paris, cei trei inculpaţi au fost opriţi şi depistaţi având în organism ovule de cocaină.

Din actele anexă la denunţul oficial al autorităţilor judiciare franceze a rezultat că, iniţial, când au fost opriţi de lucrătorii vamali, niciunul din cei trei inculpaţi nu a recunoscut că ar avea asupra lor sau în organism obiecte sau substanţe interzise.

La un control amănunţit al bagajelor şi al inculpaţilor, într-un pantof care se afla în bagajul de mână al inculpatului I.P. a fost găsit un ovul cu un praf care, testat fiind, a reacţionat pozitiv la cocaină, context în care I.P. a recunoscut că deţine ovule asemănătoare în organismul său. Din acest motiv, cei trei au fost conduşi la o unitate de urgenţe medico-judiciare din Paris, unde, toţi au început să elimine ovule de acelaşi fel cu cel care fusese găsit în pantoful lui I.P.

Cu această ocazie, inculpatul I.P. a declarat autorităţilor franceze că a înghiţit 97 de ovule cu cocaină, inculpatul M.E. a declarat că a înghiţit 76 de ovule, iar inculpatul Ş.L.F., 85 de ovule, pe care, ulterior, le-au eliminat sub supraveghere medicală într-o unitate medico-judiciară.

Conţinutul ovulelor eliminate de cei trei au fost analizate pentru a se stabili natura substanţei. Din raportul întocmit de Laboratorul de Poliţie Ştiinţifică din Lyon, Franţa, a rezultat că praful recoltat din ovulele eliminate de cei trei inculpaţi conţine cocaină.

Revenind la firul evenimentelor astfel cum rezultă din probatoriul administrat, inculpatul C.R.C. i-a aşteptat pe I.P., M.E. şi Ş.L.F. pe Aeroportul din Paris pentru a-i duce la Amsterdam, unde să elimine şi să predea drogurile şi, văzând că aceştia nu au venit la întâlnire, a bănuit că s-au ascuns de el pentru a încerca să vândă drogurile ingerate pe cont propriu, pentru a avea un beneficiu material mult mai mare decât li s-ar fi cuvenit doar pentru un transport.

Aceeaşi bănuială a avut-o şi T., expeditorul cocainei, care a contactat-o prin internet pe M.M., prietena inculpatului M.E., susţinând că drogurile sunt ale lui, iar ceea ce au făcut cărăuşii este foarte grav şi a ameninţat-o că se va răzbuna pe familiile acestora.

M.M. şi sora sa au primit ameninţări şi de la inculpatul C.R.C., care le-a povestit că la transportul anterior de droguri, N.R.P. a văzut cum T. şi ai lui „l-au mierlit pe unul, la zece metri de hotel, pe un italian!”. În aceeaşi convorbire, inculpatul C.R.C. i s-a plâns prietenei lui Ş.L.F. că din cauza celor trei va suferi şi el, fiind primul care va fi tras la răspundere (convorbirea din 11 noiembrie 2008).

După ce a aflat că cei trei au fost opriţi de poliţie, inculpatul C:R.C., pentru a-şi recupera banii cheltuiţi cu cărăuşii, a sunat-o pe prietena sa, D.A. (convorbirea de la data de 10 noiembrie 2008) şi i-a spus că va trebui să-l ia cu ea pe I.I. şi să facă un nou transport de droguri din Republica Dominicană în Olanda, propunere acceptată de prietena sa.

La data de 12 noiembrie 2008, C.R.C. a revenit în România, pe Aeroportul Băneasa, fiind oprit de poliţişti din cadrul Direcţiei Poliţiei de Frontieră Constanţa şi condus la sediul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa, unde a fost audiat prima dată la 13 noiembrie 2008 şi a recunoscut săvârşirea faptelor, nominalizându-i pe toţi cei care au participat şi precizând că au existat trei transporturi de cocaină ingerate în stomac. Inculpatul a afirmat în acea declaraţie că fiecare dintre cărăuşi primea de la destinatarul drogurilor câte 50 euro pentru fiecare ovul de cocaină, el câştigând câte 1.000 de euro de pe urma fiecărei persoane racolate care transporta cocaină.

Inculpatul C.R.C. a fost reţinut începând cu 13 noiembrie 2008 şi arestat preventiv prin Încheierea Tribunalului Constanţa din 14 noiembrie 2008.

Inculpaţii I.P., M.E. şi Ş.L.F. au fost arestaţi preventiv în lipsă, prin Încheierea din 21 noiembrie 2008, ulterior fiind predaţi autorităţilor române şi încarceraţi la data de 24 aprilie 2009, inculpatul I.P., şi la data de 30 mai 2009, ceilalţi doi inculpaţi.

În declaraţiile date de cei trei inculpaţi autorităţilor franceze, aceştia nu au divulgat la început identitatea lui C.R.C., însă după ce le-au fost prezentate informaţiile despre recrutarea lor, şi-au reconsiderat poziţia procesuală, recunoscând implicarea lui C.R.C. în activitatea infracţională.

Din declaraţiile celor trei inculpaţi a rezultat că inculpatul i-a testat, în sensul că i-a pus să înghită bucăţi de morcov pentru a vedea dacă sunt apţi să înghită şi să transporte în stomac ovule cu cocaină, antrenându-i pentru a fi apţi să înghită cel puţin 75 de ovule de cocaină.

A mai rezultat că, în cursul anului 2008, au avut loc trei transporturi de ovule, la primul transport participând inculpaţii B.A., I.P., D.G.C., D.A., M.L. şi martora O.I., toţi fiind instigaţi de C.R.C. şi racolaţi de B.A., zis „P.”.

La data de 18 aprilie 2008, aceste persoane au plecat împreună din România de pe Aeroportul Bucureşti - Băneasa, cu o cursă aparţinând companiei „B.” cu destinaţia Bruxelles, biletele fiind plătite de inculpatul C.R.C.

Din Bruxelles, C.R.C. i-a condus cu trenul până în Olanda, la Amsterdam, unde i-a cazat în apartamentul unui anume G., destinatarul cocainei. De aici, inculpatul C.R.C. i-a condus cu trenul în Franţa, la Paris, unde i-a cazat o noapte la hotel. A doua zi, „cărăuşii” au plecat împreună cu organizatorul lor, C.R.C., spre Republica Dominicană, cu avionul, toate costurile deplasării, inclusiv cazarea şi masa fiind suportate de C.R.C.

Inculpaţii au intrat în Republica Dominicană pe data de 21 aprilie 2008, inculpatul C.R.C. i-a cazat la hotel, în două camere, însă nu a locuit împreună cu ceilalţi inculpaţi, dar îi vizita destul de des. Aici, „cărăuşii” l-au cunoscut pe expeditorul cocainei ce trebuie transportate, acel T. la care am făcut deja referire în paragrafele anterioare.

După ce se cazau la hotel, C.R.C. le cerea cărţile de identitate şi paşapoartele de pe care T. făcea copii pentru a le cunoaşte identitatea şi a şti pe cine şi unde să cauze în ipoteza în care s-ar fi ivit probleme neplăcute cu marfa sa.

Cât timp au stat acolo, inculpatul C.R.C. i-a mai supus la câte un test cu morcovi pentru a vedea dacă sunt apţi să înghită ovule cu cocaină. Din probe a rezultat că drogurile erau ambalate în mai multe straturi de folie şi un ambalaj din cauciuc provenit de la un deget de mănuşă chirurgicală, fiecare ovul conţinând aproximativ zece grame de cocaină.

Înainte de a se întoarce în Europa, inculpaţii care au participat la primul transport au fost mutaţi la un alt hotel. Primii care au plecat au fost I.P., care a înghiţit 20 de ovule, şi D.G.C., care a înghiţit 75 ovule. Cei doi au ajuns singuri în Amsterdam, unde au fost aşteptaţi de G., care i-a cazat în apartamentul său, aici eliminând ovulele.

Următorii care au plecat din Republica Dominicană au fost D.A., M.L. şi B.A. Inculpata a ingerat aproximativ 80 de ovule, iar 10 ovule le-a băgat într-un prezervativ pe care şi l-a introdus în vagin. M.L. a transportat 75 de ovule, iar B.A., 50 de ovule. Şi aceşti trei inculpaţi au călătorit cu avionul până la Paris, din Paris până la Amsterdam, unde au fost aşteptaţi de primii „cărăuşi”, I.P. şi D.G.C., toţi mergând în apartamentul lui G., unde au eliminat ovulele.

În Olanda a ajuns şi C.R.C., a doua zi după ce prietena sa şi inculpaţii M.L. şi B.A. ajunseseră. La Amsterdam, inculpatul B.A. le-a cerut bani celorlalţi inculpaţi pe care îi prezentase lui C.R.C., după ce G. le dăduse câte 50 euro pentru fiecare ovul cu cocaină predat.

Martora O.I. nu a putut să înghită ovulele de cocaină înghiţite de ceilalţi, astfel că a rămas în Republica Dominicană.

La data de 9 iunie 2008, inculpatul C.R.C. s-a reîntors în Republica Dominicană însoţit din nou de inculpatul I.P., dar şi de alte persoane, M.E., I.I. şi B.I. La data de 13 iunie 2009, aici au sosit şi D.A., N.R.P., B.C.L. şi OG Aşadar, la acest al doilea transport, au participat I.P. şi D.A., care căpătaseră deja experienţă după primul transport.

Celelalte persoane au fost recrutate şi instigate la traficul de droguri în maniera care a rezultat din coroborarea probelor, de către C.R.C., cu precizarea că M.E. şi N.R.P. i-au fost prezentaţi lui C.R.C. de I.P., iar I.I., B.I., B.C.L. şi OG i-au fost prezentaţi de B.A.

Din România, aceste persoane au călătorit în două grupuri, până în Olanda, la fel din Olanda în Franţa şi de aici în Republica Dominicană, cheltuielile de transport fiind suportate tot de inculpatul C.R.C.

Cei care erau noi în această activitate au fost, de asemenea, testaţi de acelaşi C.R.C., fiind puşi să înghită bucăţi de morcov.

Inculpaţii I.P. şi D.A. au fost învăţaţi de martorul lor, C.R.C., să-şi schimbe paşapoartele pentru a nu mai exista pe ele vize de călătorie în Republica Dominicană şi pentru a nu da de bănuit autorităţilor din ţările tranzitate că aceste persoane, cetăţeni români, fac vizite atât de apropiate una de alta în timp, sfat care i-a fost urmat.

Mai mult, inculpatul C.R.C. i-a învăţat pe ceilalţi inculpaţi să îşi distrugă paşapoartele, chiar dacă o să mai facă un alt transport, pentru a nu exista dovezi că au fost în Republica Dominicană, îndemn pe care cei mai mulţi inculpaţi l-au urmat.

În Republica Dominicană au fost cazaţi în hotel ca şi la primul transport, toţi declarând că acolo l-au cunoscut pe T.

După aproximativ o săptămână s-au întors în Europa, I.P., care a înghiţit aproximativ 115 ovule, M.E., care a înghiţit 120 ovule, şi B.I., care a ingerat 75 de ovule. Aceştia au călătorit cu avionul până la Paris, iar de acolo cu trenul până la Amsterdam, unde au fost aşteptaţi de G. pe care I.P. îl cunoştea deja, şi care i-a condus în apartamentul său pentru a elimina drogurile. După ce le-au eliminat, fiecare a primit câte 50 de euro pentru fiecare ovul predat, iar apoi s-au întors în România.

După o altă săptămână, au plecat spre Olanda, I.I., care a înghiţit 61 de ovule, şi martora O.I., care a înghiţit 80 de ovule. Aceştia au fost aşteptaţi la Paris de I.P., care i-a adus în apartamentul lui G. din Amsterdam pentru a elimina ovulele. Până să ajungă în Amsterdam, O.I. a eliminat involuntar 17 ovule pe care le-a băgat în poşetă, predând 16 ovule lui G., iar unul aducându-l în România.

În Amsterdam, şi I.I. a predat drogurile lui G., ca şi O.I., primind câte 50 de euro pentru fiecare ovul predat, după care I.I. s-a întors în România singur, lăsând-o pe O.I. în Olanda pentru că aceasta nu eliminase toate ovulele.

Ovulul adus de O.I. în România a fost găsit de poliţie în timp ce încerca să vândă drogul în municipiul Tulcea, aşa cum am arătat la începutul expunerii situaţiei de fapt. Această substanţă a fost expertizată în Dosarul nr. 52D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Tulcea, din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 11 august 2008 al Laboratorului de Analize şi Profil al Drogurilor, precursori din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa, rezultând că este cocaină.

Ceilalţi care au rămas în Republica Dominicană au întârziat plecarea spre Europa datorită faptului că inculpatul C.R.C. le spusese că au existat probleme cu autorităţile, în sensul că a fost capturat un vapor care aducea cocaină în Republica Dominicană. Există deci probabilitatea ca inculpaţii să fi stat în această ţară până când T. putea procura din nou cocaină de pe piaţa locală pentru a o expedia spre Europa cu ajutorul „cărăuşilor români”.

Astfel, după încă 40 de zile, au plecat spre Europa, inculpaţii D.A. şi OG, prima înghiţind aproximativ 84 de ovule cu cocaină, iar al doilea, 74 de ovule. Aceştia au călătorit cu avionul din Santa Domingo - Republica Dominicană până în Zurich - Elveţia, unde s-au cazat la un hotel şi l-au aşteptat pe C.R.C. După sosirea acestuia, toţi trei au plecat la Paris, acolo C.R.C. predând ovulele eliminate de cei doi inculpaţi, unei alte persoane decât lui G. C.R.C. i-a dat lui OG doar 300 de euro pentru ovulele transportate, întrucât acesta pierduse în faţa lui C.R.C. o sumă mare de bani la cărţi în Republica Dominicană.

Inculpatul N.R.P. a stat în Republica Dominicană 3 luni de zile, răstimp în care a jucat cărţi cu C.R.C. şi pierzând 4.000 de euro, bani pe care nu-i avea, astfel că inculpatul C.R.C: i-a spus că o să-i oprească ce urma să câştige din transportul drogurilor.

Inculpatul N.R.P. a plecat spre Europa, împreună cu B.C.L., aceştia fiind ultimii care rămăseseră în Republica Dominicană.

Inculpatul B.C.L. a înghiţit 96 de ovule, iar N.R.P., 103 ovule, din care, pe timpul călătoriei cu avionul către Franţa, acesta din urmă a eliminat involuntar 23 de ovule, pe care nu le-a mai recuperat. Cei doi inculpaţi au fost aşteptaţi pe Aeroportul din Paris de C.R.C., care i-a condus cu trenul la Zurich, unde s-au cazat la o pensiune şi au eliminat drogurile pe care C.R.C. le-a predat unei persoane necunoscute. C.R.C. a revenit în România, lăsându-i pe BC.L. şi N.R.P. în Elveţia, aceştia primind banii pentru transportul realizat de la o persoană rămasă neidentificată, pe care o întâlniseră în Dominica. Imediat după primirea banilor, N.R.P. a fost contactat de C.R.C., care i-a spus să îi trimită urgent 1.500 de euro din banii pe care i-a primit, având în vedere că avea la el o datorie de 4.000 de euro la jocul de cărţi şi în plus că a pierdut 23 de ovule cu cocaină, lăsându-l să înţeleagă că îi rămâne dator.

Despre cel de-al treilea transport organizat şi condus de C.R.C. şi realizat de I.P., M.E. şi Ş.L.F. am arătat deja, activitatea infracţională putând continua dacă n-ar fi fost curmată de organele judiciare, din convorbirea telefonică dintre C.R.C. şi prietena sa, D.A., rezultând că pentru a-şi recupera pierderea suferită, C.R.C. intenţiona să o trimită pe aceasta să facă un nou transport.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii I.P., B.C.L. şi M.E., care au invocat netemeinicia sentinţei sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, solicitând reducerea acestora.

Apelanţii inculpaţi M.L. şi B.A. au solicitat achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., motivând că nu s-a probat că aceştia au transportat droguri de mare risc, iar apelantul-inculpat B.I. a solicitat să se dispună suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în baza art. 81 C. pen.

Instanţa de apel a apreciat criticile ca nefondate.

Sub aspectul individualizării pedepselor s-a reţinut că aceasta este corectă, fiind avute în vedere, pentru fiecare inculpat în parte, condiţiile concrete în care au comis faptele, datele personale ale acestora, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Cât priveşte solicitarea de achitare formulată de inculpaţii M.L. şi B.A., s-a apreciat că nu este întemeiată, din probele administrate în cauză rezultând fără dubii că aceştia au transportat diferite cantităţi de drog de mare risc, chiar dacă unii dintre ei nu au fost surprinşi în flagrant.

În consecinţă, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 130/P din 14 decembrie 2010, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţi.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii B.C.L., B.A. şi M.L.

Toţi recurenţii-inculpaţi au solicitat, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12 şi 18 C. proc. pen., achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., motivând că la dosarul cauzei nu există nicio probă prin care să se fi stabilit conţinutul capsulelor transportate, lipsind astfel unul din elementele constitutive ale infracţiunii.

Inculpatul B.C.L., în subsidiar, a invocat şi cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei cel puţin la 3 ani închisoare, astfel cum s-a stabilit pentru coinculpatul M.L.

Recursurile sunt neîntemeiate.

Înalta Curte, analizând Decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurenţii-inculpaţi, cât şi în conformitate cu prevederile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.

Înalta Curte reţine ca observaţie preliminară că, deşi inculpaţii au indicat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 şi 18 C. proc. pen., în fond au dezvoltat o singură critică, motivând că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, întrucât nu s-a stabilit în mod cert conţinutul capsulelor transportate.

În aceste condiţii, critica vizează doar cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciind, însă, că este nefondată.

Din probele administrate a reieşit că sub coordonarea, conducerea şi finanţarea lui C.R.C., persoanele cercetate în acest dosar au efectuat în cursul anului 2008 transporturi de ovule cu cocaină ingerate în stomac din Republica Dominicană în Olanda prin Franţa.

La primul transport au participat şi recurenţii-inculpaţi B.A. şi M.L., alături de coinculpaţii I.P., D.G.C., D.A. şi O.I.

Din declaraţiile pe care fiecare dintre aceşti inculpaţi le-au dat în cauză a rezultat că toţi cunoşteau în detaliu faptele pentru care erau racolaţi, inclusiv că ovulele pe care trebuiau să le înghită conţineau cocaină.

Probele au evidenţiat că B.A. le dădea coinculpaţilor detalii, iar ulterior, acestea erau confirmate de C.R.C., în prezenţa căruia erau şi testaţi, dându-li-se să înghită bucăţi de morcovi de dimensiunea ovulelor cu cocaină ce trebuiau să le transporte în stomac.

Tot C.R.C. le-a adus la cunoştinţă că pentru a fi profitabilă activitatea pe care acceptă să o desfăşoare, fiecare trebuie să fie apt să înghită în Republica Dominicană cel puţin 75 de ovule cu cocaină, urmând să primească în schimb 50 de euro pentru fiecare ovul predat în Olanda.

Inculpatul C.R.C. a recunoscut faptele integral, declarând că în cursul anului 2008 au existat trei transporturi de cocaină ingerată în stomac.

Chiar dacă pentru transportul efectuat de inculpaţii-recurenţi nu a existat o prindere în flagrant care să facă posibilă expertizarea capsulelor, în schimb au fost depistaţi în flagrant în Franţa I.P., M.E. şi Ş.L.F.

În denunţul oficial al autorităţilor judiciare franceze şi înscrisurile anexate acestuia, înregistrat la data de 3 martie 2009 la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa, se reţine că la data de 9 noiembrie 2008 cetăţenii români I.P., M.E. şi Ş.L.F., după ce au coborât dintr-un avion pe aeroportul Orly din Paris, venind din Republica Dominicană, au fost depistaţi având în organism ovule cu cocaină.

La un control amănunţit al bagajelor, dar şi al celor trei, într-un pantof care se afla în bagajul de mână al lui I.P. a fost găsit un ovul cu un praf care, testat, a reacţionat pozitiv la cocaină.

Inculpatul a recunoscut că deţine ovule asemănătoare în organismul său, astfel că toţi trei au fost conduşi la o unitate de urgenţe medico-judiciare din Paris, unde toţi au început să elimine ovule de acelaşi fel.

Conţinutul ovulelor eliminate de cei trei au fost analizate pentru a se stabili natura substanţei. Din raportul întocmit de Laboratorul de Poliţie Ştiinţifică din Lyon - Franţa rezultă că praful recoltat din ovulele eliminate de cele trei persoane conţin cocaină.

Împrejurarea că drogurile transportate de toţi inculpaţii racolaţi de C.R.C. conţineau cocaină mai este dovedită şi de raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 11 august 2008 al Laboratorului de Analize şi Profil al Drogurilor, Precursori din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa.

Prin acest raport s-a constatat că unul din ovulele pe care inculpata O.I. l-a adus în ţară, încercând să-l vândă în municipiul Tulcea, a fost analizat şi s-a constatat că este cocaină.

Toate aceste probe contrazic apărarea inculpaţilor cu referire la conţinutul ovulelor transportate, astfel că, sub acest aspect, în mod corect s-a constatat întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii pentru care inculpaţii au fost condamnaţi.

Nici critica subsidiară, invocată de inculpatul B.C.L., privind individualizarea pedepsei, nu poate fi primită (caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.).

La individualizarea pedepsei aplicate acestui inculpat s-au avut în vedere, în principal, antecedentele penale, acesta fiind condamnat în mai multe rânduri la pedepse privative de libertate, spre deosebire de inculpatul M.L., care a fost anterior condamnat la pedepse a căror executare a fost suspendată.

Fapta pentru care a fost condamnat în acest dosar a fost comisă de inculpatul B.C.L. în timpul liberării condiţionate dintr-o pedeapsă anterioară, ceea ce a condus la condamnarea sa în condiţiile aplicării art. 61 C. pen.

Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Onorariile parţiale pentru avocaţii din oficiu, desemnaţi până la prezentarea avocatului ales, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.C.L., B.A. şi M.L. împotriva Deciziei penale nr. 130/P din 14 decembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 mai 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 2032/2011. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 2051/2011. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2048/2011. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs