ICCJ. Decizia nr. 2067/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2067/2011
Dosar nr. 1602/91/2010
Şedinţa publică din 19 mai 2011
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 13 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea, încadrarea juridică a fost completată cu art. 20 C. pen. raportat la art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. şi inculpatul A.S. a fost condamnat la:
- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la tâlhărie prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen.;
- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la violare de domiciliu prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen.;
- o pedeapsă principală de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 în referire la art. 176 lit. d) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului iar, potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive cu începere de la data de 13 februarie 2010 la zi.
S-a luat act că partea vătămată B.G. nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 306,34 RON către Spitalul Municipal Adjud şi la plata sumei de 432,4 RON către Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vrancea cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
În ziua de 12 februarie 2010 A.S. a consumat excesiv băuturi alcoolice, în diverse locaţii şi cu mai multe persoane, ajungând la domiciliul său în jurul orei 00,30 în stare avansată de ebrietate. Pe acest fond, inculpatul a luat hotărârea infracţională de a pătrunde în locuinţa vecinei sale, B.G., pentru a sustrage bunuri, în special produse alimentare.
În acest sens, în jurul orei 1,30 A.S. s-a înarmat cu un briceag cu plăsele de culoare albastră, a luat o mască de cauciuc, reprezentând o figură hidoasă şi o brichetă cu lanternă tip ";led";, a ieşit în curtea din spatele locuinţei sale şi folosindu-se de o scară s-a urcat pe gardul despărţitor. Acesta se înarmase cu intenţia de a suprima viaţa părţii vătămate B.G., în situaţia în care era surprins de proprietară în locuinţa ei.
Autorul s-a prins cu mâinile de o bară metalică şi a sărit în curtea părţii vătămate, pe o porţiune de ciment, pe care nu era zăpadă (în acea perioadă au fost precipitaţii abundente). S-a deplasat apoi la intrarea din spate a locuinţei părţii vătămate, a spart un geam cu un braţ, a introdus mâna pe orificiul astfel creat şi a rotit cheia în broasca ce asigura uşa de acces în interior.
A.S. a căutat în bucătărie produse alimentare, după care a mers pe hol, spre uşa de ieşire în strada Al.I.C. unde a întrerupt alimentarea cu energie electrică a locuinţei, prin scoaterea siguranţelor de la tabloul electric.
La un moment dat, inculpatul a auzit zgomote din camera dinspre stradă, unde dormea B.G., împrejurare în care s-a speriat, crezând că va fi surprins în locuinţă de proprietară. Astfel, autorul având masca din cauciuc pe faţă, a pătruns în această încăpere, a aprins lanterna de la brichetă pentru a observa unde era aşezată partea vătămată în pat şi i-a pus mâna pe gură deoarece aceasta începuse să ţipe.
Imediat, A.S. a lovit-o de mai multe ori pe victimă în zona gâtului, a toracelui şi a braţului stâng, cauzându-i mai multe plăgi. În timpul acestei agresiuni, între partea vătămată şi inculpat a fost o luptă fizică, iar la un moment dat, B.G. a căzut şi a rămas nemişcată pentru a crea convingerea autorului că a decedat.
Din acest motiv, A.S., fiind sigur că victima a decedat, a părăsit în grabă locuinţa acesteia, fără a mai sustrage vreun bun, deplasându-se pe acelaşi traseu pe unde a intrat.
După ce a ajuns în locuinţa sa, inculpatul a ascuns briceagul, masca şi bricheta într-o sobă, părăsind apoi domiciliul şi mergând în apartamentul numitului M.R.D. din mun. Adjud, judeţul Vrancea.
Partea vătămată a ieşit pe stradă, strigând după ajutor, mergând apoi la imobilul din apropiere, aparţinând numitului N.N., persoană care a sesizat telefonic aspecte relatate de B.G. prin intermediul apelului de urgenţă 112.
B.G. a fost transportată cu ambulanţa la Spitalul municipal Adjud, şi internată în Secţia Chirurgie, iar după examinarea acesteia de către un specialist din cadrul Serviciului Judeţean de Medicină Legală Vrancea, s-a concluzionat că victima prezenta leziuni de natură traumatică (escoriaţii pe faţa laterală dreapta şi faţa anterioară a gâtului, plagă înţepată faţă exterioară braţ stâng, plagă pe toracele anterior şi două plăgi faţă dorsală a mâinii stângi) ce s-au produs prin lovire cu un corp înţepător-tăietor, apucare/comprimare/zgâriere cu mâinile şi pot data din cursul nopţii de 12 - 13 februarie 2010.
S-a reţinut că situaţia de fapt, astfel cum a fost prezentată mai sus, a fost dovedită cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului cu planşe foto, declaraţiile părţii vătămate B.G., ale martorilor O.C., N.N. şi M.P.D., coroborate cu recunoaşterea inculpatului.
Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică rezultă că inculpatul A.S. prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate de tip antisocial dar păstrează capacitatea de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale.
În drept, prima instanţă a reţinut că faptele inculpatului A.S., care în noaptea de 12 - 13 februarie 2010 a pătruns fără drept în curtea şi în locuinţa vecinei sale B.G., situată în Municipiul Adjud, jud. Vrancea, cu scopul de a sustrage produse alimentare, purtând o mască şi fiind înarmat cu un briceag, situaţie în care i-a aplicat mai multe lovituri victimei în zona gâtului, pieptului şi a braţelor, cauzându-i leziuni de natură traumatică, urmând să suprime viaţa acesteia, faptă comisă pentru a săvârşi o tâlhărie, întrunesc elementele constitutive ale tentativei la infracţiunile de tâlhărie, omor deosebit de grav şi violare de domiciliu prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi alin. 21 lit. b), c) C. pen., art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 176 lit. d) C. pen. şi art. 20 C. pen., raportat la art. 192 alin. (1), (2) C. pen.
Pentru completarea încadrării juridice cu art. 20 C. pen., raportat la art. 192 alin. (1), (2) C. pen., prima instanţă a avut în vedere că inculpatul A.S., în noaptea de 12 - 13 februarie 2010 a pătruns fără drept în curtea şi locuinţa vecinei sale B.G. situată în mun. Adjud, cu scopul de a sustrage produse alimentare, fapta de pătrundere în locuinţă fiind urmată de o tâlhărie aflată în concurs real.
Pentru încadrarea în tentativă la omor deosebit de grav, s-a avut în vedere faptul că inculpatul a pătruns în curtea şi locuinţa părţii vătămate B.G. pentru a săvârşi o tâlhărie.
De asemenea, pentru această încadrare pledează obiectul vulnerabil folosit, respectiv briceagul, zona vitală vizată, respectiv gâtul, pieptul şi braţele şi numărul loviturilor aplicate aşa cum rezultă din referatul medico-legal depusă la urmărirea penală.
Că intenţia inculpatului a fost să suprime viaţa părţii vătămate rezultă din obiectul vulnerant folosit precum şi zonele vitale afectate, chiar dacă raportul medico-legal concluzionează că leziunile traumatice nu au pus în primejdie viaţa părţii vătămate.
Împotriva Sentinţei penale nr. 13 - 28 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpatul A.S..
Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate şi netemeinicie, din următoarele motive.
În mod greşit s-a completat încadrarea juridică şi a fost condamnat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de violare de domiciliu prevăzută de art. 20 raportat la art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a invocat că instituţia completării juridice nu se regăseşte în C. proc. pen. şi tentativă la violare de domiciliu nu este încriminată.
S-a arătat că potrivit Deciziei XXXI/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, în cazul de faţă, infracţiunea de violare de domiciliu nu este absorbită în infracţiunea de tâlhărie, situaţie în care instanţa avea obligaţia să facă aplicarea art. 334 C. proc. pen. şi să schimbe încadrarea juridică dintr-o singură infracţiune de tâlhărie în două infracţiuni, respectiv infracţiunea de tâlhărie şi infracţiunea de violare de domiciliu.
Instanţa de fond a omis să facă aplicarea art. 118 lit. b) C. pen. şi să dispună confiscarea unui cuţit tip briceag, unei măşti şi a unei brichete, bunuri pe care inculpatul le-a folosit la săvârşirea infracţiunii.
Instanţa a omis să facă aplicarea art. 7 din Legea nr. 76/2008 şi să dispună prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea înscrierii în Sistemul naţional de date genetice judiciare.
Ca motiv de netemeinicie s-a invocat că, faţă de modul şi împrejurările concrete în care inculpatul a săvârşit faptele şi de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, pedepsele aplicate sunt prea mici.
Inculpatul A.S. a susţinut că a recunoscut şi regretat faptele, a săvârşit faptele deoarece se afla într-un moment dificil şi era în stare de ebrietate, situaţie în care poate beneficia de circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cu consecinţa aplicării art. 76 C. pen. şi coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.
Prin Decizia penală nr. 56 din 3 martie 2011 Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva Sentinţei penale nr. 13 din 26 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 1602/91/2010 şi în consecinţă:
A fost desfiinţată în parte, respectiv numai în ceea ce priveşte dispoziţiile privind condamnarea inculpatului A.S. (deţinut în Penitenciarul Galaţi, fiul lui D. şi M., născut în loc. Adjud, jud. Vrancea) pentru cele trei infracţiuni, Sentinţa penală nr. 13 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea şi în rejudecare.
Conform dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul A.S. dintr-o singură infracţiune de tentativă de tâlhărie prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. 21 lit. b) şi c) C. pen., în două infracţiuni, respectiv infracţiunea de tentativă de tâlhărie prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen. şi infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. şi, în această încadrare juridică, a condamnat pe inculpat la:
- o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de tâlhărie prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen.;
- o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen.
A condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă principală de 9 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus şi s-a dispus ca inculpatul A.S. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 9 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat în vederea distrugerii un cuţit tip briceag, o mască şi o brichetă, bunuri folosite la săvârşirea infracţiunilor şi aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Vrancea.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea înscrierii în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.S. împotriva Sentinţei penale nr. 13 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea.
Conform art. 383 alin. (11) în referire la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa principală durata arestării preventive cu începere de la data de 13 februarie 2010 până la 3 martie 2011.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A.S. la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Suma de 200 RON, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în apel - avocat D.I., s-a dispus a fi virată în contul Baroului Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar a apreciat ca fiind corect reţinute situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului de către prima instanţă.
Cu privire la încadrarea juridică s-a apreciat că infracţiunea de violare de domiciliu nu este absorbită în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen., fiind vorba de două infracţiuni distincte aflate în concurs real, instanţa trebuia să facă aplicarea art. 334 C. proc. pen.
În ceea ce priveşte apelul inculpatului, instanţa de apel l-a considerat nefondat, pedeapsa aplicată fiind just individualizată, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), nejustificându-se reţinerea circumstanţelor atenuante.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul, criticând-o sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.), solicitând reducerea cuantumului pedepsei prin reţinerea circumstanţelor atenuante.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul prin prisma motivului invocat şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că, în mod corect, instanţa de apel şi-a însuşit argumentele primei instanţe, iar la rândul ei, în baza propriului examen, în mod judicios şi motivat a stabilit vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen., art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 20 raportat la art. 174 şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen.
Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitor la aprecierea probelor, reţinând în mod corect situaţia de fapt, constând în aceea că în noaptea de 12 - 13 februarie 2010 inculpatul A.S. a pătruns fără drept în curtea şi în locuinţa vecinei sale B.G. situată în municipiul Adjud, cu scopul de a sustrage produse alimentare, purtând o mască şi fiind înarmat cu un briceag, situaţie în care i-a aplicat mai multe lovituri victimei în zona gâtului, pieptului şi a braţelor, cauzându-i leziuni de natură traumatică, urmărind să suprime viaţa acestora, fapta comisă pentru a săvârşi o tâlhărie.
Examinând recursul inculpatului prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază pedeapsa just individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), neimpunându-se reindividualizarea acesteia.
Faptele inculpatului, în număr de trei, îndreptate atât împotriva vieţii părţii vătămate, cât şi bunurilor acesteia, aducând atingere unor valori fundamentale ocrotite de lege, atrag în numele dreptului inviolabil la viaţă, la integritate fizică, psihică şi materială a oricărei fiinţe, pedepsirea corespunzătoare a făptuitorului.
Nu se poate ca, pentru faptele săvârşite împotriva altor semeni de ai săi şi cărora a încercat să le curme viaţa răspunderea sa penală să nu fie corespunzătoare încălcărilor grave aduse ordinii sociale şi vieţii.
Inculpatul trebuia să ştie că, pe lângă drepturi, are şi o serie de datorii, obligaţii, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în faţa societăţii ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie al făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise şi în C. pen. român, art. 52 alin. (1), potrivit căruia ";scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni";.
Fapta este neîndoielnic gravă, astfel că în operaţia complexă a individualizării tratamentului penal, Înalta Curte va ţine seama că acţiunea violentă a inculpatului a avut drept consecinţă punerea în primejdie a unei vieţi omeneşti, împrejurare care coroborată cu modul în care fapta a fost săvârşită demonstrează că resocializarea sa viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme care să fie în deplin acord cu dispoziţiile art. 1 C. pen., ce prevăd că ";legea penală apără persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea precum şi întreaga ordine de drept";.
Astfel, susţinerile inculpatului privind reţinerea circumstanţelor atenuante sunt nefondate, instanţa nefiind obligată să facă aplicarea dispoziţiilor art. 74 C. pen., lipsa antecedentelor penale şi comportamentul sincer al inculpatului reprezintă aspecte justificate ale unei conduite conform normelor de convieţuire sociale şi a unei atitudini responsabile în faţa actului de justiţie.
Faţă de aceste considerente, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A.S. împotriva Deciziei penale nr. 56/A din 3 martie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) va deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 13 februarie 2010 la 19 mai 2011.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.S. împotriva Deciziei penale nr. 56/A din 3 martie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 13 februarie 2010 la 19 mai 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2139/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 1811/2011. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
