ICCJ. Decizia nr. 2128/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2128/2011
Dosar nr.202/64/2011
Şedinţa publică din 24 mai 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Braşov, prin Sentinţa penală nr. 28F din 11 martie 2011, în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.N. împotriva rezoluţiei din 12 ianuarie 2011 emisă în Decizia nr. 1923/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, menţinând soluţia.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut că petentul sesizase Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, el susţinând că fosta sa soţie, C.V.C. ar fi săvârşit instigare la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) pentru că ar fi depus concluzii scrise în Dosarul civil nr. 18589/197/2009 al Judecătoriei Braşov, respectiv că un imobil i-ar fi fost atribuit în totalitate, în realitate însă a beneficiat numai de cota de ½ parte. Ulterior, acelaşi petent, adresându-se Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, a sesizat că magistratul judecător I.P. de la Judecătoria Braşov, ar fi comis infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) pentru că prin Încheierea din 9 decembrie 2009 din Dosarul civil nr. 18589/197/2009, după ce a consemnat susţinerile lui, reclamant, a apreciat că în soluţionarea cauzei nu era relevantă Decizia nr. 468/2003 deoarece a fost casată, cauza fiind trimisă pentru rejudecare şi, ca atare, s-a pronunţat Decizia civilă nr. 56 din 27 ianuarie 2004, petentul susţinând însă că hotărârea nu a fost casată în totalitate, ci în parte privind ieşirea din indiviziune.
În temeiul art. 32 şi a art. 34 lit. d) C. proc. pen., prin rezoluţia din 18 februarie 2010 a procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, Dosarele penale nr. 30/7/2010 şi nr. 1923/P/2009 au fost reunite (conţinând cele două plângeri amintite), sub număr Dosar 1923/P/2009.
La 12 ianuarie 2011, în dosarul amintit, prin rezoluţie, procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, a dispus, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de Z.I. (fostă P.) sub aspectul comiterii infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi faţă de C.V.C., pentru instigare la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) acelaşi cod, temeiul legal reţinând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.
Adoptând soluţia menţionată, din actele premergătoare realizate, procurorul a relevat, legal, că în sarcina intimatelor nu se pot reţine infracţiunile reclamate de petent, părţile unui litigiu dedus spre soluţionare instanţei judecătoreşti având dreptul să-şi formuleze apărări şi să depună concluzii pe care le consideră, în realizarea actului de justiţie magistratul judecător dispunând asupra probelor potrivit concludenţei şi utilităţii lor, iar dacă o parte consideră că o încheiere de şedinţă este nelegală, netemeinică, are dreptul să uzeze de căile de atac reglementate legal, în acest sens fiind la latitudinea părţii dacă foloseşte o cale de atac odată cu fondul cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 238 C. proc. civ. În acest sens, este probat că petentul a atacat Sentinţa civilă nr. 1198 din 3 februarie 2010 a Judecătoriei Braşov, apelul şi recursul fiindu-i respinse prin hotărârile tribunalului şi curţii de apel competente.
Plângerea petentului împotriva rezoluţiei amintite, formulată potrivit dispoziţiilor art. 275 - 178 C. proc. pen. a fost respinsă prin rezoluţia din 10 februarie 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
Asupra susţinerilor petentului, procurorul ierarhic a reţinut că faptul casării doar în parte a Deciziei nr. 68/2003 a Tribunalului Braşov nu constituie, prin el însuşi, infracţiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., iar C.V.C. nu a determinat, în nici un mod, judecătorul să săvârşească o faptă penală, ea şi-a susţinut doar interesele, în calitatea procesuală de pârâtă în cauza Dosar număr 18589/197/2009 al Judecătoriei Braşov, apărările ei, coroborate cu alte probe fiind necesar supuse analizei pentru clarificarea obiectului judecăţii.
Referitor aprecierii judecătorului I.P., că nu se impunea revenirea la Curtea de Apel Braşov pentru ataşarea Dosarului nr. 8748/2001 al Judecătoriei Braşov, aceasta, reprezintă analiza tuturor probelor cauzei, magistratul motivând că hotărârea fusese casată, în rejudecare pronunţându-se Decizia civilă nr. 56 din 27 ianuarie 2004. În cauză, cererea reclamantului C.N. a fost analizată, judecătorul pronunţându-se asupra ei, astfel că s-au respectat dispoziţiile art. 268 alin. (4) C. proc. civ. Întinderea casării deciziei civile reclamate nu realizează elementele constitutive ale unei infracţiuni, apelul şi recursul promovate de reclamantul petent fiind respinse aşa cum s-a mai amintit, verificarea conţinutului hotărârilor din căile de atac amintite nerelevând că ele s-au exercitat şi împotriva Încheierii de şedinţă din 09 decembrie 2009, hotărârea - încheiere - fiind premergătoare şi, deci, atacabilă doar odată cu fondul cauzei.
La procuror petentul a fost audiat, actele premergătoare verificând hotărârile judecătoreşti amintite, s-au audiat şi cele două intimate, astfel că, şi sub acest aspect, petentului i s-au respectat drepturile.
Împotriva sentinţei, petentul a formulat recurs, cale de atac nemotivată în scris şi nici oral, el, legal citat, neprezentându-se la termenul de judecată.
Recursul este inadmisibil pentru considerentul ce se va dezvolta.
Alin. 10 al art. 2781 C. proc. pen., modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (în vigoare de la 25 noiembrie 2010), prevede că hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) (C. proc. pen.) este definitivă.
În aceste condiţii, recursul formulat de petent, potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va fi respins ca inadmisibil, o asemenea cale de atac nemaifiind permisă de către legiuitor pentru sentinţe pronunţate în materia plângerii contra actelor procurorului.
Potrivit dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) acelaşi cod, recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul C.N. împotriva Sentinţei penale nr. 28/F din 11 martie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 mai 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2104/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2132/2011. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
