ICCJ. Decizia nr. 2138/2011. Penal. Infracţiuni la legea privind mărcile şi indicaţiile geografice (Legea 84/1998). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2138/2011
Dosar nr.344/3/2008
Şedinţa publică din 25 mai 2011
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângere formulată la 8 iulie 2002 petiţionarele "L.V.-M." SA şi "G." SA au formulat plângere penală împotriva administratorilor SC D.U. SA solicitând tragerea la răspundere penală a acesteia pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998.
În motivarea plângerii s-a susţinut că societatea reclamată comercializează prin standurile proprii produse contrafăcute purtând în mod nelegitim mărcile petiţionarelor, mărci înregistrate şi protejate pe teritoriul României.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti prin Ordonanţa nr. 628/P/2006 din 5 octombrie 2006 a dispus în baza art. 1 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A.B. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 şi aplicarea sancţiunii contravenţionale a amenzii în valoare de 1000 RON.
S-a mai dispus confiscarea a 100 cămăşi bărbăteşti şi a 24 perechi ciorapi bărbăteşti.
Pentru a adopta această soluţie parchetul a reţinut că învinuitul A.B., în calitate de director comercial al SC D.U. SA a permis vânzarea de cămăşi şi ciorapi bărbăteşti marca "G.", fără acordul utilizatorului mărcii.
Prin expertiza tehnico-judiciară efectuată în cauză s-a concluzionat ca bunurile ridicate de organele poliţiei, respectiv 100 cămăşi şi 24 perechi ciorapi, purtând marca "G." sunt contrafăcute şi că au fost puse în vânzare cu încălcarea drepturilor de marcă aparţinând petiţionarelor.
La aplicarea sancţiunii cu caracter administrativ s-au avut în vedere lipsa antecedentelor penale, recunoaşterea şi regretul pentru faptele comise, împrejurarea că, deşi a primit notificare de retragere de la comercializare a bunurilor respective a omis să oprească vânzarea acelor produse întrucât fusese schimbat din funcţia de director comercial, că produsele au fost cumpărate în perioada februarie - mai 2002 de la SC F.T.I. SRL şi SC G.N. SA în perioada februarie - mai 2002 şi că nu a cunoscut că erau contrafăcute.
Prin Ordonanţa nr. 2995/VIII/1/2006 din 18 decembrie 2006 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost admisă plângerea petiţionarilor, întrucât în dispozitivul ordonanţei atacate s-a omis să se dispună cu privire la F.S., administrator al SC "F.T.I." SRL şi la N.M., administrator al SC "G.N." SA.
A fost menţinută soluţia faţă de învinuitul A.B. ca legală şi temeinică şi s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de F.S. şi N.M. sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998.
Împotriva acestei soluţii petiţionarele "L.V.M." SA şi "G." SA au formulat, în baza art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., care a fost respinsă prin Sentinţa penală nr. 1277 din 25 septembrie 2007 a Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că soluţia de scoatere de sub urmărire penală a numitului A.B. este legală şi temeinică şi că fapta săvârşită de acesta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 1726/R din 3 decembrie 2007 a admis recursul declarat de petiţionarele "L.V.M." SA şi a casat sentinţa primei instanţe.
Rejudecând cauza a admis plângerea petiţionarei L.-F.G. a desfiinţat ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală şi a trimis cauza la Tribunalul Bucureşti în vederea judecării inculpatului A.B. pentru infracţiunea prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998.
Pentru a decide astfel instanţa de recurs a considerat că fapta comisă de inculpat prezintă pericolul social al unei infracţiuni şi că în mod greşit s-au aplicat dispoziţiile art. 181 C. pen.
Prin Sentinţa penală nr. 730 din 17 iulie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost condamnat inculpatul A.B., în baza art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 modificată prin OUG nr. 190/2005 la 1 an închisoare, constatându-se graţiată pedeapsa, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. coroborat cu art. 84 din Legea nr. 84/1998 s-a dispus confiscarea a 100 cămăşi bărbăteşti şi 24 perechi ciorapi inscripţionate "G.".
În baza art. 118 lit. b) şi e) C. pen. s-a confiscat suma de 16.568,60 RON dobândită prin săvârşirea infracţiunii.
Totodată, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă "G." SA şi s-a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente "U.S.C." SA (prin schimbarea între timp a denumirii din SC D.U. SA) la plata sumei de 20000 euro, în echivalent în RON la data plăţii la curs B.N.R., cu titlu de daune morale.
S-a luat act ca partea vătămată "L.V.M." SA nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut în fapt că, în perioada februarie 2002 - 31 mai 2002 inculpatul A.B., având funcţia de director al SC D.U. SA, denumită ulterior U.S.C. SA, a pus în circulaţie fără drept cămăşi şi şosete purtând o marcă identică cu marca înregistrată pentru produse identice "G.".
Ca urmare, s-a produs un prejudiciu pentru titularul mărcii înregistrate, respectiv pentru partea vătămată "L.V.M." şi "G." SA - ambele mărci fiind apărate prin aceeaşi corporaţie înregistrată în Franţa L.-F.G.
S-a mai reţinut că la data de 14 mai 2002, aceasta corporaţie a notificat prin executor judecătoresc partea responsabilă civilmente SC "D.U." SA să retragă produsele de la vânzare, însă nu s-a dat curs acestei notificări.
Prin Decizia penală nr. 232 din 3 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul A.B., a fost desfiinţată sentinţa primei instanţe şi în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 constatând întrunită prescripţia specială a răspunderii penale.
Totodată, au fost respinse apelurile declarate de partea responsabilă civilmente SC "U.S.C." SA şi de părţile civile "G." SA şi "L.V.M." SA ca nefondat.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a constatat că, în raport de data faptelor, termenul prescripţiei speciale s-a împlinit.
De asemenea, au fost considerate neîntemeiate susţinerile apelantelor părţi civile în sensul că trebuia achitată suma de 10044,99 euro drept despăgubiri civile şi ale apelantei părţi responsabile civilmente în sensul greşitei obligări la daune morale.
Astfel, instanţa de apel a apreciat că suma acordată de prima instanţă de 20000 euro cu titlu de daune morale reprezintă o corectă despăgubire pentru prejudiciul de imagine suferit şi că nu se justifică şi obligarea la despăgubiri civile neprobându-se existenţa unei daune.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs părţile civile "G." SA şi "L.V.M." SA şi inculpatul A.B. după sesizarea instanţei supreme.
Ulterior, inculpatul A.B. şi partea vătămată "L.V.M." SA au retras recursurile declarate.
În recursul părţii civile "G." SA s-a susţinut că în mod greşit instanţa de apel nu a acordat despăgubirile solicitate în sumă de 10.044,99 euro, că acesta este echivalentul prejudiciului material suferit prin săvârşirea infracţiunii de contrafacere comisă de inculpat.
S-a cerut admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 10.044,99 euro şi menţinerea celorlalte dispoziţii ale hotărârii.
Recursul declarat nu este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. acţiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum şi a părţii responsabile civilmente, atât pentru repararea pagubei, cât şi pentru repararea daunelor morale.
Repararea pagubelor se face potrivit dispoziţiilor legii civile fie în natură prin restituirea lucrului, prin restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, fie prin plata unei despăgubiri băneşti, în măsura în care repararea în natură nu este cu putinţă.
Potrivit art. 998 C. civ. orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara.
Pe de altă parte prin dispoziţiile art. 118 lit. b) C. pen. coroborate cu cele ale art. 34 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice s-a stabilit că sunt supuse confiscării produsele care poartă mărci sau indicaţii geografice contrafăcute puse în circulaţie fără drept.
În sfârşit, conform art. 118 lit. e) C. pen. sunt supuse confiscării bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală.
Din examinarea actelor dosarului se constată că partea vătămată "G." SA s-a constituit parte civilă solicitând obligarea inculpatului A.B., în solidar cu partea responsabilă civilmente la daune morale pentru prejudiciul de imagine suferit care au fost stabilite de instanţe la suma de 20000 euro la care partea civilă a achiesat şi la daune materiale calculate la 1044,99 euro, sumă care reprezintă beneficiul realizat în mod injust de inculpat prin vânzarea produselor contrafăcute.
Or, potrivit celor ce preced, instanţele au dispus confiscarea de la inculpat a sumelor reprezentând câştigul obţinut prin vânzare fără drept a produselor contrafăcute purtând marca protejată "G.", în cuantum total de 16568,60 RON şi totodată confiscarea a 100 cămăşi şi a 24 de perechi ciorapi, purtând aceeaşi marcă, ridicate de organele de poliţie de la U.S.C. SA.
Întrucât suma arătată a fost confiscată ca măsură de siguranţă, fiind dobândită prin săvârşirea unei infracţiuni, aceeaşi sumă ori un cuantum mai mare, cum s-a solicitat prin prezentul recurs nu poate fi acordată părţii civile recurente, întrucât s-ar ajunge la o dublă obligare, una ca sancţiune penală - confiscare, şi alta cu obligaţie civilă, ceea ce nu este admisibil.
Mai este de menţionat, cu privire la suma solicitată, că partea civilă nu a făcut dovada că i s-a produs o pagubă materială constând în diminuarea activelor sale ori în creşterea pasivului şi nici că suma rezultată din activitatea materială a inculpatului ar fi un beneficiu nerealizat.
Se mai constată că, în realitate partea civilă "G." SA a suferit un prejudiciu de imagine şi că prin obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 20.000 euro daune morale, a operat o justă şi integrală despăgubire pentru prejudiciul moral suferit.
Faţă de considerentele ce preced, constatând neîntemeiate criticile formulate de recurenta "G." SA, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de această parte civilă cu obligarea la cheltuieli judiciare către stat.
Totodată, potrivit art. 3854 alin. (2) raportat la art. 369 cu referire la art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va lua act de retragerea recursurilor declarate de partea civilă "L.V.M." SA şi de inculpatul A.B., cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă G.S.A. împotriva Deciziei penale nr. 232 din 3 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Ia act de retragerea recursurilor declarate de partea civilă L.V.M.S.A. şi de inculpatul A.B. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 mai 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2132/2011. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 2144/2011. Penal → |
|---|
