ICCJ. Decizia nr. 2132/2011. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2132/2011
Dosar nr.104/39/2011
Şedinţa publică din 24 mai 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Suceava, prin Sentinţa penală nr. 25 din 25 februarie 2011, în baza dispoziţiilor art. 461 şi urm. C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de petentul T.V. (domiciliat în Botoşani, A.Z., judeţul Botoşani şi cu reşedinţa în satul C.D., comuna M.E., judeţul Botoşani).
Pentru a pronunţa hotărârea instanţa a reţinut că T.V. a contestat, ca fiind neconforme cu realitatea şi cu înscrisurile utilizate de el, hotărâri atât ale respectivei instanţe, cât şi ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru că instanţa avea obligaţia să reunească toate cauzele sale, să rejudece şi să decidă imparţial, echitabil, astfel că în urma rejudecării să se dispună scutirea de la plata cheltuielilor de judecată şi să fie reîncadrat pe post.
În fapt, petentul ceruse ca în temeiul dispoziţiilor art. 461 lit. c) C. proc. pen., să se anuleze somaţia nr. 23159 dispusă în Dosarul nr. 600/39/2011 din 06 ianuarie 2011 de către Curtea de Apel Suceava pentru achitarea sumei de 50 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat, el fiind obligat prin Sentinţa penală nr. 39 din 24 septembrie 2010, hotărâre menţinută prin respingerea recursului prin Decizia penală nr. 4596 din 17 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în aceasta stabilindu-se obligarea sa la plata sumei de 100 RON, cu acelaşi titlu.
Petentul şi-a motivat contestaţia la executare pe considerentul că sumele la care a fost obligat i s-au impus pe nedrept, nu sunt justificate întrucât cauza sa nu a fost soluţionată.
În Dosarul nr. 600/39/2010 al Curţii de Apel Suceava, precum şi în recurs, petentul ceruse repunerea pe rol, reintegrarea la locul de muncă.
Analizând calea de atac, instanţa a constatat că în Dosarul nr. 600/39/2010, prin Sentinţa penală nr. 93 din 24 septembrie 2010 se respinsese, ca nefondată, plângerea penală formulată împotriva rezoluţiei din 13 aprilie 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 149/P/2009 şi a Rezoluţiei nr. 175/II-2/2010 a procurorului general al aceluiaşi parchet. Prin această hotărâre, T.V. a fost obligat la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat.
Recursul petentului a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 4596 din 17 decembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Dosar nr. 600/39/2010, în recurs el fiind obligat să plătească suma de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Exercitându-şi obligaţia de punere în executare a hotărârilor amintite, Curtea de Apel Suceava, competentă ca instanţă de executare, i-a remis contestatorului somaţie pentru a-şi îndeplini obligaţia de achitare a celor două sume.
Pentru că temeiul invocat de contestator, respectiv dispoziţiile art. 461 lit. c) C. proc. pen. nu se regăseşte în cauza sa, iar motivarea contestaţiei la executare excede cazurilor acestei căi de atac, sentinţa a fost pronunţată în consecinţă, astfel cum s-a mai arătat.
Împotriva sentinţei, petentul, în termenul legal, a declarat recurs, în motivele scrise el cerând repunerea cauzei pe rol la instanţa de fond pentru rejudecare, întrucât nu i s-a judecat fondul litigiului, cercetarea judecătorească a fost omisă deşi din anul 2003 a cerut lămuriri vis-a-vis de situaţia sa litigioasă, situaţia familiară grea nu-i permite să achite un debit pe care nu-l datorează, nu a fost îndrumat prin considerentele sentinţelor unde să se adreseze, somaţia din Dosarul nr. 600/39/2010 reprezintă cheltuieli nejustificate, nedrepte. În continuare, recurentul dezvoltă situaţii legate de litigiile avute în legătură cu reintegrarea sa în muncă potrivit Sentinţei civile nr. 53/2003, astfel că nu are de ce să plătească sumele, enumerând toate numerele de dosare legate de procesele civile şi penale derulate până la data prezentei.
Recursul nu este fondat.
Petentul contestator, în drept, şi-a motivat calea de atac pe dispoziţiile art. 461 lit. c) C. proc. pen. (se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare).
Astfel, raportându-se la obiectul cauzei astfel cum l-a stabilit contestatorul, cererea sa fiind îndreptată împotriva actului emis în executarea hotărârilor prin care el fusese obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, sunt de reţinut următoarele:
- potrivit dispoziţiilor art. 415 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile instanţelor penale devin executorii la data când au rămas definitive;
- art. 417 acelaşi cod, prevede că hotărârea instanţei de recurs rămâne definitivă la data pronunţării acesteia când: c) cuprinde obligarea la plata cheltuielilor judiciare în cazul respingerii recursului.
Pe de altă parte, art. 192 alin. (2), cu referire la art. 189 alin. (1) acelaşi cod, cheltuielilor judiciare sunt suportate de persoana căreia i s-a respins recursul sau cererea.
În cauză, T.V. a contestat cheltuielile judiciare la care a fost obligat în Dosarul nr. 600/39/2010 atât în fond cât şi în recurs, dar susţinerile sale ţin de problemele litigioase, cele care au antrenat respingerea plângerii şi, ulterior, a recursului promovat.
În această materie, prin Decizia nr. LXXXII (82)/2007, publicată în M. Of. nr. 780/21.11.2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, s-au pronunţat într-un recurs în interesul legii, cu privire la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. în cazul respingerii plângerii formulate în condiţiile art. 2781 din acelaşi cod, stabilindu-se, cu putere obligatorie, în sensul: cheltuielile judiciare vor fi suportate de persoana căreia i s-a respins plângerea.
Nemulţumirile contestatorului ţinând de totalitatea cauzelor aduse de el pe rolul instanţelor nu pot fi analizate în cadrul strict al cererii de contestaţie la executare, normele de procedură penală stabilind strict şi limitativ în ce condiţii se promovează aceasta.
Ca atare, sentinţa recurată fiind legală şi temeinică, recursul declarat de contestator va fi respins ca nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurentul contestator va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul petent T.V. împotriva Sentinţei penale nr. 25 din 25 februarie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 mai 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2128/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2138/2011. Penal. Infracţiuni la legea... → |
|---|
