ICCJ. Decizia nr. 2228/2011. Penal. înlocuirea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 3470/2/2011, în temeiul art. 139 alin. (1), C. proc. pen., a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului B.G.C., cu măsura obligării de a nu părăsi țara, pentru o perioadă de 30 zile, cu începere de la data rămânerii definitive a încheierii.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că inculpatul B.G.C. a fost arestat la 21 februarie 1011, măsura arestării preventive fiind prelungită în două rânduri cu 30 zile, fiind acuzat de comiterea infracțiunilor de luare de mită (un singur act material) și constituire de grup infracțional organizat, constând în aceea că la data de 23 septembrie 2010 a primit bani pentru a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu, constând în efectuarea controlului la trecere frontierei României.
S-a arătat că, deși grave, acuzațiile aduse inculpatului sunt exclusiv infracțiuni de pericol, în sarcina acestuia reținându-se comiterea a unui singur act material. De asemenea, prin natura profesiei inculpatul este lipsit de antecedente penale, are o familie organizată și un domiciliu stabil, împrejurări care trebuie avute în vedere la alegerea măsurii arestării preventive.
în concordanță cu bogata jurisprudență C.E.D.O (cauzele Lettelier și Tomasi c. Franței, Ringeisen și Neumeister c. Austriei, Calmanovici, Scundeanu, Tărău, Mihuță c. României), Curtea a apreciat că privarea de libertate nu trebuie să se limiteze la gravitatea infracțiunilor, ci trebuie demonstrat că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică. Referitor la această tulburare a ordinii publice, a reacției negative a colectivității, Curtea a constatat că mai degrabă opinia publică acceptă tacit comiterea unor fapte catalogate ca fiind de mică corupție, decât să-și manifeste oprobriul față de acestea (faptul că în cauză nu există nici un denunț al vreunei persoane care se presupune că a dat mită este relevant în acest sens).
Ca atare, Curtea a conchis că opinia publică nu ar fi tulburată în mod real prin lăsarea în libertate a inculpatului, cu atât mai mult cu cât vorbim de infracțiuni de pericol, nonviolente, care nu au același ecou în rândul opiniei publice.
Mai mult, scopul măsurilor preventive îl constituie, potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori pentru a se asigura sustragerea inculpatului de la urmărire penală, judecată ori executarea pedepsei.
în cauză nu s-a evidențiat existența pericolului sustragerii inculpatului de la urmărire penală și nici pericolul influențării ori obstrucționării anchetei, cu atât mai mult cu cât tot probatoriul constă în înregistrări audio-video și declarații ale unor investigatori sub acoperire, în concluzie Curtea în raport de dispozițiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen., luând în considerare atât gravitatea acuzațiilor, natura infracțiunilor, circumstanțele personale favorabile inculpatului, împrejurarea că nu poate influența ancheta și nici să comită pe viitor infracțiuni de aceeași natură, văzând și că urmărirea penală este aproape finalizată, a constatat că s-au schimbat temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive și a stabilit în sarcina inculpatului obligațiile legale pe care acesta va trebui să le respecte.
împotriva acestei încheieri a formulat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - DNA solicitând casarea încheierii și rejudecând să se mențină măsura arestării preventive a inculpatului B.G.C. întrucât subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 38514 C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Prin încheierea din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 3470/2/2011, în temeiul art. 139 alin. (1), C. proc. pen., a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului B.G.C., cu măsura obligării de a nu părăsi țara pe o perioadă de 30 zile.
Pe de altă parte se constată că prin decizia nr. 1854 din 7 mai 2011, pronunțată în dosar nr. 3907/1/2011, înalta Curte a respins recursul declarat de DNA împotriva încheierii din 6 mai 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 609/59/2011, privind și pe inculpatul B.G.C.
Prin încheierea din 6 mai 2011 Curtea de Apel Timișoara, în dosarul mai sus menționat a revocat, în baza art. 3001alin. (2) raportat la art. 160 C. proc. pen., starea de arest preventiv a inculpaților B.P.V., B.G.C., B.T., ș.a.
în consecință din data de 7 mai 2011 inculpatul a fost pus în libertate.
Conform dispozițiilor art. 139 C. proc. pen., măsura preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Textul de lege precizat instituie așadar prin voința legiuitorului o situație premisă pentru înlocuirea unei măsuri preventive, în cazul de față o stare de detenție preventivă, la care este supus inculpatul, stabilind deci că inculpatul poate beneficia de prevederile art. 139 C. proc. pen. când față de acesta este luată una din măsurile preventive prevăzute de art. 136 lit. b), c), d) C. proc. pen.
Cum în momentul examinării prezentului recurs inculpatului B.G.C. i-a fost deja revocată definitiv arestarea preventivă conform deciziei penale nr. 1854 din 7 mai 2011, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosar nr. 3907/1/2011, despre care s-a precizat mai sus, recursul a rămas fără obiect.
Având în vedere aceste argumente, în raport cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., înalta Curte a respins recursul iar onorariul apărătorului din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2283/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2226/2011. Penal → |
|---|
