ICCJ. Decizia nr. 2246/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 24 mai 2011, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, investită cu soluționarea apelului declarat de inculpatul M.G. împotriva sentinței penale nr. 46/P din 13 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Neamț, în baza art. 3002și art. 160b C. proc. pen., raportat la art. 148, lit. f) C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut că :
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că măsura arestului preventiv a fost legal dispusă, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în raport cu gravitatea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată apelantul - inculpat. Din probele administrate în cauză rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, care este una gravă, cu un impact social deosebit în rândul populației, aducându-se atingere valorii supreme - viața persoanei - iar lăsarea în libertate a inculpatului ar putea crea o stare de insecuritate și de neîncredere a populației față de atitudinea organelor judiciare.
împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 3002C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Pe de altă parte, prin art. 5 alin. (1) lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, s-a stabilit că o persoană poate fi lipsită de libertate când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpatul fost arestat în baza art. 148 lit. f) Cod procedura penală, existând motive temeinice de a bănui că și-a lovit soția, M.L., cu un cuțit în zona dreaptă a toracelui, cauzându-i leziuni ce au condus la decesul acesteia , fiind condamnat de prima instanță de 12 ani închisoare și 6 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174- 175 lit. c) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) - art. 76 alin. (2) C. pen.
în cauză, verificându-se actele și lucrările de la dosar, se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret și actual pentru ordinea publică, avându-se în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite - omor calificat.
Astfel, fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, determinat, pe de o parte de importanța valorilor sociale ce constituie obiectul protecției penale și de gravele urmări pe care le poate avea pentru comunitate săvârșirea acestor infracțiuni, iar pe de altă parte, că infracțiunile contra persoanei se realizează prin utilizarea unor mijloace sau procedee violente - a înfipt cuțitul în pieptul soției sale, ca în speța de față.
Fapta comisă de inculpat omor calificat - săvârșită asupra soției - relevă un pericol extrem, deoarece victima, mizând pe afecțiunea presupusă a autorului, nu este avizată despre intențiile acestuia și nu își ia măsuri de apărare, în acesta situația inculpatul încalcă nu numai îndatorirea de a respecta viața celorlalte persoane dar și pe aceea de a respecta viața membrilor familiei.
Asemenea faptă, de care este acuzat inculpatul, prezintă un pericol pentru întreaga societate, deoarece, fără respectarea vieții persoanei, nu poate fi concepută existența însăși a colectivității și conviețuirea pașnică a membrilor acesteia.
Așa fiind, Curtea constată că protejarea ordinii publice și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal fac necesară menținerea arestării preventive a inculpatului M.G.
Recursul declarat învederându-se , așadar, nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. , inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2285/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2247/2011. Penal → |
|---|
