ICCJ. Decizia nr. 2283/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele: I. Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 822/F din 29 octombrie 2010 în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul V.S.E la pedeapsa principală de:

- 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe durata de 5 ani (pedeapsă complementară) pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Conform art. 71 C. pen., în perioada executării într-un loc de deținere a pedepsei principale a închisorii i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

în baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus restituirea către denunțătoarea S.I. a sumei de 2000 lei ce a reprezentat obiectul material al mitei, consemnată la D.G.F.P. cu chitanța nr. 4030038 din 4 februarie 2010 seria CH DGF.

în temeiul art. 350 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen. cu ocazia pronunțării sentinței s-a dispus și arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile.

A fost obligat inculpatul - potrivit art. 191 alin. (1) C. proc. pen. la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Hotărând rezolvarea acțiunii penale prin condamnare în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. instanța a constatat că fapta imputată referitor la care a fost dispusă trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului V.S.E. prin rechizitoriu nr. 3908/P/2009 din 26 februarie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București [în data de 22 decembrie 2009 inculpatul V.S.E., comisar I asistent în cadrul Comisariatului Regional pentru Protecția Consumatorilor București - Ilfov cu ocazia unui control operativ în incinta complexului Titan din municipiul București a pretins și primit de la martora - denunțătoare S.I. vânzătoare la standul de mărfuri aparținând SC D.C. SRL suma de 2000 lei pentru a nu sancționa contravențional neregulile constatate - vânzarea unor produse de încălțăminte contrafăcute purtând sigle ale unor mărci recunoscute internațional Nike, Adidas, Dolce & Gabbana fără a avea certificate de conformitate - în conexiune cu incriminarea din art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind infracțiunea de luare de mită săvârșită de către un funcționar public cu atribuții de control] există ca atare, a fost săvârșită cu vinovăție și realizează elementele constitutive ale infracțiunii dedusă judecății prin actul de sesizare ce a fost comisă în următoarele împrejurări:

Inculpatul V.S.E. a îndeplinit funcția de comisar I asistent în cadrul Comisariatului Regional pentru Protecția Consumatorilor București - Ilfov având ca atribuții principale de serviciu conform fișei postului anexată la dosar și "aplicarea cu fermitate a legislației privind protecția consumatorului conform procedurilor și metodologiei elaborate de A.N.P.C., prin constatarea contravențiilor și aplicarea amenzilor, sesizarea după caz a organelor de urmărire penală și luarea măsurilor de eliminare a consecințelor deficiențelor".

în dimineața zilei de 22 decembrie 2009 inculpatul V.S.E. însoțit de colegul acestuia de serviciu martorul A.P.S., comisar în cadrul A.N.P.C. s-au deplasat la magazinul Titan pentru efectuarea unor controale operative, inculpatul fiind împuternicit conform delegației nr. 846/2009 emisă de Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor București-Ilfov să efectueze acțiuni de control și supraveghere în domeniul protecției consumatorilor în perioada 1-31 decembrie 2009. Deplasându-se la magazinul Titan, cei doi au controlat mai întâi un magazin de jucării, după care au intrat în raionul aparținând SC D.C. SRL, având în obiectul de activitate comercializarea de articole vestimentare, unde au observat mai multe produse purtând sigle cunoscute (Nike, Adidas, Dolce & Gabbana) în legătură cu care au avut suspiciunea că sunt contrafăcute. Martorul A.P.S. i-a cerut vânzătoarei, S.I., declarațiile sau certificatele de conformitate ale produselor respective (aspect confirmat în declarația martorei), aceasta a răspuns că nu le are, dar că va lua legătura cu șefa ei, administratorul magazinului, pentru a prezenta documentele respective, iar inculpatul i-a solicitat Registrul Unic de Control. După această discuție, martorul A.P.S. i-a spus vânzătoarei că va aplica o amendă contravențională în cuantum de 5000 lei, întrucât marfa era depozitată pe podea, inculpatul aducând la cunoștință vânzătoarei și faptul că pentru toate neregulile constatate se poate aplica o amendă contravențională în cuantum de 60.000 lei. Martorul A.P.S. a ieșit din raionul respectiv, rămânând inculpatul V.S.E., care a împins-o pe martora S.I. într-un colț al raionului, i-a luat calculatorul pe care a tastat "2000" și i-a spus "cu banii ăștia, se rezolvă", punându-i în vedere, totodată, ca până a doua zi, marfa pe care o considera contrafăcută să nu mai fie expusă la vânzare.

Martora denunțătoare S.I. a încercat să o contacteze de mai multe ori pe administratorul unității unde lucra, martora O.M.C. însă aceasta nu se afla în cadrul complexului comercial, ajungând după aproximativ o oră când fapta penală deja se consumase. Martora sus-amintită a declarat la cercetarea judecătorească (fila 22 dosar), că martora denunțătoare i-a spus că i-a fost solicitată suma de 2.000 lei de către reprezentanții OPC pentru a înceta controlul, iar aceasta i-a comunicat angajatei sale că nu are de unde să plătească acești bani.

Cunoscând faptul că nu avea autorizație din partea titularului de marcă pentru a vinde bunurile expuse în raion vânzătoarea S.E. a realizat că amenințarea cu amenda și închiderea magazinului este una pertinentă și care putea fi pusă în mod obiectiv și justificat în aplicare astfel încât a dat curs solicitării inculpatului, s-a împrumutat de 2.000 lei de la martora G.M.S., sumă de bani ce a fost remisă inculpatului V.S.E. Acesta a primit banii de la martoră, chiar în fața raionului introducându-i în buzunarul pantalonilor.

Ulterior, inculpatul împreună cu colegul său martorul P.S., pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale prin rechizitoriu, au început să fumeze în incinta complexului motiv pentru care organele de pază s-au alertat și au fost conduși la biroul directorului complexului comercial în vederea sancționării acestora deoarece aceștia au fumat în loc interzis. Martora S.I. aflat într-o vădită stare de supărare și plângând a relatat imediat soțului ei martorul S.O., paznic în cadrul complexului comercial faptul că a fost nevoită să se împrumute cu 2.000 lei pentru a-l mitui pe inculpat, pentru ca acesta să nu închidă magazinul, să nu sechestreze bunurile și să nu aplice amendă contravențională considerabilă. Martorul a anunțat imediat pe administratorul complexului comercial, numitul B.C., acesta anunțând la rândul său organele de poliție.

în timp ce inspectorii OPC discutau în biroul administratorului complexului comercial cu acesta din urmă despre faptul că au fost surprinși fumând într-un loc nepermis au sosit și organele de poliție care au procedat la percheziția corporală a celor doi inspectori. Astfel cum s-a consemnat în procesul verbal întocmit în data de 22 decembrie 2009 (fila 8 d.u.p.), în buzunarul stânga aparținând inculpatului V. a fost găsită suma de 2.000 lei iar în buzunarul de la geacă suma de 300 lei. Asupra celuilalt inspector, martorul A.P.S. a fost găsită suma de 50 EURO și 650 lei. Inculpatul V.S.E. a fost întrebat de către organele de poliție cu privire la sumele găsite asupra sa declarând cu această ocazie că suma de 300 lei îi aparține "iar suma de 2000 lei a primit-o în urmă cu câteva minute de la vânzătoarea de la un raion din cadrul magazinului Titan, pentru a nu-i întocmi acesteia un proces-verbal de contravenție" [proces verbal din data de 22 decembrie 2009 încheiat de lucrători de poliție judiciară din cadrul D.G.P.M.B. Poliție sector 3, Serviciul de Investigare a fraudelor în prezența martorului asistent B.C., semnat fără obiecțiuni de către denunțătoare și cei doi angajați din cadrul Compartimentului Regional pentru Protecția Consumatorilor București - Ilfov fila 7 din dosar de urmărire penală].

în declarațiile ulterioare ale inculpatului, date la urmărirea penală și cercetarea judecătorească în prezența apărătorului ales, acesta a revenit la recunoașterea inițială susținând că: "nu i-a cerut vânzătoarei nici o sumă de bani (.) Am scos portofelul și banii pe care îi aveam la mine, puțin peste 23 milioane. Nu am declarat nimic polițiștilor atunci de unde ar fi provenit suma de 20 milioane. La procuratură am dat declarație despre această sumă respectiv era pentru un laptop. (.) Procesul-verbal întocmit de poliție l-am semnat dar arăt că nu știu ce am semnat pentru că polițiștii m-au grăbit (.) cei 20 de milioane proveneau de la tatăl meu, cadou pentru ziua mea de naștere ce urma să fie pe 27 decembrie (.) Am cerut registrul de control și am consemnat că suntem în control. Am cerut actele de proveniență a mărfurilor expuse la vânzare iar vânzătoarea a spus c ă trebuie să o sune pe șefa dânsei pentru că nu deține nici-un act (.) Prin mențiunea de "consiliere" în cuprinsul Registrului Unic de control semnificau faptul că i-am adus la cunoștință reprezentatului societății că marfa era contrafăcută (.)" Audiat de procuror de caz și instanță, martorul V.C.D., tatăl inculpatului a confirmat susținerile acestuia în apărare relatând că "în ziua de 21 decembrie 2009 am primit salariul inclusiv restanțele anterioare aproximativ 50 milioane lei. A doua zi dimineață i-am oferit fiului meu 20 de milioane și i-am comunicat că acesta este cadoul din partea mea și a soției. Știu că a luat banii în mână și i-a numărat (.) Am plecat amândoi la serviciu cam în același timp. Parcă era vorba de una sau două bancnote de 200 lei, 8 sau 10 de 50 lei și restul de 100 lei" . De precizat că numărul și valoarea bancnotelor indicate de martor sunt cvasi identice cu datele de identificare în acest sens consemnate în procesul-verbal de constatare. Susținerile și declarațiile amintite ale inculpatului și martorului V.C.D. - față de care a fost disjunsă cauza pentru efectuare de cercetări sub aspectul infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP) - au fost înlăturate de procurorul de caz și instanță ca nesincere și făcute procausa, pentru a înlătura răspunderea penală a inculpatului, avându-se în vedere contrarietatea acestora cu toate celelalte probe în acuzare administrate pe parcursul procesului penal [consemnările din procesul-verbal de constatare în flagrant a faptei ilicite și recunoașterea acesteia la momentul respectiv de către autor, denunțul și declarațiile martorei S.I., declarațiile martorului asistent la percheziție corporală B.C., celelalte înscrisuri și mărturii convergente privind procurarea sumei de 20 milioane ce a constituit obiectul material al luării de mită de la martora G.M. în scopul renunțării de către inculpat la îndeplinirea atribuțiilor legale de serviciu de constatare și sancționare contravențională a neregulilor din activitatea comercială desfășurată de denunțătoare]. în considerarea argumentelor probatorii sus-menționate au fost înlăturate ca neîntemeiate susținerile, cererea inculpatului în apărare privind inexistența faptei ilicite și achitarea sa în baza art. 345 alin. (3) raportat la art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen.

în drept, fapta ilicită dedusă judecății, confirmată ulterior la cercetarea judecătorească constând în aceea că la data de 22 decembrie 2009 inculpatul V.S.E., comisar I asistent în cadrul Comisariatului Regional pentru Protecția Consumatorilor București - Ilfov cu ocazia unui control operativ în incinta complexului Titan din municipiul București a pretins și primit de la martora - denunțătoare S.I. vânzătoare la standul de mărfuri aparținând SC D.C. SRL suma de 2000 lei pentru a nu sancționa contravențional neregulile constatate - vânzarea unor produse de încălțăminte contrafăcute purtând sigle ale unor mărci recunoscute internațional Nike, Adidas, Dolce & Gabbana fără a avea certificate de conformitate, a fost apreciată de instanță a realiza, similar procurorului de caz, elementele constitutive ale incriminării din art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art.7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind infracțiunea de luare de mită săvârșită de către un funcționar public cu atribuții de control.

Reținând vinovăția penală a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 instanța a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 4 ani închisoare - orientat către minimul legal de 3 ani închisoare - cu executare în regim de detenție în condițiile art. 71,art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. avându-se în vedere în acest sens în conformitate cu dispozițiile art. 72 și următoarele C. pen. lipsa de antecedente penale și referințele pozitive privind persoana și conduita anterioară profesională și în societate a inculpatului date de martorii în circumstanțiere V.P.L. și V.C.D. dar și atitudinea nesinceră ulterioară a acestuia pe parcursul urmăririi penale și cercetări judecătorești precum și împrejurarea că acesta nu a fost suspendat din funcție la momentul soluționării cauzei [constatări în baza căreia prin sentință a fost dispusă alături de modalitatea de executare prin privare de libertate și arestarea inculpatului potrivit art. 350 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen.]. Măsura procesuală amintită în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 14/J din 29 octombrie 2010 al Tribunalului București, secția I penală, a fost pusă efectiv în executare la data de 29 octombrie 2010 când inculpatul a fost încarcerat în Arestul secției 19 Poliție.

II. împotriva măsurii de arestare preventivă și a hotărârii de condamnare amintite a declarat în termen legal recurs și, respectiv apel prin apărător ales la datele de 29 octombrie 2010 și respectiv 9 noiembrie 2010 inculpatul în cauză V.S.E.

După investirea sa cu soluționarea căilor de atac amintite Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin încheierea de ședință din 18 noiembrie 2010, după audierea inculpatului și ascultarea concluziilor apărătorului ales al acestuia și ale procurorului de ședință a revocat măsura arestării preventive a inculpatului dispunând punerea sa de îndată în libertate prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 300²raportat la art. 160^b alin. (2) C. proc. pen.

în apelul declarat pe fondul cauzei inculpatul a solicitat casarea sentinței iar în rejudecare, să se dispună achitarea sa în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. a) sau d) C. proc. pen., cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită referitor la care s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia întrucât referitor la suma de 2.000 lei găsită asupra acestuia la percheziția corporală nu s-a dovedit în mod indubitabil cu probele administrate în cauză că ar fi fost pretinsă în condițiile art. 254 alin. (2) C. pen. afirmate de către denunțătoare. în subsidiar a cerut reducerea pedepsei prin aplicarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante judiciare anterior reținute și stabilirea unei modalități de executare neprivative de libertate în condițiile art. 81 ori art. 86¹_i următoarele C. pen. prin reaprecierea în acest sens a dispozițiilor art. 72 și următoarele C. pen.

Prealabil dezbaterilor, la cererea acestuia cu aplicarea dispozițiilor art. 323 alin. (4) raportat la art. 6 paragraf 3 lit. c) din CEDO privind garantarea dreptului la judecarea în mod echitabil a cauzei a fost reascultat inculpatul-apelant care a făcut "precizări" la declarațiile anterioare, considerate relevante în justificarea cererii de achitare pentru inexistența elementelor constitutive ale infracțiunii imputate, după cum urmează: "în momentul când am fost la societatea respectivă în control am găsit multe nereguli, marfă de contrabandă, condiții în care am solicitat vânzătoarei respective actele de proveniență ale mărfii și actele societății. Aceasta ne-a răspuns că o va suna pe șefa sa să vină cu actele. între timp eu și celălalt inspector am început să întocmim formele de control, respectiv am scris în registrul unic de control până la un anumit punct. Noi am plecat la altă societate și între timp ne-am întors pentru a verifica actele firmei. Când ne-am întors am observat că au venit și organele de poliție care ne-au controlat deoarece s-a crezut că am fi inspectori falși. Am intrat și am stat într-un birou cu lucrătorii de la poliție și ni s-a spus că este doar o verificare și nu este nici un fel de problemă. Am dorit să sun familia pentru a mi se trimite un avocat deoarece nu știam ce se întâmplă, eram foarte speriat, dar nu ni s-a permis. Mi s-a pus în față un proces verbal încheiat de către organele de poliție pe care eu am fost nevoit să-l semnez, fiind speriat, deși nu am fost lăsat nici să-l citesc. Am fost dus la procuratură și am avut posibilitatea să sun familia și mi-am așteptat avocatul. Nu am luat nici un ban sub formă de mită, iar banii găsiți asupra mea era un cadou de ziua mea de la părinți. Nu știu de ce celălalt inspector nu se află în situația în care mă aflu eu. Mă consider nevinovat din toate punctele de vedere. Nu este adevărat că aș fi scris pe calculator 2000 de lei. Am fost nevoit să mă întorc la firma verificată de circa 2,3 ori pentru a controla dacă s-a întors administratorul cu actele. Colegul era în cealaltă unitate care era foarte apropiată, care era față în față. Nu am aplicat nici o sancțiune la societate deoarece nu se putea atâta timp cât nu aveam actele acesteia. Totdeauna la unitatea la care am lucrat am avut caracterizări foarte bune".

Curtea, a verificat decizia atacată în raport cu motivele invocate pe baza materialului probator în acuzare și apărare strâns/administrat pe parcursul întregului proces penal în conformitate cu dispozițiile art. 378 alin. (2) și (3) raportat la art. 375 alin. (2) C. proc. pen. constatând următoarele:

Condamnarea inculpatului se pronunță - conform art. 345 alin. (2) C. proc. pen. - dacă instanța constată că fapta exista constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Conform art. 254 alin. (1) C. pen. infracțiunea de mită subzistă prin fapta funcționarului public care direct sau indirect pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin în scopul de a nu îndeplini un act privitor la atribuțiile de serviciu [în alin. (2) al textului de lege amintit fiind incriminată forma agravată a luării de mită dacă "fapta a fost săvârșită de un funcționar cu atribuții de control"].

în speță constatarea că inculpatul V.S.E. în calitate de comisar I asistent în cadrul ANPC, în exercitarea atribuțiilor de control operativ la standurile de încălțăminte de SC "D.C." SRL din complexul Titan a pretins și primit de la vânzătoare suma de 2000 lei pentru a nu aplica o sancțiune contra contravențională justificată de expunerea spre vânzare de mărfuri purtând însemne ale unor mărci de notorietate internațională Nike, Adidas, Dolce & Gabbana) fără a avea declarații sau certificate de conformitate ale produselor respective contrar prevederilor Legii nr. 84/1998 privind dreptul la marcă - faptă ce realizează elementele constitutive ale infracțiunii calificate de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. - este dovedită cu certitudine contrar susținerilor inculpatului cu probele strânse, administrate pe parcursul procesului penal, astfel cum acestea au fost indicate și analizate în expunerea sentinței atacate respectiv: martora S.I. în declarațiile date a arătat că inculpatul V.S.E. i-a tastat pe calculator suma de 2000 lei necesară pentru a nu mai încheia procesul-verbal de contravenție și de a aplica sancțiune administrativă, imediat după comiterea faptei, la sosirea organelor de poliție, inculpatul a fost percheziționat și asupra sa a fost găsită suma de 2000 lei și în declarația dată atunci a arătat că această sumă a primit-o de la vânzătoarea unui raion din incinta magazinului Titan pentru a nu-i întocmi proces-verbal de contravenție, declarațiile denunțătoarei S.I. sunt confirmate atât de procesul-verbal încheiate de organele de poliție, cât și de declarațiile celorlalți martori și se coroborează cu declarația inculpatului V.S.E. imediat după ce a fost percheziționat; [context probator în care revenirea inculpatului asupra declarației date inițial nu este credibilă și este întemeiată pe aspecte care nu au putut fi dovedite, reprezentând simple afirmații ale acestuia].

Ca atare, soluția de condamnare în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. dispusă de instanța de fond este temeinică și legală, iar reformarea sentinței sub acest aspect prin aplicarea în cauză a dispozițiilor contrare de achitare din art. 345 alin. (3) raportat la art. 10 lit. a) sau d) C. proc. pen. solicitată de inculpat este nejustificată.

Referitor la individualizarea pedepsei Curtea a apreciat că pedeapsa de 4 ani închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului de către instanța de fond este prea mare în raport de gravitatea faptei comise, de suma primită drept mită, dar și în raport de circumstanțele personale ale inculpatului.

Este adevărat că faptele de corupție reprezintă un fenomen care impune din partea societății o ripostă fermă și măsuri adecvate pentru combatere, dar la individualizarea pedepselor în cazul infracțiunilor de corupție, trebuie ținut seama totuși de criteriile de individualizare așa cum sunt stabilite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Curtea a apreciat că reducerea pedepsei de la 4 ani la 2 ani închisoare prin reținerea circumstanțelor atenuante potrivit art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. este suficientă pentru a-și atinge scopul ca mijloc de reeducare dar și ca măsură de constrângere. Pentru a dispune astfel, Curtea a avut în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, a fost apreciat la locul de muncă și chiar dacă în final nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, în momentele imediat după comiterea faptei a avut o atitudine tot sinceră.

în consecință, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 6/A din 13 ianuarie 2011, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în complet de divergență și opinie majoritară - opinia minoritară fiind de menținere ca legală și temeinică a hotărârii atacate - a admis apelul inculpatului, a desființat în parte sentința și rejudecând prin reținere în favoarea sa de circumstanțe atenuante judiciare, s-a redus pedeapsa principală stabilită pentru săvârșirea infracțiunii calificate de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare. Totodată a fost redusă și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi de la 5 ani la 3 ani.

Au fost aplicate dispozițiile art. 71,art. 64 lit. a) Teza a II-a lit. b) C. pen. ca pedeapsa accesorie fiind menținută, celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

III. împotriva deciziei amintite a declarat în termen recurs inculpatul V.S.E. invocându-se cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹pct. 18, 12 și 14 C. proc. pen. cu motivarea în principal că fapta imputată nu există, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită referitor la care s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia întrucât referitor la suma de 2.000 lei găsită asupra inculpatului la percheziția inculpatului nu s-a dovedit în mod indubitabil cu probele administrate în cauză că ar fi fost pretinsă în condițiile art. 254 alin. (2) C. pen. susținute de către denunțătoare, impunându-se astfel achitarea sa în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) rap. la art. 345 alin. (3) și art. 10 lit. a) sau d) C. pen. în subsidiar au cerut reducerea pedepsei prin aplicarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante judiciare anterior reținute și stabilirea unei modalități de executare neprivative de libertate în condițiile art. 81 ori art. 86¹și următoarele C. pen. prin reaprecierea în acest sens a dispozițiilor art. 72 și următoarele C. pen.

Prealabil dezbaterilor interpelat în acest sens de instanța de recurs în aplicarea dispozițiilor art. 385¹⁴ alin. (1) și (1)¹ C. proc. pen. inculpatul-recurent a învederat că nu are de depus înscrisuri noi în susținerea motivelor invocate a fost ascultat la instanțele de fond și apel și nu dorește să facă alte declarații în recurs.

înalta Curte verificând decizia atacată în raport cu motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de inculpatul-recurent pe baza materialului probator strâns, administrat pe parcursul întregului proces-verbal în conformitate cu dispozițiile art. 385¹⁴ alin. (1) raportat la art. 345 alin. (2) C. proc. pen. constată următoarele:

Condamnarea inculpatului se pronunță - conform art. 345 alin. (2) C. proc. pen. - dacă instanța constată că fapta exista constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

De asemenea potrivit art. 254 alin. (1) C. pen. infracțiunea de mită subzistă și prin fapta funcționarului public c are direct sau indirect pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin în scopul de a nu îndeplini un act privitor la atribuțiile de serviciu [în alin. (2) al textului de lege amintit fiind incriminată forma agravată a luării de mită dacă "fapta a fost săvârșită de un funcționar cu atribuții de control"].

în speță constatarea că inculpatul V.S.E. în calitate de comisar I asistent în cadrul ANPC, în exercitarea atribuțiilor de control operativ la standurile de încălțăminte de SC "D.C." SRL din complexul Titan a pretins și primit de la vânzătoare suma de 2000 lei pentru a nu aplica o sancțiune contra contravențională justificată de expunerea spre vânzare de mărfuri purtând însemne ale unor mărci de notorietate internațională Nike, Adidas, Dolce & Gabbană) fără a avea declarații sau certificate de conformitate ale produselor respective contrar prevederilor Legii nr. 84/1998 privind dreptul la marcă - faptă ce realizează elementele constitutive ale infracțiunii calificate de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. - este dovedită cu certitudine contrar susținerilor inculpatului cu probele strânse, administrate pe parcursul procesului penal, astfel cum acestea au fost indicate și analizate în expunerea sentinței atacate respectiv: martora S.I. în declarațiile date a arătat că inculpatul V.S.E. i-a tastat pe calculator suma de 2000 lei necesară pentru a nu mai încheia procesul-verbal de contravenție și de a aplica sancțiune administrativă, imediat după comiterea faptei, la sosirea organelor de poliție, inculpatul a fost percheziționat și asupra sa a fost găsită suma de 2000 lei și în declarația dată atunci a arătat că această sumă a primit-o de la vânzătoarea unui raion din incinta magazinului Titan pentru a nu-i întocmi proces-verbal de contravenție, declarațiile denunțătoarei S.I. sunt confirmate atât de procesul-verbal încheiate de organele de poliție, cât și de declarațiile celorlalți martori și se coroborează cu declarația inculpatului V.S.E. imediat după ce a fost percheziționat; [context probator în care revenirea inculpatului asupra declarației date inițial nu este credibilă și este întemeiată pe aspecte care nu au putut fi dovedite, reprezentând simple afirmații ale acestuia].

Aprecierea că fapta inculpatului, comisar în cadrul Comisariatului Regional pentru Protecția Consumatorului București - Ilfov de a primi suma de 2000 lei de la o angajată a unei societăți comerciale , cu prilejul unui control operațional pentru a nu aplica societății comerciale controlate o sancțiune contravențională justifică aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege nu poate fi împărtășită.

Dimpotrivă, fapta sa este gravă și impune o sancționare corespunzătoare, care să aibă și un caracter de exemplaritate, impus de necesitatea prezervării încrederii în autoritatea care trebuie să sancționeze ea însăși încălcări ale legii, nu să permită și chiar să fie autorul unor astfel de "derapaje" de la legalitate.

De altfel, calitatea inculpatului de agent constatator al autorității trebuie să capete relevanța cuvenită în cadrul tratamentului sancționator aplicabil în speță, dat fiind că lipsa antecedentelor penale, prin ea însăși, nu justifică reținerea de circumstanțe atenuate, câtă vreme o asemenea împrejurare vine în concurs cu aspecte care agravează răspunderea penală, cum este, de exemplu, cel invocat mai sus.

Nici cuantumul relativ redus al sumei primite drept mintă nu este relevant în speță, din moment ce legiuitorul a ales să incrimineze în egală măsură pretinderea și primirea.

în sfârșit, nici comportamentul inculpatului pe parcursul procesului penal - nesincer și îngreunând cercetările - nu este în măsură să justifice altă concluzie, cu atât mai mult cu cât un astfel de comportament nu face decât semnifice că acesta desconsideră în continuare valorile morale și nu conștientizează gravitatea faptei săvârșite.

în consecință, recursul inculpatului s-a respins ca nefondat motivându-se ca legală și temeinică decizia atacată, în conformitate cu art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

← ICCJ. Decizia nr. 2247/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2228/2011. Penal. înlocuirea măsurii... →

ICCJ. Decizia nr. 2283/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2283/2011. Penal