ICCJ. Decizia nr. 225/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.225/2011
Dosar nr.497/1/2011
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin încheierea din şedinţa publică din 13 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Braşov, instanţa investită fiind cu soluţionarea recursurilor declarate de către inculpaţii S.C. şi V.A. împotriva Deciziei penale nr. 413/ A a Tribunalului Braşov, procedând la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a celor 2 inculpaţi, a menţinut măsura privativă de libertate în temeiul art. 3002 C. proc. pen., raportat la art. 160b alin. (3) din acelaşi cod.
Instanţa de recurs a reţinut că prin sentinţa penală nr. 1782 din 21 septembrie 2010, pronunţată de Judecătoria Braşov, s-a dispus, în baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) alin. (2)1 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), condamnarea inculpatului S.C., la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului, deţinut în Penitenciarul Codlea, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 81 din 03 iulie 2010 emis de Judecătoria Braşov. În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c), alin. (2)1 C. pen. a condamnat pe inculpata V.A., la pedeapsa de 7 ani şi 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatei, deţinută în Penitenciarul Târgşor, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 82 din 03 iulie 2010 emis de Judecătoria Braşov.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, în noaptea de 2/3 iulie 2010, în jurul orelor 415 inculpaţii s-au deplasat în Gara C.F.R. Braşov, pe tunelul de acces către persoane observându-l pe partea vătămată C.G.
Cei doi inculpaţi au luat hotărârea de a-i sustrage părţii vătămate banii şi profitând de faptul că acesta avea mâinile ocupate, ducând două plase, V.A. l-a abordat, sub pretextul că ar putea să-l ajute la căratul bagajelor. Inculpata V. a urcat împreună cu partea vătămată pe scările către peronul liniei 5, fiind urmată la scurt timp şi de inculpatul S.C. Acesta a prins de mâini partea vătămată şi l-a ţinut strâns, iar inculpata V. i-a luat portofelul din buzunarul drept al pantalonilor, pe care i-a rupt, partea vătămată opunând o oarecare rezistenţă.
Inculpaţii au fugit apoi prin tunelul gării către parcul T., unde s-au oprit să vadă ce era în portofel. Au găsit suma de 150 lei, pe care au păstrat-o, ulterior aruncând portofelul la gunoi. Revenind după aproximativ o oră în zona Gării Braşov, inculpaţii au fost depistaţi şi reţinuţi de organele de poliţie, suma sustrasă fiind recuperată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel inculpaţii.
Prin Decizia penală nr. 413/ A din 18 noiembrie 2010, Tribunalul Braşov a respins apelurile declarate de către inculpaţi şi a menţinut sentinţa pronunţată de către Judecătoria Braşov. Totodată, în temeiul art. 383 alin. (1)1 raportat la art. 350 C. proc. pen., Tribunalul Braşov a menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor şi, în baza art. 381 C. proc. pen., a adăugat arestării preventive a celor doi inculpaţi şi perioada 21 septembrie 2010 la zi.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii, instanţa de recurs verificând la acest moment procesual măsura arestării.
Instanţa a constatat că măsura preventivă s-a dispus în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 136 alin. (1), lit. d), art. 143 C. proc. pen., fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Prin raportare la actele dosarului, curtea a constatat că şi în prezent subzistă dispoziţiile art. 143 C. proc. pen., existând probe că s-au comis faptele prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c), alin. (2)1 lit. a) C. pen., precum şi bănuiala legitimă că recurenţii inculpaţi ar fi autorii acesteia, în cauză fiind pronunţată deja o hotărâre de condamnare în primă instanţă, menţinută de către instanţa de fond.
Văzând modalitatea şi împrejurările în care s-a reţinut că s-ar fi comis faptele, curtea a constatat că temeiul avut în vedere la dispunerea şi menţinerea măsurii arestării preventive, respectiv art. 148 lit. f) C. proc. pen., nu s-a modificat, lăsarea în libertate a inculpaţilor constituind şi la acest moment procesual un real pericol pentru ordinea publică.
În consecinţă, în temeiul art. 3002 C. proc. pen., raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de inculpaţi.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul S.C., fără a preciza motivele.
Examinând încheierea recurată, în mod prioritar prin prisma dispoziţiilor art. 141 C. proc. pen. şi art. 3851 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază ca inadmisibil recursul formulat.
Astfel, prevederile art. 141 C. proc. pen. stipulează că încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum şi împotriva încheierii prin care se dispune menţinerea arestării preventive, poate fi atacată separat cu recurs de procuror ori de inculpat, în termenul prevăzut de legiuitor.
În cauza de faţă se constată că menţinerea măsurii privative de libertate a fost dispusă de instanţa de recurs, în aplicarea prevederilor art. 3002 C. proc. pen., instanţă care în mod corect a pronunţat o încheiere definitivă.
Prin urmare, împotriva unei asemenea încheieri inculpatul nu mai avea la îndemână exercitarea căii de atac a recursului.
În virtutea considerentelor ce preced, Înalta Curte va respinge, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., ca inadmisibil recursul declarat de recurentul inculpat S.C., obligându-l pe acesta la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva încheierii din 13 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 19069/197/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 177/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 254/2011. Penal → |
|---|
