ICCJ. Decizia nr. 227/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 227/2011
Dosar nr. 628/1/2011
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 24 ianuarie 2011, pronunţată în dosarul nr. 669/2/2011 (301/2011), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a dispus următoarele:
Conform art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008, a luat faţă de persoana solicitată D.L. măsura obligării de a nu părăsi localitatea Alexandria, jud. Teleorman, pe o perioadă de 5 zile, de la 25 ianuarie 2011 la 29 ianuarie 2011, inclusiv, cu excepţia zilei de joi, 27 ianuarie 2011, când se va prezenta la Curtea de Apel Bucureşti, pentru continuarea procedurii.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, s-au impus persoanei solicitate următoarele obligaţii:
- să se prezinte în faţa organelor judiciare ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliţie în a cărui rază teritorială locuieşte, ori de câte ori este chemat.
- să nu îşi schimbe locuinţa fără înştiinţarea organelor judiciare;
- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme.
A atras atenţia persoanei solicitate că, în cazul încălcării cu rea-credinţă a acestor obligaţii, se va lua măsura arestării.
A fixat termen la 27 ianuarie 2011, ora 1400, pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română.
Pentru a hotărî astfel a reţinut următoarele:
Prin adresa nr. 74/11/5/2011 din 24 ianuarie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat instanţa în conformitate cu dispoziţiile art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, pentru desfăşurarea procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare, emis de autorităţile judiciare germane la data de 07 decembrie 2010 fată de numitul D.L.
In cuprinsul sesizării, se arată că autorităţile germane au emis împotriva persoanei solicitate un mandat european de arestare la data de 07 decembrie 2010, pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, falsificare de documente şi fraudă, prevăzute în art. 263 paragraf 1 şi art. 26 paragraf 1 din codul penal german.
In data de 24 ianuarie 2010, urmare a semnalării introduse prin Sistemul Informatic Schengen, împotriva persoanei solicitate s-a luat de către procuror măsura reţinerii pe o durată de 24 ore, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti solicitând IGPR- Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Sirene să ia măsuri în vederea transmiterii de către autorităţile judiciare emitente a mandatului european de arestare, tradus în limba română, mandat ce urmează a fi înaintat instanţei.
A fost ataşată lucrarea înregistrată sub nr. 74/11/5/2011 din 24 ianuarie 2011 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ce conţine semnalarea în sistem informatic transmisă prin fax de Biroul Sirene în limba germană şi traducerea în limba română, sesizarea IPJ Teleorman, Serviciul de Investigaţii Criminale, ordonanţa de reţinere, procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi a dreptului de a fi asistat de apărător, procesul-verbal de depistare, fişa de cazier judiciar a persoanei solicitate.
Faţă de cele reţinute, se constată că în cauză este aplicabilă procedura reţinerii şi arestării persoanei solicitate în regim de urgenţă, pe baza semnalării transmise de Organizaţia Internaţională a Poliţiei Criminale -INTERPOL, procedură prevăzută de art. 883 şi art. 90 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008.
În conformitate cu art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008, la termenul din 24 ianuarie 2011, Curtea a procedat la verificarea identităţii persoanei solicitate, care nu a contestat identitatea stabilită în urma verificărilor efectuate de către Parchet, precizând că este una şi aceeaşi persoană cu cea indicată ca autor al faptei, arătând că recunoaşte comiterea infracţiunilor menţionate în semnalarea Biroului Interpol.
De asemenea, instanţa a verificat dacă persoana solicitată a fost informată cu privire la motivul reţinerii, această împrejurare rezultând nu numai din confirmarea persoanei solicitate, ci şi din procesul-verbal întocmit de către procuror.
Faţă de cele reţinute, s-au constat îndeplinite ambele condiţii prevăzute de art. 90 alin. (1) din legea de mai sus.
Pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 90 alin. (2) din aceeaşi lege, instanţa a trebuit să dispună asupra arestării persoanei solicitate sau cu privire la obligarea acesteia de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile.
Sub acest aspect, s-a constatat că reţinerea persoanei solicitate s-a făcut în baza semnalării în sistem SIRENE, în care sunt evidenţiate în mod succint existenţa unui mandat de arestare preventivă emis la data de 07 decembrie 2010 de Judecătoria Erding, pe numele D.L., care este identificat cu nume, prenume, data şi locul naşterii, pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, falsificare de documente şi fraudă, prevăzute în art. 263 paragraf 1 şi art. 26 paragraf 1 din codul penal german.
Persoana solicitată a fost identificată în România, la domiciliul său.
La alegerea măsurii preventive ce s-a luat împotriva persoanei solicitate Curtea de Apel Bucureşti a avut în vedere că aceasta are un domiciliu stabil în oraşul Alexandria, menţiunile personale în sensul că îşi câştigă existenţa din desfăşurarea unor activităţi comerciale, fiind patronul unei societăţi şi atitudinea manifestată cu ocazia depistării de către organele de poliţie, în sensul că nu s-a opus prezentării în faţa procurorului astfel încât instanţa a apreciat că pentru continuarea procedurii de soluţionare a sesizării referitoare la punerea în executare a mandatului european de arestare, în lipsa acestui mandat - ce urmează a fi înaintat de către autorităţile emitente, nu se impune cu necesitate arestarea persoanei solicitate, fiind suficientă luarea faţă de aceasta a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, ce oferă suficiente garanţii pentru buna desfăşurare a acestei proceduri.
Împotriva încheierii din 24 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 669/2/2011(301/2011) a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând soluţia pronunţată de instanţă pentru netemeinicie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este nefondat.
Dispoziţiile art. 90 alin. (2) din Legea nr. 222/2008 prevăd că în cazul în care persoana a fost reţinută potrivit art. 883, judecătorul, poate dispune, prin încheiere motivată pe baza semnalării transmise prin Organizaţia Internaţională a Poliţiei Criminale (Interpol), arestarea persoanei solicitate sau obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile.
Faţă de o asemenea situaţie, respectiv măsura dispusă de Curtea de Apel Bucureşti în baza dispoziţiilor legale menţionate anterior în raport cu solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti de luare a măsurii arestării persoanei solicitate D.L., ca urmare a semnalării introduse prin Sistemul Informatic Schengen, Înalta Curte este datoare să constate dacă arestarea persoanei solicitate este cerută cu încălcarea exigenţelor art. 5 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, care reprezintă o protecţie împotriva atingerilor arbitrare aduse libertăţii.
Dispoziţiile art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, prevăd că privarea de libertate a unei persoane este considerată ca fiind legitimă dacă a fost arestată sau deţinută în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia.
Prin dispoziţiile anterior invocate, se recunoaşte dreptul de a reţine o persoană pe baza unei suspiciuni rezonabile de a fi comis o infracţiune recunoscută ca atare de legea penală.
Nu există, însă, o definiţie a noţiunii de motive verosimile sau motive plauzibile, Curtea Europeană statuând că acestea urmează a fi examinate de statele naţionale în raport cu circumstanţele fiecărui caz în parte.
Astfel, circumstanţele reale şi personale ale persoanei solicitate D.L., care au fost avute în vedere la luarea măsurii dispuse de Curtea de Apel Bucureşti sunt unele întemeiate şi sunt deplin fundamentate pentru menţinerea persoanei solicitate în stare de libertate şi dispunerea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, cu obligaţiile corespunzătoare acestei obligaţii, Curtea de Apel pronunţând o hotărâre temeinică şi legală.
Pentru aceste considerente în temeiul dispoziţiilor art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva încheierii din 24 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 669/2/2011 (301/2011), privind pe persoana solicitată D.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva încheierii din 24 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 669/2/2011 (301/2011), privind pe persoana solicitată D.L.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2264/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 228/2011. Penal → |
|---|
