ICCJ. Decizia nr. 2225/2011. Penal. Extrădare pasivă (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2225/2011
Dosar nr. 4420/2/2011
Şedinţa publică din 31 mai 2011
Asupra recursului penal de faţă;
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, prin sentinţa penală nr. 198 din 13 mai 2011 a admis cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Turcia privind pe E.B.
În temeiul art. 54 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 a dispus extrădarea persoanei solicitate E.B.
În temeiul art. 45 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea persoanei extrădate până la predarea acesteia.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut următoarele:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a înaintat cererea de extrădare cu privire la numitul E.B., formulată în temeiul art. 44 din Legea nr. 302/2004 şi art. 12 din Convenţia europeană de extrădare ratificată prin Legea nr. 80/1997.
Cererea de extrădare a fost formulată de Curtea Penală de Pace Batman la data de 10 ianuarie 2011 şi a fost transmisă autorităţilor române pe cale diplomatică la 2 mai 2011, persoana extrădabilă fiind urmărită pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis în lipsă la 09 ianuarie 2005 de către Curtea Penală de Pace Batman – Republica Turcia, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, faptă prevăzută de art. 450 din Codul penal al Republicii Turcia, pedepsită cu detenţiunea pe viaţă.
Din documentele care însoţesc cererea, rezultă că prin rechizitoriul nr. 2005/34 emis de Parchetul Public din Batman, s-a reţinut în sarcina persoanei extrădabile că la data de 08 ianuarie 2005 a omorât-o pe sora sa H.B., prin împuşcare în cap.
Curtea de apel l-a audiat pe B.R. în prezenţa unui interpret şi al apărătorilor aleşi, ocazie cu care fără să conteste identitatea şi că este persoana solicitată a fi extrădată s-a opus a fi extrădat, susţinând că locuieşte în România din anul 2004, dată de la care nu a părăsit teritoriul ţării şi că predat autorităţilor turce există riscul să fie lichidat fizic.
Din cuprinsul actelor şi lucrărilor aflate la dosar, Curtea a constatat îndeplinite condiţiile de formă prevăzute de art. 38 din Legea nr. 302/2004, că între România şi Republica Turcia există norme convenţionale pentru extrădare, fiind aplicabilă Convenţia europeană de extrădare semnată la Paris la 13 decembrie 1957, ratificată de România prin Legea nr. 80/1997.
A constatat că persoana solicitată este trimisă în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni grave, nu sunt incidente motivele obligatorii de refuz a extrădării prevăzute de art. 241 din Legea nr. 302/2004, este îndeplinită condiţia dublei incriminări, faptele pentru care este judecat au corespondent în legislaţia penală română, fiind vorba de infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. (săvârşit asupra unei rude apropiate).
În fine, nu există motive pentru a considera că persoana extrădabilă va fi judecată în Republica Turcia de un tribunal care nu asigură garanţiile fundamentale de procedură şi de protecţie a dreptului la apărare, iar pentru infracţiunea pentru care este judecat nu sunt incidente dispoziţiile referitoare la prescripţia răspunderii penale.
Au fost înlăturate apărările invocate de avocatul persoanei solicitate privind identitatea persoanei urmărite, Curtea motivând că potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică efectuat în cauză la 23 martie 2011 rezultă fără îndoială că impresiunile de pe fişa dactiloscopică trimisă de autorităţile turce – pe numele E.B. ca şi impresiunile papilare de pe fişa dactiloscopică tip AFIS ale numitului S.A. (persoana identificată de Parchet şi prezentată Curţii pentru soluţionarea cererii de extrădare) au fost prelevate de la una şi aceeaşi persoană. De altfel, persoana solicitată audiată în instanţă la 13 mai 2011 (fila 11 dosar) a declarat că a intrat pe teritoriul românesc sub numele de S.A. fără a avea asupra sa un document de identitate legal care să ateste identitatea reală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, prin apărător, persoana solicitată.
Recursul nu a fost motivat, iar cu ocazia dezbaterilor apărătorul ales a criticat sentinţa, susţinând că nu există identitate între persoana solicitată şi persoana prezentă în faţa Înaltei Curţi.
Recurentul persoană extrădabilă E.B., în ultimul cuvânt, a arătat că din anul 2004 a locuit numai în România şi nu a părăsit niciodată România, astfel că la momentul săvârşirii faptei de care este acuzat nu a fost prezent în Turcia.
Recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei rezultă că prima instanţă a soluţionat cererea cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în art. 22 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 şi constatând că nu există nici unul din motivele care să-l excepteze de la extrădare şi nici motive obligatorii sau opţionale de refuz al extrădării a admis cererea şi a dispus extrădarea persoanei solicitate E.B. în Republica Turcia.
În cadrul procedurii s-a stabilit ştiinţific că persoana solicitată este una şi aceeaşi cu persoana care a intrat în România sub identitatea S.A. Audiat de judecător la 13 mai 2011, E.B. a recunoscut că a intrat în România în anul 2004 sub o altă identitate, ca fiind S.A.
Hotărârea pronunţată fiind legală şi temeinică, Înalta Curte urmează ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul ca nefondat.
Văzând şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă E.B. împotriva sentinţei penale nr. 198 din 13 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul persoană extrădabilă la plata sumei de 280 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 31 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2192/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2264/2011. Penal → |
|---|
