ICCJ. Decizia nr. 229/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 229/2011
Dosar nr. 35641.01/3/2009
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 236/F din data de 19 martie 2010 pronunţată în dosarul nr. 35641.01/3/2009, Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală a dispus:
În baza art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.V. la 4 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa prev. de art. 64 lit. a) teza finală şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani, cu aplicarea art. 71-64 lit. a) teza finală şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata prevenţiei de la 15 iunie 2009 la zi.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen.,a fost obligat inculpatul la 2000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut, în fapt următoarele:
În seara zilei de 13 mai 2009, inculpatul însoţit de un prieten, R.E.M. au mers la domiciliul lui G.V.S. unde se mai afla şi martora I.A.A.
La un moment dat gazda a fost sunată la interfon de V.G.L., concubinul acesteia şi prieten cu partea vătămată V.N.M., care i-a reproşat lui V.G. prezenţa invitaţilor.
Cei doi, inculpatul şi martorul R.E.M. au părăsit precipitat locuinţa.
În stradă l-au observat pe inculpatul V.N.M., cunoscut în lumea interlopă sub numele de N., persoană temută în cercul lor de cunoştinţe. De altfel, acesta era dat în urmărire generală, având emis un mandat de arestare în lipsă.
După ce i-a ameninţat pe cei doi, partea vătămată a lovit inculpatul cu pumnul sau cu mânerul unui cuţit, după afirmaţiile inculpatului. Acesta a ripostat spontan, aplicând o lovitură cu briceagul pe care îl avea în mână în zona hemitoracelui stâng, lovitura fiind aplicată de jos în sus.
După incident, inculpatul a aruncat briceagul şi a fugit, iar partea vătămată a fost internată de urgenţă mai întâi la Spitalul de Urgenţă Floreasca şi apoi la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti sub numele unei rude, V.S., unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale în regim de urgenţă, practicându-se splenectomie.
Din raportul de expertiză medico-legală (f.50 d.u.p.) rezultă că a prezentat la internare plagă înjunghiată penetrantă hemitorace stâng spaţiul intercostal VIII. Leziunile traumatice s-au produs cu corp înţepător-tăietor, posibil cuţit şi au necesitat 30-35 zile îngrijiri medicale punând în primejdie viaţa victimei.
Prin pierderea splinei a rămas cu infirmitate fizică permanentă.
Starea de fapt reţinută în actul de inculpare a fost confirmată probator de prima instanţă, care a completat însă încadrarea juridică reţinând în favoarea inculpatului prevederile art. 73 lit. a) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri inculpatul şi partea vătămată V.N.M.
Primul a criticat hotărârea prin nereţinerea prevederilor art. 44 alin. (1) sau alin. (3) C. pen. în favoarea sa, iar în subsidiar pentru greşita individualizare a pedepsei.
Partea vătămată a criticat la rândul ei hotărârea instanţei de fond pentru aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus.
Prin Decizia penală nr. 191 din 10 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul disp. art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de partea vătămată V.N.M. împotriva sentinţei penale nr. 236/F din data de 19 martie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând în fond.
În temeiul disp. art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b). C. pen. a condamnat inculpatul G.V. la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 174-175 C. pen. rap. la art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
A menţinut celelalte dispoziţii.
În temeiul disp. art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul G.V. împotriva aceleiaşi sentinţe.
În temeiul disp. art. 383 alin. (1)1 C. proc. pen. rap. la art. 3002 C. proc. pen., art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a menţinut arestarea preventivă a inculpatului G.V.
În temeiul disp. art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului de la 15 iunie 2009 la zi.
În temeiul disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe apelantul inculpat G.V. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Această hotărâre a fost atacată cu recurs atât de inculpatul G.V., cât şi de partea vătămată V.N.M.
Reiterând motivele din apel, inculpatul a solicitat în principal admiterea recursului, casarea deciziei atacate întrucât nu a reţinut în favoarea sa prevederile art. 44 C. pen., cu consecinţa pronunţării unei soluţii de achitare. În subsidiar a cerut menţinerea soluţiei pronunţate la instanţa de fond.
Recursul părţii vătămate este nemotivat.
Examinând cele două recursuri, Înalta Curte constată că recursul inculpatului este fondat şi va fi admis ca atare, iar recursul părţii vătămate este neîntemeiat urmând a fi respins.
Aşa cum s-a arătat, inculpatul a solicitat aplicarea dispoziţiilor de la art. 44 C. pen., referitoare la legitima apărare, cauză care înlătură caracterul penal al faptei.
Probele administrate în cauză confirmă un atac iniţiat de partea vătămată asupra inculpatului. Această acţiune violentă a fost directă, materială, imediată şi injustă, dar nu a pus în pericol grav persoana inculpatului.
Analiza textului relevă îndeplinirea cumulativă a două condiţii: existenţa atacului (cu caracteristicile prevăzute la alin. (2)) şi îndeplinirea efectelor acestuia pericolul grav la care este expus cel atacat.
În cazul de faţă, inculpatul a suportat o agresiune din partea părţii vătămate, dar acest atac violent nu l-a expus unui pericol grav, el suportând o lovitură în zona capului.
A reacţionat spontan, aplicând la rândul său o lovitură de cuţit inculpatului.
În acest fel prin folosirea unui obiect vulnerant idoneu producerii rezultatului letal el a depăşit limitele unei apărări legitime, apărarea sa nefiind proporţională cu atacul.
Recursul inculpatului va fi astfel admis, prima instanţă reţinând just în favoarea sa prevederile art. 73 lit. a) C. pen. referitoare la excesul de apărare.
Pe cale de consecinţă urmează ca Decizia penală atacată să fie casată şi menţinută sentinţa penală nr. 236/F din 15 iunie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Recursul părţii vătămate V.N.M. va fi respins ca nefondat, pedeapsa stabilită de prima instanţă fiind just individualizată în raport de criteriile prevăzute la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi corespunzând scopului coercitiv educativ prev. de art. 52 C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul G.V.
Casează, în totalitate, Decizia penală nr. 191 din 10 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi menţine sentinţa penală nr. 236/F din 19 martie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 15 iunie 2009 la 25 ianuarie 2011.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată V.N.M. împotriva deciziei penale nr. 191 din 10 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2236/2011. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 2300/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
