ICCJ. Decizia nr. 2300/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2300/2011
Dosar nr.294/59/2011
Şedinţa publică din 7 iunie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele.
I. Curtea de Apel Timişoara, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 88/PI din 24 martie 2011 în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul T.S.I. împotriva rezoluţiei nr. 864/P/2010 din 16 decembrie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în 11 noiembrie 2010, menţinută prin rezoluţia nr. 37/II/2/2011 din 01 februarie 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Hotărând astfel judecătorul cauzei a constatat următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara sub nr. 294/59/2011 din 28 februarie 2011, petentul T.S.I. a solicitat ca în temeiul prevederilor art. 2781 C. proc. pen. să se dispună desfiinţarea ordonanţelor pronunţate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. 864 /P/2010 şi dosar nr. 37/II/2/2011.
În motivarea plângerii s-a arătat că deşi a prezentat o procură specială pe care o consideră valabilă, în şedinţa publică prezidată de judecătorul N.C.F., acesta i-a interzis să o reprezintă în proces pe reclamantă, apreciind că judecătorul i-a îngrădit dreptul său de reprezentare legală şi totodată a încălcat dreptul reclamantei G.S. la un proces echitabil.
La data de 30 noiembrie 2010 petentul T.S.I. a formulat o plângere penală împotriva magistratului judecător N.C.F., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prev. de art. 247 C. pen.
S-a susţinut în esenţă, că în data de 03 noiembrie 2010, orele 9,00, s-a prezentat la Tribunalul Timiş, la camera 161, pentru a o reprezenta în proces pe reclamanta G.S. în dosar nr. 3845/30/2010, în baza procurii speciale autentificate sub nr. 2413 din 08 noiembrie 2007, emisă de notarul public C.A.S.
Şedinţa publică a fost prezidată de judecător N.C.F., care i-a interzis să o reprezinte în proces pe reclamantă, deşi, după părerea sa, procura specială era perfect valabilă. A apreciat că, prin aceasta judecătorul i-a îngrădit exerciţiul dreptului său de reprezentare legală şi fapta respectivă este prevăzută de art. 247 C. pen.
Prin rezoluţia dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în data de 16 decembrie 2010 în dosarul nr. 864/P/2010, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de N.C.F. – magistrat judecător la Tribunalul Timiş, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 247 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală fiind de natură civilă.
S-a reţinut că în data de 17 mai 2010 a fost înregistrată la Tribunalul Timiş acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta G.S., prin care aceasta a chemat în judecată Statul Român, reprezentat de Ministerul Afacerilor Externe.
La primul termen de judecată, stabilit la data de 29 iunie 2010, constatându-se că părţile nu sunt prezente, deşi procedura de citare a fost legal îndeplinită, cauza a fost amânată pentru data de 28 septembrie 2010.
În întâmpinarea depusă Ministerul Afacerilor Externe a invocat mai multe excepţii,printre care şi cea a autorităţii de lucru judecat, conform sentinţei civile nr. 757/PI din 19 februarie 2009 în dosar nr. 3948/30/2008, rămasă irevocabilă.
La termenul din 28 septembrie 2010 instanţa a luat în dezbatere şi excepţia de litispendenţă invocată de pârâtă, în sensul că mai există pe rol şi dosarul nr. 4219/30/2010 – având acelaşi obiect, cauză şi părţi şi s-a dispus amânarea dosarului pentru termenul din 26 octombrie 2010.
La termenele de mai sus, şedinţele au fost conduse de alţi judecători şi nu de magistratul N.C.F.
La data de 26 octombrie 2010, şedinţa de judecată a fost prezidată de judecător N.C.F., care a constatat lipsa părţilor, deşi procedura de citare a fost legal îndeplinită şi a amânat cauza pentru data de 23 noiembrie 2010.
Prin încheierea din 23 noiembrie 2010 preşedintele completului, judecător N.C.F., a constatat că la dosar s-a depus o procură specială şi două înscrisuri, reţinând că procura depusă de T.S.I. nu este valabilă, întrucât acesta nu are calitatea de reprezentant al reclamantei în acest proces civil şi drept urmare, s-a dispus citarea părţilor pentru termenul din 07 decembrie 2010.
La data de 07 decembrie 2010, şedinţa de judecată nu a mai fost prezidată de magistratul N.C.F., ci de preşedinte M.T., constatându-se că se dispune amânarea judecării cauzei pentru data de 18 ianuarie 2011 când se comunică pârâtului şi copia procurii speciale de reprezentare emisă pe seama lui T.S.I.
Ca atare, s-a apreciat de către petent că refuzul consemnării în încheierea de şedinţă din 23 noiembrie 2010 şi neacceptarea lui T.S.I. drept reprezentant legal al reclamantei în această cauză civilă, reprezintă o îngrădire a exerciţiului drepturilor, sancţionată penal prin art. 247 C. pen.
Verificându-se dispoziţiile legale aplicabile în material reprezentării părţilor în judecată, art. 67, art. 68 C. proc. civ., coroborate cu art. 1532 – 1559 C. civ., raportate la procura judiciară depusă la dosar s-a reţinut de către procuror că prin procura specială autentificată sub nr. 2413 din 08 noiembrie 2007 de către BNP C.A.S., reclamanta G.S. l-a mandatat pe T.S.I. să o reprezintă cu puteri depline şi să-i susţină interesele în faţa oricărei instanţe judecătoreşti competente în dosarul civil nr. 7893/02 CEDO, aflat pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului Strassbourg precum şi în dosarul civil nr. 7865/30/2007, aflat pe rolul Tribunalului Timiş, inclusiv la un eventual recurs şi la execuţia încasării plăţilor ce se cuvin. Din probe s-a reţinut că dosarul nr. 7865/30/2007 al Tribunalului Timiş a fost soluţionat irevocabil conform sentinţei civile nr. 757/PI din 19 februarie 2009 – dosar nr. 3948/30/2008 al Tribunalului Timiş, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 40 din 14 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara. Faţă de susţinerea petentului T.S.I., raportată la dispoziţiile legale invocate, s-a mai reţinut şi faptul că, potrivit art. 68 alin.(2) C. proc. civ.: „Dreptul de reprezentare mai poate fi dat şi prin declaraţie verbală, făcută în instanţă şi trecută în încheierea de şedinţă". În sensul dispoziţiilor menţionate, la data de 03 decembrie 2010, reclamanta G.S. a depus la dosar un script prin care „recunoaşte că l-a mandatat legal pe T.S.I. să o reprezinte şi în acest proces pe baza procurii depuse". Drept urmare, instanţa pentru termenul din 07 decembrie 2010 a dat eficienţă cererii reclamantei şi a dispus comunicarea unui exemplar de pe scriptul de mai sus, împreună cu procura, către pârâtul Statul Român – MAE. În concluzie, s-a considerat că puterile conferite mandatarului T.S.I., precum şi limitele în care acesta poate acţiona decurg atât din mandatul special (procura autentificată) în care sunt enumerate operaţiunile juridice ce urmează a le efectua, cât şi din scriptul depus la dosarul civil în 03 decembrie 2010 de către reclamanta G.S., potrivit cu care aceasta din urmă confirmă reprezentarea sa în proces [art. 68 alin. (2) C. proc. civ.]. S-a apreciat că aceste aspecte sunt de natură civilă şi pot constitui obiectul unui control judiciar civil prin exercitarea căilor legale de atac, neconstituind elementele art. 247 C. pen.
Împotriva acestei soluţii a formulat plângere petentul T.S.I., la data de 06 ianuarie 2011, solicitându-se infirmarea rezoluţiei emisă în dosarul nr. 864/P/2010, privind pe N.C.F., magistrat judecător la Tribunalul Timiş, faţă de care au fost efectuate acte premergătoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 247 C. pen., considerându-se rezoluţia atacată netemeinică şi nelegală.
Prin rezoluţia dată de Curtea de Apel Timişoara la data de 01 februarie 2011 în dosarul nr. 37/II/2/2011, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea petentului T.S.I.
S-a reţinut că art. 247 C. pen., infracţiune pentru care s-a solicitat în mod expres efectuarea de cercetări faţă de dl. judecător N.C.F., sancţionează îngrădirea de către un funcţionar public a folosinţei sau a exerciţiului drepturilor unei persoane ori crearea pentru acesta a unor situaţii de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.
S-a constatat că petentul nu a indicat nici în plângerea penală formulată, nici în plângerea formulată împotriva rezoluţiei procurorului, pentru care din aceste temeiuri limitativ prevăzute de legiuitor, consideră că i-au fost îngrădite drepturile.
Întrucât s-a reţinut că din actele dosarului nu reiese că intimatul judecător N.C.F. ar fi avut în vedere, atunci când a luat act de faptul că petentul nu putea să o reprezinte pe reclamantă în dosarul nr. 3845/30/2010 al Tribunalului Timiş, vreunul din aceste temeiuri, s-a constatat că în mod corect s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 247 C. pen.
De asemenea, s-a reţinut că în mod corect s-a apreciat că prin constatarea lipsei calităţii de reprezentant al unei părţi, nu se comite nici o infracţiune, nelegalitatea putând fi remediată în căile de atac.
Examinând cauza, prin prisma criticilor formulate de petentul T.S.I., instanţa a reţinut următoarele:
Prin dispoziţiile art. 247 C. pen. a fost incriminată ca infracţiunea de „abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi" fapta de îngrădire, de către un funcţionar public, a folosinţei sau a exerciţiului drepturilor unei persoane ori crearea pentru aceasta a unei situaţii de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA. Raportat la actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, instanţa reţine că în cauză nu s-a făcut dovada că judecătorul menţionat, ar fi comis infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, astfel încât soluţia de netrimitere în judecată este legală şi temeinică. În acest sens, se reţine că la termenul din 23 noiembrie 2010, în dosarul nr. 3845/30/2010, intimatul judecător a constatat că procura depusă nu este valabilă pentru respectivul litigiu şi că petentul T.S.I. nu are calitatea de reprezentant al reclamantei, pe considerentul că procura specială autentificată prin încheierea nr. 2413 din 08 noiembrie 2007 de Biroul Notarului Public C.A.S. se referea la susţinerea intereselor „în dosarul civil nr. 7893/02 CEDO, aflat pe rol la Curtea Europeană a Drepturilor Omului – Strasbourg, precum şi în dosarul nr. 7865/30/2007, aflat pe rol la Tribunalul Timiş, inclusiv la un eventual recurs şi la execuţia şi încasarea plăţilor". Conform art. 68 C. proc. civ.: „Procura pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată; în cazul când procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaţilor. Dreptul de reprezentare mai poate fi dat şi prin declaraţie verbală, făcută în instanţă şi trecută în încheierea de şedinţă. Mandatul este presupus dat pentru toate actele judecăţii, chiar dacă nu cuprinde nici o arătare în această privinţă; el poate fi însă restrâns numai la anumite acte sau pentru anumită instanţă". În speţă, fiind în prezenţa unei procuri speciale, aceasta îşi produce efectele cu privire la litigiile indicate în cuprinsul său, astfel că judecătorul cauzei era obligat să verifice limitele puterii de reprezentare, ceea ce s-a şi realizat în cauză. Pe de altă parte,formulând plângere,în temeiul art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale confirmată de procurorul ierarhic superior, petentul nu a administrat probe, în raport cu care să se poată stabili o altă situaţie de fapt.
II. Recurs în termen legal împotriva hotărârii amintite declarat de petentul T.S.I. este inadmisibil urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluţionării proceselor, între acestea regăsindu-se şi suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunţate în procedură prevăzută în art. 2781 C. proc. pen.
În acest sens, potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluţionează plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă.
Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziţii tranzitorii, care se regăsesc în art. XXIV.
În privinţa căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăseşte în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta stabileşte, cu claritate, drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunţării hotărârii ce se doreşte a fi atacată.
Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, cât şi spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare şi accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.
În consecinţă, constatând că sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că această hotărâre este definitivă.
În această situaţie, întrucât petiţionarul a formulat o cale de atac care nu mai este prevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibil, recursul cu care a fost investită, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul T.S.I. împotriva sentinţei penale nr. 88/PI din 24 martie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 07 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 229/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2305/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
