ICCJ. Decizia nr. 2291/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2291/2011
Dosar nr.678/113/2010
Şedinţa publică din 07 iunie 2011
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Brăila, prin Sentinţa penală nr. 146 din 27 septembrie 2010 l-a condamnat, printre alţii, pe inculpatul B.C. (fiul lui E. şi A., născut la 04 iunie 1975) la 15 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii executării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., precum şi la 7 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 - 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară.
În baza dispoziţiilor art. 83 C. proc. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2111/2007 a Judecătoriei Brăila şi executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză, în final inculpatul având de executat 17 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat să plătească 15.000 RON cu titlu de daune morale părţii civile M.M.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut următoarele:
M.M., elevă în clasa a V-a la şcoală cu program special, având vârsta de 14 ani, adesea îşi petrecea ziua cerşind în faţa unui supermarket din municipiul Brăila, astfel cunoscându-l pe inculpat, pe coinculpata R.A.A. şi pe nepoţii inculpatului, P.G. şi P.L.I., cu aceştia inculpatul consumând frecvent alcool.
În contextul amintit, inculpatul, de mai multe ori, cunoscând de la coinculpată că minora, posibil, întreţine relaţii sexuale, i-a cerut acesteia să-l însoţească, fata refuzând însă.
Totodată, la începutul lunii ianuarie 2010, minora a primit de la coinculpată mai multe obiecte de îmbrăcăminte, iar la 13 ianuarie 2010, inculpatul, de faţă fiind şi coinculpata, a apelat-o telefonic pe minoră şi i-a cerut să vină în locuinţa lui. Iniţial minora a refuzat pe considerentul că inculpatul era violent, dar a fost ameninţată însă cu susţinerea că „îi va arăta el". A doua zi, în jurul orei 10,30, la locuinţa inculpatului au venit coinculpata şi nepotul lui, P.G., inculpatul aflându-se în stare de ebrietate.
Cu acest prilej, inculpatul le-a spus celor de faţă că ar dori să întreţină relaţii sexuale normale şi anale cu o fată, discuţie auzită şi de celălalt nepot P.L.I., aflat cu inculpatul încă din după-amiaza de 13 ianuarie 2010.
Coinculpata i-a relatat inculpatului că o ştie pe M.M., inculpatul a replicat „aia mică M.", după care i-a cerut lui R.A.A. să o ducă la el. Sunând-o pe un telefon mobil, coinculpata a primit acceptul minorei de a se întâlni, lucru întâmplat după prânz.
Fiind împreună pe traseu, coinculpata a forţat-o pe minoră să intre în scara blocului unde locuia inculpatul, a tras-o în continuare spre palierul unde era situat apartamentul acestuia, atunci minora realizând acest lucru pentru că anterior o mai însoţise pe coinculpată. Deşi s-a opus să pătrundă în apartament, coinculpata însă a tras-o de braţ, a introdus-o în locuinţă şi a condus-o într-o încăpere aflată pe dreapta holului. Aici, coinculpata a ameninţat-o că îi va lua hainele, minora replicând că nu are cum să rămână dezbrăcată. Imediat, în încăpere s-a prezentat inculpatul, a pălmuit-o de două ori pe minoră şi, ameninţător, i-a cerut să tacă şi să-l urmeze într-o altă cameră, respectiv în dormitor. Aici, inculpatul a ţipat la fată, i-a cerut să întreţină cu el raport sexual anal, opunerea fetei fiind înfrântă de inculpatul care, şi după ce minora, de frică, a început să se dezbrace, el din nou a lovit-o peste faţă şi i-a tras bluza şi sutienul. Violenţa cu care fata a fost lovită peste faţă a determinat smulgerea unui cercel şi deteriorarea celuilalt. Pe urmă, inculpatul a obligat minora să întreţină cu el un act sexual oral. După aceasta, pentru că telefonul mobil al fetei, rămas în buzunarul pantalonului, a sunat, fata încercând să răspundă, inculpatul i-a smuls aparatul din mână şi a refuzat să i-l restituie.
Actul sexual descris a fost văzut de coinculpată, aceasta relatându-le şi nepoţilor inculpatului cele petrecute, inclusiv că inculpatul a lovit fata. Totodată, larma produsă a fost auzită şi de tatăl inculpatului, acesta cerându-i fiului lui să o lase în pace pe fată, să-i dea ce cere numai să tacă.
În continuare, inculpatul şi-a chemat şi nepotul, pe P.L.I., să aibă relaţii sexuale cu minora, acesta refuzând însă după ce i-a spus că fata este minoră şi nu vrea să facă puşcărie.
După ce a reuşit să părăsească locuinţa inculpatului, minora, din stradă, le-a cerut coinculpatei şi nepoţilor inculpatului care o urmăreau de la balcon, să-i fie restituit telefonul. Acest lucru neîntâmplându-se, minora, de la un post telefonic public, a sunat la numărul de urgenţă 112, a reclamat violul şi deposedarea de telefon, după care, împreună cu poliţiştii veniţi la faţa locului, i-a condus la apartamentul inculpatului. În camera indicată de fată, organele de poliţie au găsit, pe pat, cercelul, iar pe covor, piesa desprinsă din al doilea cercel şi sutienul fetei.
Apelând numărul de mobil indicat de minoră ca fiind al ei, organele de poliţie au descoperit aparatul sustras în condiţiile arătate, depozitat pe pervazul exterior al geamului de la baia apartamentului inculpatului.
Raportul de constatare medico-legală a înscris că minora nu a prezentat leziuni traumatice corporale, era cu retard mintal uşor şi avea dezvoltare somatică specifică vârstei de 11 - 12 ani.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind greşita încadrarea juridică a faptei. În opinia sa, pentru că nu a cunoscut vârsta minorei, ar fi comis infracţiunea prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., precum şi nelegala condamnare pentru infracţiunea de tâlhărie, aceasta neexistând.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 21A din 28 ianuarie 2011 a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpat.
Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată în apel, inculpatul, în termenul legal, a formulat recurs, cale de atac motivată pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Conform dispoziţiilor art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului, instanţa este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.
Art. 66 C. proc. pen. prevede că inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească vinovăţia, dar, potrivit alin. (2) al textului, când există probe de vinovăţie, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.
Totodată, art. 69 acelaşi cod, prevede că declaraţiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Analizând, prin prisma textelor procedurale expuse, lucrările dosarului cauzei, se reţine că situaţia de fapt, împrejurările în care s-a derulat activitatea infracţională, vinovăţia inculpatului şi încadrarea juridică a celor două infracţiuni sunt legale şi corecte, probatoriul administrat la urmărirea penală şi nemijlocit în condiţii de oralitate şi contradictorialitate la cercetarea judecătorească, a relevat că faptele sunt dovedite, coinculpată, atât în faza urmăririi penale cât şi la instanţa de fond a recunoscut atât implicarea ei, cât şi tot ceea ce, constant, minora a declarat. În ce priveşte vârsta minorei, inculpatul, la instanţa de fond, a declarat că nu-l interesa şi nu o cunoştea, dar, la urmărirea penală a apreciat că fata avea 11 - 12 ani. Totodată, declaraţiile tatălui lui, B.E., ale nepoţilor lui aflaţi în locuinţa sa, sunt concordante cu aspectele relevate de minoră şi de coinculpată. În cauză s-au administrat şi procese-verbale de confruntare, proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşe foto cu aspectele găsite la locuinţa inculpatului. Au fost audiaţi martori asistenţi V.I., acesta fiind de fată la audierea coinculpatei asistată de avocat N.E., martor de faţă la cercetarea locuinţei inculpatului.
Pentru cele arătate, cazul de casare invocat, respectiv art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. (eroare gravă de fapt), nu se regăseşte în cauză.
De asemenea nu este fondat nici cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., orientându-se la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare, instanţa a acordat semnificaţie juridică tuturor criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), faptele săvârşite în concurs real sunt de gravitate, textele incriminatoare prevăzute de pedepse de la 10 - 25 de ani infracţiunea de viol, 7 - 20 de ani infracţiunea de tâlhărie, iar inculpatul, nesincer, necooperant, se află în stare de recidivă prev. de art. 37 lit. a) C. pen. şi a săvârşit faptele după ce, pentru o infracţiune de asemenea gravă, nu a înţeles clemenţa ce i se acordase prin dispunerea unei alte modalităţi de executare decât privarea de libertate.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat în conformitate cu dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform dispoziţiilor art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca ne fondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva Deciziei penale nr. 21/A din 28 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 ianuarie 2010 la 07 iunie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 07 iunie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 2287/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2309/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
