ICCJ. Decizia nr. 231/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 231/2011
Dosar nr. 3968/104/2009
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, instanţa constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 24 din 23 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 3968/104/2009, în baza art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.M., la o pedeapsă de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedeapsa principală, perioada reţinerii şi a arestului preventiv, începând cu data de 21 septembrie 2009 la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui ştachete.
S-a luat act că partea civilă M.G. nu s-a constitut parte civilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 364/P/2009 din 11 decembrie 2009 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul T.M. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
Instanţa de fond a reţinut că între fraţi, inculpatul şi victima, existau mai tot timpul scandaluri care pe fondul consumului excesiv de alcool degenerau în loviri, victima fiind bătută în mod frecvent de fratele său, inculpatul T.M.
În perioada 11 - 12 septembrie 2009 inculpatul T.M. a exercitat din nou acte de violenţă fizică asupra fratelui său T.T., agresiune observată de martorul P.N. Din depoziţia acestui martor care este vecin cu locuinţa victimei, rezultă că în jurul orelor 16 - 17 a auzit gălăgie dinspre locuinţa părinţilor victimei şi în momentul în care a mers la poarta locuinţei acestora, a observat că inculpatul T.M., avea în mână un ştachete cu care lovea pe fratele său T.T., peste cap şi corp, aplicându-i un număr de 7 - 8 lovituri.
După executarea acestor lovituri cu obiectul corp delict, victima a mai fost lovită în continuare de inculpat cu pumnii în zona cervicală, incident observat şi de către tatăl acestora T.I., care a şi intervenit verbal cerându-i inculpatului să înceteze agresiunea. În acest context, faţă de comportamentul violent al inculpatului, martorul P.N. a mers la familia C.I. şi C.Ş., vecini cu victima cărora le-a relatat incidentul şi le-a cerut totodată să intervină în sprijinul victimei.
În momentul în care P.N. şi C.Ş. au mers la poarta locuinţei victimei, inculpatul T.M. nu se mai afla lângă victimă, fiind prezent doar tatăl acesteia.
Raportul de constatare medico-legală din 23 noiembrie 2009 a concluzionat că moartea victimei T.T., în vârstă de 57 de ani, a fost violentă ea datorându-se hematoamelor subdurale, subacute consecinţa unui traumatism cranio-cerebral închis, vechi de 5 - 7 zile.
Leziunile traumatice constatate la autopsie la punctele 2, 3, 4, 5, 8, 10 şi 13 au putut fi produse prin lovire cu şi de corpuri contondente cu circa 5 - 7 zile înaintea decesului şi au legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată cu decesul. Alcoolemia victimei în momentul decesului a fost de 0 gr ‰.
La stabilirea intenţiei cu care a acţionat inculpatul, s-au în vedere, între altele, de obiectul folosit, zona spre care a fost îndreptat actul de violenţă, intensitatea acestuia, precum şi gravitatea leziunilor cauzate.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că încadrarea corectă pentru fapta comisă este infracţiunea prev. de art. 183 C. pen., cu motivarea că inculpatul nu a urmărit să-l omoare pe fratele său, în condiţiile în care decesul s-a produs ulterior, la 5 zile de la comitere şi că se afla în stare de ebrietate şi pentru netemeinicie, considerând că pedeapsa de 15 ani este prea aspră, faţă de datele ce caracterizează pozitiv persoana făptuitorului.
Prin Decizia penală nr. 226 din 3 noiembrie 2010 Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.M., deţinut în PMS Craiova, împotriva Sentinţei penale nr. 24 din 23 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 3968/104/2009.
Pentru a decide astfel instanţa de apel a reţinut că starea de fapt reţinută este confirmată de probatoriul administrat de prima instanţă, care a manifestat rol activ în aplicarea dispoziţiilor legale ce garantează aflarea adevărului, ce vizează existenţa faptei şi vinovăţia inculpatului.
Probele administrate au fost complet şi just apreciate, ele demonstrând că fapta inculpatului a fost corespunzător încadrată în drept, în prevederile art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., neimpunându-se schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte aşa cum s-a solicitat în calea de atac declarată.
S-a apreciat că intenţia inculpatului de a ucide este demonstrată prin multitudinea loviturilor şi locul aplicării lor, unele dintre ele vizând regiuni vitale ale corpului şi numai o analiză amănunţită a datelor cauzei este de natură să scoată în evidenţă poziţia subiectivă reală a infractorului.
Raportul de constatare medico-legală, întocmit în cauză, demonstrează că moartea victimei a fost violentă, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral, închis, vechi de 5 - 7 zile, ca urmare a lovirii repetate a victimei de către inculpat peste cap şi corp, cu blana, corp delict, ceea ce demonstrează intenţia de a ucide şi justifică încadrarea juridică reţinută.
Cu martorii audiaţi, s-a demonstrat că victima, oligofren, muncea în gospodărie, avea grijă de părinţi spre deosebire de inculpat care, repetat, exercita violenţe fizice asupra fratelui său, ce suferea de mai multe afecţiuni.
Instanţa de apel a apreciat că nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante tocmai raportat la pericolul social concret al faptei, determinat de modul de concepere şi realizare a activităţii infracţionale, în condiţiile în care inculpatul îşi bătea repetat, de ani buni, fratele oligofren şi suferind de epilepsie.
Pe de altă parte, starea de ebrietate invocată nu justifica aplicarea dispoziţiilor art. 49 alin. (1) C. pen., pentru că atunci când a comis fapta, nu se afla în stare de beţie completă, datorată unor împrejurări independente de voinţa sa.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul care a arătat că hotărârile pronunţate de instanţele inferioare sunt greşite întrucât probatoriul administrat în cauză conturează elementele constitutive ale infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte inculpatul neavând niciodată intenţia de a suprima viaţa fratelui său.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că este nefondat pentru cele ce urmează:
Înalta Curte constată că inculpatul, pe fondul unor scandaluri mai vechi şi a consumului de băuturi alcoolice a aplicat fratelui său, victima T.T., mai multe lovituri cu un ştachete, în zona capului şi a corpului, obiect apt de a ucide.
În mod corect s-a apreciat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat şi nu de lovituri cauzatoare de moarte.
Infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte se săvârşeşte cu praeterintenţie adică lovirea sau fapta de vătămare se săvârşeşte cu intenţie iar urmarea cea mai gravă se produce din culpa subiectului.
Infracţiunea de omor, în schimb, se comite numai cu intenţie, fie ea directă sau indirectă. Aşa cum şi instanţa de apel a arătat, intenţia de a ucide se deduce din perseverenţa cu care inculpatul a aplicat victimei numeroase lovituri, locul aplicării loviturilor, respectiv dacă au fost vizate zone vitale, intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, repetabilitatea lor pe tot corpul, folosindu-se un obiect dur.
Raportul de constatare medico-legală, întocmit în cauză, a concluzionat că moartea victimei a fost violenţă, s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral, închis, vechi de 5 - 7 zile, ca urmare a lovirii repetate a victimei de către inculpat peste cap şi corp, cu un corp dur, ceea ce demonstrează cu certitudine intenţia inculpatului de a ucide fapt ce justifică încadrarea juridică reţinută, respectiv cea de omor calificat.
În consecinţă, faţă de cele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul .
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva Deciziei penale nr. 226 din 3 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 21 septembrie 2009 la 25 ianuarie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 2309/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2310/2011. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
