ICCJ. Decizia nr. 2316/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2316/2011
Dosar nr. 1537/96/2010
Şedinţa publică din 8 iunie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 255 din 17 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Harghita în dosarul penal nr. 1537/96/2010, s-a dispus:
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.S. zis K., la:
- 2 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pe 1 an, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la:
- 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinerea de substanţe stupefiante în vederea consumului propriu.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pe 1 an.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 29 mai 2010 la zi.
În baza art. 17 şi art. 18 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea şi distrugea a 17 grame cannabis şi a obiectelor utilizate pentru săvârşirea infracţiunii ( cântar, folii ) ridicate de la inculpat şi aflate în custodia I.G.P. - D.C.C.O. Brigada Cluj Napoca.
S-a dispus confiscarea în favoarea statului a sumei de 900 lei, ridicată de la inculpat.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească 1.200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, în data de 30 aprilie 2010, lucrătorii S.C.C.O. Harghita s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că M.R. şi S.S. sunt implicaţi în traficul şi consumul ilicit de droguri.
Începând cercetările(respectiv interceptări telefonice şi înregistrări audio, video, autorizate de instanţă), în data de 28 mai 2010, a fost declanşată o acţiune în urma căreia inculpatul S.S. a fost prins în flagrant deţinând la domiciliul său cannabis atât în vederea consumului propriu cât şi în vederea comercializării. Numitul P.G. a fost prins pe scări coborând din apartamentul inculpatului, având asupra sa mai multe fragmente vegetale de culoare verde oliv, învelite în staniol. Fiind întrebat, acesta a declarat că este cannabis şi l-a cumpărat de la inculpat.
Cu ocazia percheziţiei domiciliare la inculpat, au fost găsite fragmente vegetale împachetate parţial într-o punguliţă din material plastic, un cântar de bucătărie utilizat pentru porţionarea fragmentelor vegetale şi diferite folii utilizate la ambalarea acestora.
Fragmentele vegetale au fost expertizate la Laboratorul de Analiză şi Profil a Drogurilor Cluj, stabilindu-se că probele ridicate reprezintă 20,9 grame cannabis, cannabisul făcând parte din tabelul anexă nr. 3 din Legea nr. 143/2000.
Inculpatului i-au fost recoltate probe biologice, care au relevat că a consumat cannabis.
Aceiaşi substanţă a fost depistată şi la persoanele care au cumpărat de la inculpat, şi care au fost audiaţi în calitate de martori în cauză.
Inculpatul a recunoscut faptele şi a declarat că a început ocazional consumul de substanţe cumpărate la magazinele „de vise", acestea fiind plante etnobotanice legale. A continuat consumul acestor substanţe şi după interzicerea în parte a comercializării acestora şi pentru a-şi suplimenta veniturile Ie-a comercializat în cantităţi mici şi ocazional prietenilor.
A susţinut că nu era sigur că substanţa consumată şi comercializată este cannabis. Această din urmă susţinere a fost infirmată de declaraţiile martorilor cumpărători, care ştiau că inculpatul le vinde cannabis.
Faptul că inculpatul a cumpărat şi plante etnobotanice - care după declaraţia martorului F.R. - puteau conţine în cantităţi infime cannabis, fără a fi trecut acest lucru pe plicuri, nu poate duce la concluzia că era în eroare de fapt şi la achitarea acestuia.
Substanţa găsită la domiciliul inculpatului a fost cannabis, ambalat într-o punguliţă din material plastic şi nu corespunzător ambalajului plantelor etnobotanice, iar efectele cannabisului faţă de efectele plantelor etnobotanice permise de lege este diferit, aspect confirmat şi de martorii audiaţi în cauză.
Era de notorietate că inculpatul, după ce o perioadă de circa 2 ani comercializa substanţe etnobotanice, iar după interzicerea lor prin OUG nr. 6 din 10 februarie 2010, a deţinut şi comercializat cannabis. Inculpatul s-a întâlnit cu cumpărătorii, martorii audiaţi, în diverse locuri din oraş sau la domiciliul său, după ce a stabilit aceste întâlniri telefonic, fiind sunat solicitându-i-se „marfă".
Sursa de procurare a cannabisului a rămas neidentificată.
Fapta inculpatului S.S. care, în perioada februarie-mai 2010 a procurat, deţinut şi comercializat cannabis întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzut de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 153/2000 în formă continuată.
Fapta inculpatului care a deţinut şi procurat cannabis în vederea consumului propriu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinerea de substanţe stupefiante în vederea consumului propriu prevăzut de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Faptele sunt dovedite prin probatoriul administrat în cauză, declaraţiile martorilor, buletinele de analiză medicală, raporturile de constatare tehnico-ştiinţifice privind substanţele ridicate, procesele verbale de percheziţie, înregistrările audio-video şi a convorbirilor telefonice.
La individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), că fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat, însă acesta nu are antecedente penale, este student, şi-a continuat studiile şi în timpul arestării preventive, s-a înscris în programul de asistenţă a consumatorilor de droguri. Prin raportul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Harghita s-a arătat că acesta dispune de toate caracteristicile unei persoane integrate în societate şi că dispune de resurse interne şi externe care să-l ajute să conştientizeze asupra consecinţelor faptelor sale, facilitând pe viitor preluarea valorilor sociale pozitive.
În raport de aceste caracteristici instanţa a apreciat că poate fi reţinută circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.
B. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul S.S., criticând-o pentru netemeinicie, în ceea ce priveşte cuantumul pedepselor şi stabilirea modalităţii de executare în regim de detenţie, solicitând reducerea pedepselor şi suspendarea condiţionată sau suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante, ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 16/A din 4 februarie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis apelul declarat de inculpatul S.S., s-a desfiinţat parţial hotărârea primei instanţe şi, rejudecând cauza, s-a înlăturat din sentinţa atacată dispoziţiile art. 71 rap. la art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 861 alin. (1), (2) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante aplicată de prima instanţă de 2,6 ani închisoare (doi ani şi şase luni), pe o perioadă de 4 ani şi 6 luni, ce reprezintă termen de încercare stabilit în baza art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1), (3) C. pen., s-a stabilit ca pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor (Serviciul de probaţiune) de pe lângă Tribunalul Harghita, ca organ desemnat cu supravegherea;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă;
- să nu depăşească limita teritorială a ţării;
- să nu frecventeze baruri, restaurante, cluburi sau alte localuri în care se consumă băuturi alcoolice;
- să nu intre în legătură cu martorii din rechizitoriu;
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 864 rap. la art. 83 C. pen. privind cauzele de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată şi durata arestării preventive din 17 decembrie 2010 până la zi.
În baza art. 383 alin. (1)1 rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a revocat măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 383 alin. (1)1 rap. la art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului S.S. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 8 din 29 mai 2010 emis de judecătorul delegat de la Tribunalul Harghita în dos. nr. 1312/96/2010, dacă nu este arestat în altă cauză.
S-au menţinut celelalte dispoziţii din hotărârea atacată şi care nu contravin acestei decizii.
Pentru a decide în acest sens, instanţa de apel a reţinut că, sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei rezultante, hotărârea primei instanţe apare ca netemeinică, în sensul că pentru atingerea scopului pedepsei nu se impune executarea în regim de detenţie a pedepsei rezultante, ci este suficientă modalitatea suspendării sub supraveghere a acestei pedepse, având în vedere că perioada de timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională (februarie - mai 2010) este una relativ redusă (chiar dacă întreruperea acestei activităţi s-a datorat intervenţiei organelor de cercetare penală), iar numărul relativ mic al actelor materiale şi cantitatea de 20,9 grame cannabis găsită la domiciliul inculpatului denotă un grad relativ redus al pericolului social al faptelor comise.
Totodată, instanţa de apel a avut în vedere - pe lângă caracteristicile persoanei inculpatului reţinute de prima instanţă (lipsa antecedentelor penale, continuarea studiilor şi concluziile raportului de evaluare) - şi înscrisurile depuse în apel, respectiv declaraţiile dirigintei şi foştilor profesori ai inculpatului (filele 47, 48), ale colegilor de muncă şi colaboratorilor (filele 50, 55, 62), ale vecinilor şi cunoscuţilor (filele 56-61 şi 63-66), din care rezultă că inculpatul este cunoscut ca o persoană deosebită, cu un comportament exemplar; deţine o întreprindere individuală care are activitate (filele 53, 54), dar mai ales este student la a doua facultate, a urmat cursurile şi a susţinut examenele inclusiv din penitenciar, promovând în anul III la Facultatea de Ştiinţe Economice, specializarea ECTS al Universităţii „Lucian Blaga" din Sibiu, fiind motivat pentru finalizarea studiilor (fila 49).
Având în vedere conduita inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunilor, dar şi comportamentul său după această dată, dând dovadă de sârguinţă şi de o abordare pozitivă în ceea ce priveşte continuarea studiilor, instanţa de apel a constat că sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 861 alin. (1) lit. a), b), c) şi alin. (2) C. pen., apreciind că pronunţarea condamnării constituie un avertisment serios şi suficient, iar inculpatul, chiar fără executarea pedepsei rezultante în regim de detenţie, nu va mai săvârşi infracţiuni, mai ales că la acest avertisment se adaugă şi perioada arestului preventiv din 29 mai 2010 până la zi (aproape 10 luni), care a fost de natură să-l ducă pe inculpat la conştientizarea gravităţii faptelor sale.
C. împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs parchetul şi inculpatul, aducând critici prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct.14 C. proc. pen.
În motivele scrise, parchetul a arătat că perioada de timp relativ redusă în care s-a desfăşurat activitatea infracţională şi cantitatea redusă de droguri găsită la domiciliul inculpatului nu pot duce la concluzia că faptele comise denotă un grad relativ redus al pericolului social. Totodată, a arătat că instanţa de apel a omis a lua în considerare numărul mare de acte materiale (14), urmarea pe care consumul de droguri o are asupra sănătăţii fizice şi psihice a populaţiei, precum şi că inculpatul a vândut cannabis unui minor.
În motivarea recursului său, prin intermediul apărătorului ales, inculpatul a solicitat admiterea recursului şi reducerea pedepsei aplicate, precum şi reţinerea art. 81 C. pen. ca şi modalitate de executare.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate.
Înalta Curte apreciază că în cauză prima instanţă a reţinut în mod corect circumstanţa atenuantă prev. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, este student, şi-a continuat studiile şi, în timpul arestării preventive, s-a înscris în programul de asistenţă a consumatorilor de droguri, iar prin raportul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Harghita s-a constatat că acesta dispune de toate caracteristicile unei persoane integrate în societate şi că dispune de resurse interne şi externe care să-l ajute să conştientizeze asupra consecinţelor faptelor sale, facilitând pe viitor preluarea valorilor sociale pozitive.
Totodată, Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârşite de inculpat dar şi de circumstanţele personale ale acestuia (conduita inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunilor şi comportamentul său după această dată, dând dovadă de sârguinţă şi de o abordare pozitivă în ceea ce priveşte continuarea studiilor).
Înalta Curte mai apreciază ca fiind corectă şi constatarea instanţei de apel în sensul îndeplinirii condiţiilor cerute de art. 861 alin. (1) lit. a), b), c) şi alin. (2) C. pen., instanţa apreciind în mod justificat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia, iar pronunţarea condamnării constituie un avertisment serios şi suficient, mai ales în condiţiile în care inculpatul a fost arestat preventiv aproape 10 luni, perioadă suficientă pentru a-l determina să conştientizeze gravitatea faptelor sale.
Pentru aceste motive, recursul parchetului care vizează menţinerea soluţiei fondului în ceea ce priveşte modalitatea de executare - în regim de detenţie - este nefondat.
Nefondată sunt şi criticile inculpatului vizând individualizarea pedepselor aplicate, întrucât, pe de o parte, cuantumul acestora a fost coborât sub minimul special ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (12) lit. a) C. pen., iar o nouă reducere nefiind justificată în raport de numărul mare de acte materiale şi persoanele către care a traficat; pe de altă parte, instanţa de apel a manifestat suficientă clemenţă atunci când a dispus o pedeapsă neprivativă de libertate în modalitatea suspendării sub supraveghere, ce permite instituirea unor măsuri de supraveghere dar şi a unor obligaţii relevante pentru a vedea dacă comportamentul corespunzător al inculpatului în timpul scurs de la comiterea faptei şi până la aplicarea pedepsei nu a fost pro causa.
Ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş şi inculpatul S.S., constatând că pedeapsa aplicată este bine dozată şi nu se justifică modificarea acesteia, întrucât, prin cuantumul şi modalitatea de executare, este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul - inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat iar potrivit art. 192 alin. (3) din acelaşi cod, cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de parchet rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş şi inculpatul S.S. împotriva deciziei penale nr. 20/A din 04 martie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş - rămân în sarcina statului.
Onorariul interpretului de limba maghiară se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2305/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 232/2011. Penal → |
|---|
