ICCJ. Decizia nr. 232/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 232/2011
Dosar nr. 2332/97/2010
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă
In baza lucrărilor dosarului, instanţa constată următoarele: Tribunalul Hunedoara, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 120 din 12 august 2010, în temeiul art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de furt prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de furt calificat prevăzută şi pedepsită de art. 208-209 alin. (1) lit. h) C. pen. şi l-a condamnat pe inculpatul S.D.P., la:
- 10 (zece) ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în cond. art. 65 C. pen. pentru tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP),
- 2 (doi) ani închisoare pentru infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, prev. de art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP),
- 2 (doi) ani închisoare pentru uz de armă letală, fără drept, prev. şi ped. de art. 136 din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP),
- 3 (trei) ani închisoare pentru infracţiunea de furt calificat, prev. şi ped. de art. 208 alin. (1) C. pen., art. 209 alin. (1) lit. v) Cpen, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP),
- 1 (unu) an închisoare pentru infracţiunea de distrugere, prev. şi ped. de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP),
- 1 (unu) an închisoare pentru infracţiunea de violare de domiciliu, prev. şi ped. de art. 192 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP),
In baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) lit. a) şi b), C. pen., a contopit pedepsele şi a dispus ca inculpatul să execute 3 pedepse, cea mai grea de 10 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an şi 6 luni închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 11 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în cond. art. 65 C. pen.
A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în cond. art. 71 C. pen.
A dedus din pedeapsa aplicată, durata măsurii reţinerii şi arestării preventive de la 18 martie 2010 şi până la 12 august 2010 şi a menţinut măsura arestării preventive.
A luat act de renunţarea la pretenţiile civile formulate de partea civilă B.P.
A respins acţiunea civilă formulată de părţile civile R.M. şi R.V., şi l-a obligat pe inculpat să plătească suma de 600 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul S.D.P. a fost primit, începând cu februarie 2007, în casa familiei B. pentru a-i ajuta la treburile gospodăreşti pe membrii acesteia. Familia este formată din B.P., soţia sa B.T.D. şi mama acesteia, partea vătămată M.F.
Începând cu luna august 2009, inculpatul a locuit permanent la această familie până în cursul lunii noiembrie 2009 când a plecat la solicitarea lui B.P., deoarece consuma băuturi alcoolice şi era violent, fapt care l-a nemulţumit pe inculpat care a început să-i ameninţe pe membrii familiei pentru a-1 reprimi la domiciliu.
In după-amiaza zilei de 17 martie 2010, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, inculpatul a mers în jurul orelor 15,00 la locuinţa familiei B., a forţat uşa de la garaj, a luat un ciocan, după care a intrat în sufrageria casei unde, într-o ladă metalică, B.P. îşi ţinea cele două puşti de vânătoare. A forţat cu ciocanul cele două lacăte care asigurau încuietoarea lăzii metalice şi a sustras o armă de vânătoare mixtă, marca Zbrojovka Brno, model ZH 304, seria 432198/3-447403, calibru 12 mm 7x57 mmR şi o cartuşieră cu cartuşe.
După sustragerea armei, inculpatul a mers în bucătăria casei unde se afla partea vătămată M.F. şi care, văzându-l, a încuiat uşa. Nemulţumit, inculpatul s-a dus la geam îndreptând puşca spre partea vătămată pe care a ameninţat-o că o împuşcă iar aceasta de frică i-a deschis uşa. Partea vătămată a declarat că inculpatul ar fi ameninţat cu moartea pe fiica şi ginerele său (B.P. şi B.T.), context în care l-a convins să se deplaseze la bufet pentru a-i lua ţigări şi băutură. Cei doi s-au deplasat în acest sens la locuinţa familiei R. (unde bisăptămânal venea o maşină care desfăcea produse alimentare). Acolo, partea civilă R.V. a amenajat o masă în curte unde a stat cu inculpatul şi au consumat alcool, încercând să-i ia arma acestuia, partea vătămată M.F. (cumnata sa) aducându-i la cunoştinţă intenţiile inculpatului de a împuşca pe cineva.
In timp ce inculpatul consuma lichior la masă cu partea civilă R.V. a scos o bancnotă de 50 lei din buzunar pe care i-a întins-o acestuia şi i-a spus că este pentru coroane (funerare) pentru B.P., B.T., M.F., partea civilă şi inculpat. Inculpatul a cerut să iasă din casă partea vătămată M.F. şi a tras cu arma în plan vertical. R.V., împreună cu fiul său R.C., i-au cerut să nu mai tragă deoarece în camera este un copil minor care doarme şi pe care îl va trezi. Inculpatul i-a ameninţat că dacă nu iese M.F., o să-i împuşte, astfel că R.C. a intrat în casă pentru a o lua pe minora S.M.A., născută la 26 noiembrie 2009, care se afla in casa împreuna cu mama sa R.E.L. iar R.V. s-a ascuns după colţul casei. Inculpatul a tras mai multe focuri de armă în direcţia uşii de la intrarea în casă, unul dintre ele nimerind yala uşii. Urme vizibile de tragere cu arma au fost descoperite în partea superioară a uşii de acces (în număr de 6) iar pe podeaua din interiorul casei au fost identificate trei fragmente de material care proveneau de la un proiectil tras cu o armă de foc. (a se vedea procesul verbal de cercetare la faţa locului).
M.F., R.C., R.E.L. împreună cu minora S.M.A. s-au refugiat la martorul N.P.
După ce arma i s-a descărcat, inculpatul s-a deplasat din nou spre locuinţa Părţii civile B.P.
Inculpatul s-a apărat susţinând că era sub influenţa băuturilor alcoolice în momentul când a tras cu arma, că a intenţionat doar să sperie părţile pentru a nu-1 mai ameninţa, ameninţări generate de o presupusă relaţie intimă a inculpatului cu soţia părţii civile B.P. Inculpatul nu a putut justifica rezonabil de ce, după aflarea presupusei relaţii, nu a părăsit casa familiei B., de ce a sustras puşca de vânătoare, de ce s-a deplasat cu această armă la familia R. A mai arătat că a trage cu arma este un hobby pentru el şi dacă ar fi intenţionat să omoare pe cineva ar fi făcut-o.
Tribunalul a reţinut că prin acţiunile sale inculpatul a pus în pericol viaţa persoanelor aflate în locuinţă, împrejurarea că rezultatul mai periculos, curmarea vieţii unor oameni nevinovaţi, nu s-a produs, se datorează nu inculpatului ci existenţei unor factori de protecţie (cum ar fi uşa de acces din imobil).
In drept, fapta de a trage cu o armă de vânătoare, mai multe focuri, în direcţia unde se aflau părţile vătămate S.M.A., R.E.L., R.C. a fost calificată ca infracţiune de tentativă de omor calificat, deosebit de grav prevăzut de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. e) şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.
Faptele inculpatului care, după ce a deţinut pe nedrept arma şi muniţia, a folosit arma de vânătoare au fost încadrate în dispoziţiile art. 279 alin. (1) C. pen. şi art. 136 din Legea nr. 295/2004 (uzul de armă letală fără drept).
La individualizarea pedepselor s-a avut în vedere pericolul social deosebit de ridicat al faptei comise dar şi persoana inculpatului, individ violent care a mai fost condamnat în anul 2004 la 5 ani închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de viol.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul care a criticat-o ca nelegală şi netemeinică, susţinând că:
1. încadrarea juridică a faptei de a trage cu arma în tentativă la omor deosebit de grav este profund greşită, neputându-se reţine existenţa acestei infracţiuni.
2. în cauză nu pot fi reţinute în concurs cele două infracţiuni vizând regimul armelor şi muniţiilor, cea reglementată de Codul penal la art. 279 şi cea prevăzută în legea specială la art. 136 din Legea nr. 295/2004.
Se arată că Legea nr. 295/2004 se referă la persoanele care deţin arme, legal sau nelegal, în vederea folosirii lor, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă, întrucât arma a fost sustrasă.
3. Sancţiunea penală aplicată este excesiv de severă în raport cu circumstanţele concrete ale cauzei şi urmările produse.
Curtea a procedat la ascultarea inculpatului, acesta prezentând propria versiune asupra faptelor.
Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a constatat că hotărârea primei instanţe este legală sub aspectul încadrării juridice dată faptelor săvârşite de inculpat şi a vinovăţiei acestuia însă netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei.
Prin Decizia 100/A din 28 octombrie 2010, a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat în parte sentinţa apelată numai sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat deosebit de grav prevăzut de art. 21 raportat la art. 175 lit. e) şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. Procedând la o nouă judecată în aceste limite, a redus pedeapsa la 8 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Nemulţumit şi de această hotărâre, inculpatul a atacat-o cu recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. Prin apărător a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 C. pen. şi în subsidiar art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
A susţinut că nu a avut intenţia să ucidă nicio persoană, că a tras cu arma în plan vertical şi a cerut schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav în infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen. şi uz de armă letală fără drept prevăzută de art. 136 din Legea nr. 295/2004.
In subsidiar a solicitat redozarea pedepsei având în vedere circumstanţele reale şi personale.
Recursul este nefondat.
Din cuprinsul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că ambele instanţe au reţinut o situaţie de fapt în deplină concordanţă cu probele administrate şi au dat încadrarea juridică legală faptelor săvârşite de inculpat.
Făcând o analiză proprie a modului în care inculpatul a pătruns în casă şi a sustras arma, a ameninţărilor proferate dar şi gestul de a oferi 50 lei spunând că „ este pentru coroane pentru B.P. şi P.T." urmată de încărcarea armei şi declanşarea repetată a focurilor,iniţial în plan vertical , apoi în plan orizontal, în zona din proximitatea uşii de intrare în casă, instanţa de apel a concluzionat că inculpatul a acţionat cel puţin cu intenţia indirectă de a ucide.
Înalta Curte, nu poate primi critica formulată de inculpat în sensul că era imposibil ca vreo persoană să fie rănită. Astfel aşa cum au reţinut tribunalul şi curtea, din probele administrate rezultă fără dubiu că inculpatul a tras focuri şi în direcţia uşii de acces din imobil, că ştia că în cameră se aflau mai multe persoane. Că inculpatul a tras focuri de armă şi în plan orizontal se constată din distrugerea sistemului de închidere a uşii şi din urmele de pe perete de unde a căzut tencuiala.
Aşa fiind, în mod corect instanţele au reţinut că inculpatul trăgând focuri de armă în plan orizontal având reprezentarea clară că în casă (cameră) se aflau mai multe persoane, fiind atenţionat în acest sens de către partea vătămată R.V. şi de martorul R.C., a săvârşit infracţiunea de tentativă la omor calificat deosebit de grav.
Cel de-al doilea motiv de recurs vizând greşita individualizare a pedepsei, este şi el nefondat. Astfel, în apelul declarat de inculpat, instanţa de control judiciar, fără a minimaliza sau nega gradul de pericol social deosebit al faptelor săvârşite de inculpat a considerat că în lipsa unei urmări concrete (nicio persoană nu a fost rănită) de modul în care s-au desfăşurat evenimentele, pedeapsa aplicată de instanţa de fond este prea aspră şi a redozat-o reducând-o la 8 ani aproape de minimul special.
Aşa fiind, cum inculpatul este recidivist şi a săvârşit un număr de 6 infracţiuni în concurs în aceeaşi împrejurare, Înalta Curte, urmează să menţină pedeapsa de 8 ani care este just individualizată singura în măsură să realizeze scopul educativ şi preventiv.
Recursul urmează să fie respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar inculpatul obligat să plătească cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D.P. împotriva deciziei penale nr. 100/A din 28 octombrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 18 martie 2010 la 25 ianuarie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2316/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2323/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
