ICCJ. Decizia nr. 2377/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 44 din 17 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Suceava s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuienta M.M. ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 171 din 09 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 1198/86/2009, rămasă definitivă prin neapelare la, data de 24 iunie 2009, inculpata M.M., a fost condamnată la pedeapsa de 16 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la omor calificat și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 3 august 2008 la 30 septembrie 2008.
S-a emis MEPî nr. 210/2009 la data de 24 iunie 2009, Penitenciarul Poarta Albă a comunicat că pedeapsa a început la data de 26 iunie 2009 și expira la data de 27 aprilie 2025.
La data de 17 iulie 2009 inculpata M.M. a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 171/2009, soluționat prin decizia penală nr. 42 din 05 august 2009 a Curții de Apel Suceava, prin care s-a respins ca tardiv apelul.
La data de 07 septembrie 2009 Curtea de Apel Suceava, prin adresa nr. 1198/86/2009 a comunicat faptul că inculpata M.M. a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 42 din 05 august 2009 a acestei instanțe, sens în care s-a înaintat dosarul nr. 1198/86/2009 pentru a fi trimis înaltei Curți de casație și Justiție București, în vederea soluționării recursului.
Prin decizia penală nr. 3791 din 16 noiembrie 2009 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins ca tardiv recursul declarat de inculpata M.M.
S-a reținut că susținerile revizuentei, conform cărora administrarea unui probatoriu suplimentar ar releva nevinovăția acesteia, nu se subsumează cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. întrucât atât instanța de fond, a analizat și interpretat faptele în ansamblul lor, inclusiv motivele inculpatei. Prezența inculpatei împreună cu autorul faptei și cu victima, precum și împrejurarea că aceasta era udă la picioare ca urmare a traversării râului, a fost atestată în cursul cercetării judecătorești de martorii D.G. (f.44 dosar fond), I.A.N. (f.43 dosar fond), O.V. (f.68 dosar fond) și G.L. (f.70 dosar fond). De asemenea, în ceea ce privește testarea petentei cu aparatul poligraf, Tribunalul a reținut că aceasta a fost făcută în cursul urmăririi penale, rezultând că inculpata este nesinceră, și, în conformitate cu art. 64 C. proc. pen., examinarea cu aparatul poligraf nu constituie un mijloc de probă în procesul penal.
Tribunalul a reținut de asemenea că petenta nu a indicat în concret numele martorilor propuși, teza probatorie sau modalitatea în care aceștia au luat cunoștință de împrejurări relevante în prezenta cauză, și nici faptele sau împrejurările noi care au fost descoperite și care atrag aplicabilitatea cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel revizuienta M.M. care a solicitat admiterea cererii de revizuire motivat de faptul că nu a avut parte de un proces echitabil.
Prin decizia penală nr. 32 din data de 07 aprilie 2011 Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuienta M.M., împotriva sentinței penale nr. 44 din 17 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Pentru a decide astfel Curtea a constatat că revizuienta M.M. este condamnată definitiv în baza sentinței penale nr. 171 din 09 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava la pedeapsa de 16 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la omor calificat prev. de art. 26 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale.
Prin deciziile penale nr. 42 din 05 august 2009 a Curții de Apel Suceava și nr. 38791 din 16 noiembrie 2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție au fost respinse apelul și recursul declarate de M.M. ca fiind tardive. Promovarea căilor de atac ordinare a apelului și recursului cu întârziere se datorează atitudinii culpabile a revizuientei și nu mai pot constitui obiect de analiză în cadrul acestei proceduri a revizuirii. Totodată s-a arătat că motivele de revizuire invocate de revizuienta M.M. nu se circumscriu niciunui caz de revizuire prev. de art. 394 C. proc. pen.
împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuenta solicitând admiterea acestuia.
Examinând recursul înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de revizuire formulată în cauză revizuienta M.M. a invocat faptul că este nevinovată și că dorește să fie administrate probe în acest sens.
Așa cum în mod corect au reținut . instanțele de fond și apel, revizuienta M.M. nu a prezentat în concret care sunt faptele și împrejurările noi care au fost descoperite după pronunțarea hotărârii de condamnare, care sunt probele ce ar urma să fie administrate și teza probatorie care impun administrarea acestui probatoriu suplimentar.
Cazurile de revizuire sunt strict și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., admisibilitatea unei cereri de revizuire putând fi verificate doar prin raportarea la aceste cazuri.
Administrarea suplimentară de probe sau suplimentarea probatoriului testimonial administrat în fața instanței de fond nu se circumscrie cazurilor de revizuire prev. de art. 394 C. proc. pen.
înalta Curte constată că a fost administrat un amplu probatoriu ce nu mai poate fi suplimentat în cadrul acestei proceduri fără a fi descoperite fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, așa cum cere expres dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Lipsa revizuientei de la judecarea cauzei în fond nu constituie automat, în lipsa existenței vreunui caz de revizuire prev. de art. 394 C. proc. pen., motiv de admitere a cererii.
Față de cele arătate înalta Curte în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. b C. proc. pen. a respins ca nefondat recursul revizuentei pe care a obligat-o la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2381/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2346/2011. Penal → |
|---|
