ICCJ. Decizia nr. 2409/2011. Penal
| Comentarii |
|
Ordonanța nr. 716/P/2010 din data de 9 decembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public S.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 288 C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 290 C. pen. și art. 291 C. pen.
Totodată prin ordonanța menționată s-a dispus disjungerea și declinarea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe pentru efectuarea de cercetări față de C.A. - consilier juridic la B.C.R. - sucursala Covasna, V.F.F. - fost director general al SC A.A. SRL și M.T. sub aspectul săvârșirii de către aceștia a infracțiunilor prevăzute de art. 288,art. 291,art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.
Pentru a adopta această soluție, procurorul a reținut în esență că prin plângerea formulată la data de 4 august 2010 de către F.F. și F.E., s-a solicitat efectuarea de cercetări față de C.A. - consilier juridic la B.C.R. - Sucursala Covasna, V.F.F. - fost director general al SC A.A. SRL Sfântu Gheorghe, F.M. - fost administrator al SC A.A. SRL Sfântu Gheorghe și M.T. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 288,art. 291,art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.
Totodată aceștia au formulat plângere penală și împotriva notarului public S.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Petenții au arătat în plângerea formulată că în anul 2003 au girat pentru obținerea de către SC A.A. SRL reprezentată prin F.B.M. a unui împrumut de la B.C.R., sucursala Covasna, sens în care s-a încheiat contractul autentificat sub nr. 33 din 9 ianuarie 2003 la BNP S.M., între giranți și B.C.R., sucursala Covasna prin mandatar C.A.; în fapt nu s-au prezentat la sediul BNP S.M. la data autentificării contractului de garanție imobiliară, deși actul poartă semnăturile lor; aceste contracte nu au fost semnate în fața notarului public și nici la bancă, ci în diverse locații, iar notarul public se face vinovat de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Din actele de cercetare efectuate în cauză de către procuror acesta a reținut că la data de 9 ianuarie 2003 între B.C.R. S.A., sucursala Covasna, (în calitate de împrumutător ) și SC A.A. SRL (în calitate de împrumutat), reprezentată prin F.B.M. și F.F. și F.E. (giranți cu ipotecă) a intervenit contractul de credit nr. 1283 din 29 ianuarie 2003, în baza căruia banca a acordat împrumutatului un credit global de exploatare în sumă de 5.500.000.000 lei.
Prin contractul de garanție imobiliară nr. 1283/4 din 9 ianuarie 2003 petenții, în calitate de giranți în contractul de credit nr. 1283 din 9 ianuarie 2003 au consimțit să garanteze obligațiile de plată izvorâte din acordarea creditului global de exploatare în sumă de 5.500.000.000 lei prin ipotecă de rang I asupra imobilului situat în Sfântu Gheorghe , jud. Covasna, înscris în C.F. nr. 4548 Sfântu Gheorghe, număr ord. A+1, număr top. 103/1/1/a/2/XVIII.I, 103/1/1/b/2/XVIII.I și 102/3/XVIII.I proprietatea giranților F.F. și F.E.
Contractul de garanție imobiliară a fost încheiat între F.F. și F.E. - giranți și B.C.R., sucursala Covasna, prin mandatar C.A., contract autentificat sub nr. 33 din 9 ianuarie 2003 la BNP S.M.
Pentru infracțiunea pentru care se solicită însă a se efectua cercetări față de notarul public S.M., respectiv 289 C. pen. s-a împlinit însă termenul de prescripție a răspunderii penale la data de 9 ianuarie 2008. Același termen de prescripție al răspunderii penale este prevăzut și pentru infracțiunile prevăzute de art. 246,art. 288,art. 290 și art. 291 C. pen.
împotriva acestei ordonanțe au formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov petenții F.F. și F.E., solicitând desființarea ordonanței atacate întrucât este netemeinică și nelegală și reluarea cercetărilor în vederea tragerii la răspundere penală a notarului și a celorlalți făptuitori indicați în plângere.
în motivarea plângerii petenții au arătat că au înțeles să se plângă împotriva notarului public S.M. și pentru infracțiunea de înșelăciune cu care au sesizat procurorul "in rem" infracțiune pentru care nu s-a prescris răspunderea penală sens în care se impune infirmarea ordonanței de neîncepere a urmăririi penale și efectuarea de cercetări față de toți făptuitorii relativ la starea de fapt cu care au fost sesizate organele de cercetare penală.
Prin Ordonanța din data de 17 ianuarie 2011 adoptată în dosarul 909/11/2/2010 de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de apel Brașov s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenți împotriva ordonanței 9 decembrie 2010 adoptată în dosarul nr. 716/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, ordonanță menținută în integralitatea ei.
în motivarea ordonanței adoptate Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov a arătat în esență că de la momentul autentificării contractelor de credit respectiv garanție imobiliară (ianuarie 2003 ) contestate de către soții F. și până la cel al formulării plângerii penale ce face obiectul dosarului 716/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov au trecut mai mult de 5 ani, împlinindu-se astfel termenul de prescripție al răspunderii penale prevăzut de art. 122 lit. d) C. pen.; acest articol prevede că termenul de prescripție al răspunderii penale pentru persoana fizică este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani, situație aplicabilă în cazul infracțiunilor reclamate de persoanele vătămate ca fiind comise de notarul public. Ori, potrivit art. 10 lit. g) C. proc. pen., împlinirea termenului de prescripție al răspunderii penale constituie unul dintre cazurile în care punerea în mișcare a acțiunii penale este împiedicată, iar din această cauză, nu se poate dispune începerea urmăririi penale, care în conformitate cu art. 228 alin. (1) C. proc. pen. se demarează doar când "din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare nu rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute la art. 10 C. proc. pen.".
împotriva ambelor rezoluții au formulat plângere la instanță petenții F.F. și F.E. solicitând desființarea acestora și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov pentru refacerea urmăririi penale întrucât aceasta nu a fost completă, procurorul nu a analizat motivele plângerii formulate și nu a efectuat o analiză a tuturor probelor prin raportare la toate infracțiunile reclamate in rem și prin urmare cu a căror cercetare a fost investit, iar pe altă parte probele administrate sunt incomplete.
în motivarea plângerii formulate petenții au arătat în esență că procurorul care a instrumentat cazul nu s-a pronunțat asupra infracțiunii de înșelăciune reclamate "in rem" împotriva notarului sens în care se impune trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de apel Brașov, pentru refacerea urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la competență, deoarece numai Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov este competent să cerceteze infracțiunea reclamată de înșelăciune împotriva notarului, cercetarea acestuia atrăgând și competența cercetării celorlalți făptuitori.
Prin sentința penală nr. 30F din 16 martie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenți, menținută ordonanța atacată și totodată au fost obligați petenții Ia plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se hotărî astfel s-au reținut următoarele:
Din actele de cercetare efectuate de către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov în dosarul 716/P/2010 rezultă că la data de 9 ianuarie 2003 între B.C.R. S.A., sucursala Covasna, (în calitate de împrumutător) și SC A.A. SRL (în calitate de împrumutat), reprezentată prin F.B.M. și F.F. și F.E. (giranți cu ipotecă) a intervenit contractul de credit nr. 1283 din 9 ianuarie 2003, în baza căruia banca a acordat împrumutatului un credit global de exploatare în sumă de 5.500.000.000 lei.
Prin contractul de garanție imobiliară nr. 1283/4 din 9 ianuarie 2003 încheiat la același notar public BNP S.M. și autentificat sub nr. 33 din 9 ianuarie 2003 petenții, în calitate de giranți în contractul de credit nr. 1283 din 9 ianuarie 2003 au consimțit să garanteze obligațiile de plată izvorâte din acordarea creditului global de exploatare în sumă de 5.500.000.000 lei prin ipotecă de rang I asupra imobilului situat în Sfântu Gheorghe, jud. Covasna, înscris în C.F. nr. 4548 Sfântu Gheorghe, număr ord. A+1, număr top. 103/1/1/a/2/XVIII.I, 103/1/1/b/2/XVIII.I și 102/3/XVIII.I proprietatea giranților F.F. și F.E.
La data de 29 ianuarie 2004 a mai fost încheiat între aceleași părți Actul Adițional la Contractul de Credit nr. 1283 din 9 ianuarie 2003 care poartă de asemenea semnătura giranților, în care sunt prevăzută noile termene și rate de rambursare a creditului, stabilite de comun acord între părți.
în mod judicios a apreciat procurorul care a instrumentat dosarul că în raport de data încheierii contractelor de împrumut ( 9 ianuarie 2003 ) și respectiv de garanție imobiliară (9 ianuarie 2003 ) și a actului adițional (29 ianuarie 2004) s-a împlinit conform art. 122 lit. d) C. pen. la data de 9 ianuarie 2008 și respectiv 29 ianuarie 2009 termenul de prescripție a răspunderii penale a notarului S.M. în ceea ce privește infracțiunile reclamate respectiv art. 246,art. 288,art. 289,art. 290 și art. 291 C. pen.
Având în vedere că această împrejurare constituie potrivit art. 10 lit. g) C. proc. pen., unul dintre cazurile în care punerea în mișcare a acțiunii penale este împiedicată, în mod corect a reținut procurorul că raportat la această situație nu se poate dispune începerea urmăririi penale, care în conformitate cu art. 228 alin. (1) C. proc. pen. se demarează doar când " din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare nu rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute la art. 10 C. proc. pen. ".
Este adevărat că pentru infracțiunea de înșelăciune termenul în care se prescrie răspunderea penală este mai mare, date fiind limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune, însă din cuprinsul plângerii formulate la procuror nu rezultă că petenții s-ar fi plâns împotriva notarului public pentru o astfel de infracțiune. Ea nu rezultă nici din încadrarea în drept pe care petenții au dat-o stării de fapt cu care au sesizat procurorul și nici din descrierea faptelor efectuată în actul de sesizare.
Chiar dacă corespunde realității că petenții au sesizat procurorul "in rem" respectiv cu o stare de fapt, nu rezultă din plângerea adresată procurorului că aceștia s-ar fi plâns că ar fi fost înșelați de activitatea desfășurată de notarul public S.M.; nu rezultă în ce manieră, și la ce dată ar fi fost induși în eroare de notar, ba mai mult, din starea de fapt descrisă în plângere rezultă că petenții nu s-au aflat în niciun moment în fața notarului public menționat care ar fi autentificat contractele semnate anterior, în alte locații, de către giranți, tocmai aceasta fiind activitatea infracțională pe care o reproșează notarului; ori în această situație este greu de acceptat că petenții au înțeles să sesizeze procurorul și cu faptul că notarul public i-ar fi indus în eroare, cu prilejul încheierii contractelor amintite și în mod judicios a procedat procurorul neanalizând o atare infracțiune despre care nu existau nici măcar indicii ale comiterii ei.
Pentru această infracțiune petenții se pot adresa însă oricând, până la împlinirea termenului de prescripție, parchetului, cu o nouă plângere, în vederea efectuării de cercetări relativ la notar și pentru această faptă.
împotriva acestei din urmă sentințe, petenții F.F. și F.E. au formulat recursurile de față.
Recursurile sunt inadmisibile.
Potrivit art. 2781alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluție de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, persoana vătămată , precum și orice alte persoane pot face plângere la judecătorul de la instanță căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Potrivit art. 2781alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentință, ca în speță, iar potrivit art. 2781alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunțate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentința pronunțată în aceste condiții este definitivă de la data pronunțării.
Așa fiind, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins ca inadmisibile recursurile declarate de petiționarii F.F. și F.E.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții petiționari au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2416/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2407/2011. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
