ICCJ. Decizia nr. 2410/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2410/2011
Dosar nr.1795/57/2010
Şedinţa publică din 15 iunie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Rezoluţia nr. 269/P din 19 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia s-a dispus încetarea urmăririi penale faţă de învinuiţii C.V., C.D., R.T. şi H.E.S., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 189, art. 250 şi art. 267/1 C. pen.
În motivarea acestei rezoluţii procurorul a reţinut că în speţă a intervenit prescripţia răspunderii penale în condiţiile art. 122 lit. c), d) C. pen., învinuiţii prevalându-se de dreptul lor de a nu solicita continuarea procesului penal, aşa cum este reglementat în conţinutul art. 13 alin. (1) C. pen.
Petentul R.V. a formulat plângere împotriva acestei rezoluţii, plângere respinsă prin Rezoluţia nr. 871/11/2 din 30 noiembrie 2010 a Procurorului General al Curţii de Apel Alba-Iulia.
În conţinutul acestei rezoluţii s-a arătat că plângerea petentului este neîntemeiată iar rezoluţia atacată este legală şi temeinică.
Astfel, în mod întemeiat procurorul a constatat că faţă de învinuiţi a intervenit prescripţia răspunderii penale iar procedurile penale nu mai pot continua, conform disp. art. 10 lit. g) C. proc. pen.
S-a mai arătat că reparaţia dorită de către petent nu se poate obţine obligatoriu prin condamnarea poliţiştilor - învinuiţi, parchetul preocupându-se de problemele reparaţiei penale care ar putea beneficia petentul în condiţii legitime, invocându-se documentul cu nr. 7316/111/2 din 3 noiembrie 2010.
Prin Sentinţa penală nr. 26 din 1 martie 2011 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia penală, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petent, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 230 lei.
Pentru a se hotărî astfel s-a reţinut că:
Rezoluţiile atacate sunt legale şi temeinice procurorul a dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuiţii C.V., C.D., R.T. şi H.E.S., aceştia fiind cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 189, art. 250 şi art. 267/1 C. pen.
Raportat la data săvârşirii presupuselor fapte - 28 ianuarie 1998 şi 11 martie - 4 iunie 1998, faptele s-au prescris, învinuiţii prevalându-se de disp. art. 13 alin. (1) C. pen. şi că în aceste condiţii continuarea cercetării penale a învinuiţilor nu mai este posibilă.
Petentul s-a prevalat de hotărârea CEDO prin care statul a fost condamnat pentru încălcarea art. 3 alin. (1), (3), (5), art. 6 alin. (1), (2), (3)c, art. 8 şi art. 13 coroborat cu art. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar ca urmare a acestei hotărâri cauza în care a fost condamnat a fost supusă procedurii revizuirii, petentul putând obţine reparaţiile solicitate, inclusiv cele materiale pe această cale.
Existenţa hotărârii CEDO nu poate conduce la înlăturarea legii penale române atâta timp cât aceasta este conformă cu conceptele legislaţiei europene.
Împotriva acestei din urmă sentinţe, petentul R.V. a formulat recursul de faţă.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane pot face plângere la judecătorul de la instanţă căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul , soluţionând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentinţă, ca în speţă, iar potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunţate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentinţa pronunţată în aceste condiţii este definitivă de la data pronunţării.
Aşa fiind, Înalta Curte , în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiţionarul R.V.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul R.V. împotriva sentinţei penale nr. 26 din 1 martie 2011 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2372/2011. Penal. înlocuirea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 2412/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
