ICCJ. Decizia nr. 2460/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2460/2011
Dosar nr. 6/81/2010
Şedinţa publică din 20 iunie 2011
Asupra cauzei penale de faţă:
Prin sentinţa nr. 1 din 19 ianuarie 2011 a Curţii Militare de Apel, pronunţată în dosarul nr. 6/81/2010 s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul F.N.I. împotriva ordonanţei nr.2 3/VIII/1/2010 din 15 octombrie 2010 a procurorului general militar al Parchetului de pe lângă Curtea Militară de Apel, constatându-se că soluţia parchetului de respingere ca inadmisibilă a plângerii petiţionarului formulată împotriva ordonanţei nr. 5/P/2010 din 9 septembrie 2010 a Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel prin care s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara este temeinică şi legală întrucât ordonanţa de declinare a procurorului nu constituie o soluţie de netrimitere în judecată, nefiind, prin urmare, supusă controlului în procedura prevăzută de art. 278 şi următoarele C. proc. pen.
Hotărârea pronunţată a fost dată cu recurs.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs petiţionarul F.N.I. care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. 6/81/2010.
La termenul acordat pentru soluţionarea recursului, 20 iunie 2011, reprezentantul parchetului a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II a C. proc. pen. raportat la art. 2781alin. (10) C. proc. pen., respingerea, ca inadmisibil, a recursului declarat de petiţionar, arătând că acesta a promovat recurs împotriva unei hotărâri pronunţate în procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen. care, potrivit dispoziţiilor alin. (10) al aceluiaşi text de lege, este definitivă.
Analizând recursul declarat de petiţionarul F.N.I., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Legea procesuală penală a stabilit un cadru corespunzător dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, revizuită, cu referire la art. 21 din legea fundamentală, pentru realizarea protecţiei judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigenţele art. 1, art. 5, art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
În consecinţă, revine părţii interesate obligaţia de a alege şi exercita în condiţiile legii calea procesuală prevăzută în Codul de procedură penală.
Astfel, corespunzător principiului constituţional al exercitării căilor de atac numai în condiţiile legii, legea procesuală penală a reglementat cadrul căilor de atac, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de casare.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 „Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă"
În cauză, prin sentinţa nr. 1 din 19 ianuarie 2011 a Curţii Militare de Apel s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul F.N.I. împotriva ordonanţei nr. 23/VIII/1/2010 din 15 octombrie 2010 a procurorului general militar al Parchetului de pe lângă Curtea Militară de Apel.
Potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. această hotărâre este definitivă, menţiunea „cu recurs" cuprinsă în dispozitivul sentinţei atacate, fiind, evident, o simplă eroare materială care nu poate constitui fundament pentru promovarea unei căi de atac atâta vreme cât legea interzice expres gradul de jurisdicţie.
Prin urmare, exercitarea de către petiţionarul F.N.I. a căii de atac a recursului în condiţiile în care legea interzice, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul F.N.I. împotriva sentinţei nr. 1 din 19 ianuarie 2011 a Curţii Militare de Apel, pronunţată în dosarul nr. 6/81/2010.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul F.N.I. împotriva sentinţei nr. 1 din 19 ianuarie 2011 a Curţii Militare de Apel, pronunţată în dosarul nr. 6/81/2010.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 20 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2429/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2472/2011. Penal → |
|---|
