ICCJ. Decizia nr. 2476/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2476/2011
Dosar nr. 2782/109/2009
Şedinţa publică din 21 iunie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele.
I. Tribunalul Argeş, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 166 din 25 mai 2010 pronunţată în dosar nr. 2782/109/2009 a condamnat pe inculpatul S.A. la pedeapsa de :
- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii continuate de trafic ilicit de droguri de risc prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 861 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale sus menţionate pe un termen de încercare de 5 ani in conformitate cu dispoziţiile art. 862 C. pen., atrăgând atenţia acestuia asupra consecinţelor prevăzute de art. 863 C. pen. [a instituit în sarcina inculpatului măsurile prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen., iar cu privire la cea de la lit. a) l-a obligat pe acesta să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş conform programului stabilit de această instituţie].
În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 118 lit. f) C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpat 1,20 gr rezină de cannabis depusă la I.G.P.R. – Direcţia cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă, potrivit procesului-verbal şi dovezii aflate la filele 21 şi 23 dosar urmărire penală şi a dispus distrugerea acesteia.
In fapt, avându-se in vedere existenta unor date si indicii temeinice privind traficul de droguri, la data de 8 octombrie 2008, au fost stabiliţi de către procuror, investigatori sub acoperire şi colaboratori în vederea strângerii de probe, activitatea lor făcând obiectul supravegherii operative autorizate de Tribunalul Argeş, prin încheierea din 10 octombrie 2008.
La data de 13 octombrie 2008, investigatorul şi colaboratorul s-au întâlnit în faţa scării blocului în care locuieşte inculpatul S.A. Colaboratorul a primit de la investigator suma de 150 lei, în scopul cumpărării a 2 grame de haşiş.
Investigatorul a aşteptat în faţa blocului, timp în care colaboratorul a mers la domiciliul inculpatului, iar după circa 10 minute a coborât şi a predat investigatorului două pacheţele învelite în staniol în care se aflau două bucăţi de haşiş, despre care a afirmat că le-a cumpărat de la inculpat.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 858354 din 14 octombrie 2008 rezultă că pacheţelele respective conţin rezină de cannabis, substanţă ce face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.
În aceeaşi manieră au procedat investigatorul şi colaboratorul şi la data de 30 octombrie 2008, când colaboratorul a cumpărat de la inculpat un alt fragment de haşiş contra sumei de 75 lei.
Din transcrierea interceptărilor telefonice efectuate în cauză rezultă activitatea inculpatului privind distribuirea sau oferirea spre consum a drogurilor.
S-a reţinut că fragmentele de interceptări reţinute în rechizitoriu sunt relevante în ce priveşte activitatea infracţională a inculpatului.
Situaţia de fapt a fost dovedită cu actele întocmite de către organele de urmărire penală, probe ce s-au coroborat cu depoziţiile martorilor M.E. şi I.D.I.
Inculpatul nu a recunoscut că a vândut sau distribuit droguri, ci doar că a oferit, gratuit, unor prieteni astfel de substanţe în perioada în care a fost el însuşi consumator, apărare înlăturata de instanţa ca fiind lipsita de relevanta in cauza in raport cu învinuirea adusa inculpatului prin rechizitoriu, al cărei element material include si modalitatea obiectiva recunoscuta de inculpat.
Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a reţinut că în cadrul reglementării infracţiunii de trafic de droguri de risc sunt precizate următoarele activităţi: cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc. S-a constatat că una dintre modalităţile de săvârşire a infracţiunii este si oferirea drogurilor de risc. În acest context, tribunalul a precizat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, text în baza căruia se va pronunţa condamnarea.
Inculpatul, prin apărător, a criticat modul în care au acţionat investigatorul şi colaboratorul, însă, examinând actele dosarului, tribunalul a constatat că au fost respectate normele şi garanţiile procesuale în materie.
Având în vedere că inculpatul a oferit şi vândut, la diferite perioade de timp, însă, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale cantităţi de droguri, s-au reţinut dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), privind infracţiunea continuată.
La stabilirea pedepsei au fost avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinându-se lipsa antecedentelor penale, cantităţile mici de drog traficate şi atitudinea relativ sinceră a inculpatului. Faţă de aceste circumstanţe, tribunalul a apreciat că scopul preventiv şi educativ prevăzut de art. 52 C. pen. va fi realizat prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii în cuantumul minim prevăzut de textul incriminator.
Având în vedere dispoziţiile art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Pentru circumstanţele reale si personale anterior prezentate şi ţinând seama că inculpatul este o persoană tânără, instanţa a apreciat că scopul pedepsei va fi atins prin suspendarea sub supraveghere a acesteia, potrivit art. 861 C. pen.
II. Împotriva sentinţei penale nr. 166 din20 mai 2010 Tribunalul Argeş, secţia penală, au declarat în termen legal apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Piteşti şi inculpatul în cauză S.A.
Parchetul a criticat hotărârea amintită pentru netemeinicie susţinând că instanţa de judecată a individualizat greşit pedeapsa aplicată inculpatului în raport cui dispoziţiile art. 72 şi urm. C. pen.- prin stabilirea cuantumului acesteia la minimul legal special de 3 ani închisoare dispunându-se totodată suspendarea sa sub supraveghere în condiţiile art. 861 şi urm. C. pen. - considerând ca în raport cu dispoziţiile art. 52 alin. (1) C. pen. ce reglementează pedeapsa şi scopul ei şi avându-se în vedere pericolul social corect indicat al infracţiunii comise (trafic de droguri de risc în formă continuată) se impune executarea pedepsei într-un loc de deţinere în condiţiile potrivit art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. [înlăturându-se astfel din conţinutul pedepsei accesorii interzicerea greşită a dreptului de a alege prevăzut de art. 64 lit. a) Teza I C. pen.].
Inculpatul a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie considerând că fapta ilicită nu a fost dovedită prin mijloace de probă administrate in cauza solicitând achitarea sa în baza art. 345 alin. (3) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 12 din 25 ianuarie 2011, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Piteşti, a desfiinţat în parte sentinţa şi rejudecând a modificat doar conţinutul pedepsei accesorii prin înlăturarea interzicerii dreptului de a alege prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen. faţă de inculpat, menţinând ca legale şi temeinice celelalte rezolvări juridice adoptate în cauză de prima instanţă [apelul inculpatului S.A. fiind respins ca nefondat în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.].
III. Recursul in termen împotriva deciziei penale nr. 120 din 25 ianuarie 2011 declarat de inculpatul S.A. la data de 1 martie 2011 – în condiţiile în care a fost prezent şi asistat de apărător la dezbaterile în apel ce au avut loc la data de 18 ianuarie 2011 – este tardiv introdus în raport cu dispoziţiile imperative în materie de art. 363 alin. (1), art. 364 şi art. 365 C. proc. pen. urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Conform art. 3853 alin. (1) C. proc. pen. „termenul de declarare a recursului este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel" iar potrivit alin. (2) al textului de lege amintit „dispoziţiile art. 363-365 privind data de la care curge termenul, repunerea in termen si declararea peste termen a caii de atac se aplica in mod corespunzător"; sub aspectul ce interesează in speţa dispoziţiile art. 363 alin. (1) C. proc. pen. statuează ca „ pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare"; de asemenea, pentru situaţiile in care părţile nu au declarat recurs in condiţiile legale sus-menţionate legiuitorul a prevăzut ca remedii procesuale alte doua instituţii complementare respectiv: a) prin art. 364 - Repunerea în termen [având conţinutul legal „Apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanţa de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauza temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile. Până la soluţionarea repunerii în termen, instanţa de apel poate suspenda executarea hotărârii atacate"] iar prin; b) art. 365 - Apelul peste termen [având conţinutul legal „Partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât şi la pronunţare poate declara apel şi peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispoziţiilor privind despăgubirile civile. Apelul declarat peste termen nu suspendă executarea. Instanţa de apel poate suspenda executarea hotărârii atacate"].
In speţa, verificând lucrările dosarului se constata ca inculpatul a fost prezent şi asistat de avocat la dezbaterile in apel ce au avut loc la data de 18 ianuarie 2011, iar recursul a fost declarat mult peste termenul legal de 10 zile de la pronunţarea in data de 25 ianuarie 2011 a deciziei penale nr. 120/2011 care s-a împlinit la data de 05 februarie 2011, respectiv la data de 1 martie 2011.
Adeverinţa medicala depusa in recurs din care rezulta ca inculpatul ar fi prezentat atacuri de panica si tulburări de comportament precum si stări de confuzie, in mod episodic, in perioada de după data de 25 ianuarie 2011 nu poate fi asimilata împrejurărilor cu caracter excepţional de natura a justifica repunerea in termen prevăzute de art. 364 C. proc. pen. (boala grava având drept consecinţa lipsa discernământului , cutremur, război, etc ). In acest sens este de subliniat si împrejurarea ca inculpatul a fost prezent personal la dezbateri in apel, fiind audiat asupra apelurilor declarate in cauza, asistat si de aparitor ales, astfel încât nu-i sunt aplicabile nici dispoziţiile privind recursul peste termen din art. 365 C. proc. pen.
In consecinţa, avându-se in vedere dispoziţiile art. 185 C. proc. pen. potrivit cărora „când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului si nulitatea actului făcut peste termen„, recursul pendinte declarat de inculpat este tardiv introdus cu consecinţele anterior arătate.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurentul inculpat S.A.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva deciziei penale nr. 12 din 25 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2474/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2477/2011. Penal → |
|---|
