ICCJ. Decizia nr. 2472/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2472/2011
Dosar nr. 5845/6/3/2010
Şedinţa publică din 21 iunie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 49 din 17 ianuarie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, s-a dispus.
- în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului A.A. la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 9 (luni) închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului A.A.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A.A. reţinerea şi arestarea preventivă din data de 10 octombrie 2010 la zi.
- în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 80 C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului M.C.V. la pedeapsa de 6 (şase) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului M.C.V.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.C.V. reţinerea şi arestarea preventivă din data de 10 octombrie 2010 la zi.
În baza art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, a cantităţii de 33,34 grame heroină cu cofeină indisponibilizată la IGPR- DCJSEO conform dovezii seria H nr. 0020447 din data de 14 octombrie 2010, dovezii seria H nr. 0020446 din aceeaşi dată, dovada seria H nr. 0020450 din 14 octombrie 2010.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpaţii A.A. şi M.C.V. a sumei de 2.400 lei provenită din vânzarea drogurilor.
În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul A.A. a sumei de 1300 Euro indisponibilizată conform recipisei de consemnare nr. 2698845/1 din 26 noiembrie 2010, emisă de CEC Bank, Unitatea Victoria.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii să plătească fiecare suma de 1500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1785/D/P/2010 din 02 decembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti au fost trimişi în judecată inculpaţii A.A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi M.C.V. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicare art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În fapt s-a reţinut că inculpatul A.A. în datele de 16 septembrie 2010, 22 septembrie 2010 şi 30 septembrie 2010 împreună cu coinculpatul M.C.V. au vândut colaboratorului cu nume de cod „V.C." cantitatea totală de 34,65 grame heroină cu suma de 2.300 lei.
Astfel, la data de 16 septembrie 2010 colaboratorul „V.C." s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire în zona str. B., fiindu-i efectuat un control corporal sumar, după care investigatorul i-a înmânat acestuia suma de 700 lei, pentru a cumpăra 5 grame de heroină de la cei doi inculpaţi. Sub supravegherea investigatorului, colaboratorul s-a deplasat la locuinţa inculpatului A.A., situată în sector 2. Cu această ocazie, colaboratorul i-a spus inculpatului A.A. că are suma de 700 lei, întrebându-l câtă heroină îi poate da, în replică inculpatul, i-a spus că îi dă 10 grame şi că va rămâne dator 300 lei.
Colaboratorul a fost de acord, iar inculpatul A.A. i-a spus să-l aştepte pe ginerele său, coinculpatul M.C.V.
După câteva minute, la locuinţă, a venit şi inculpatul M.C.V., ocazie cu care coinculpatul A.A. i-a spus colaboratorului să lase banii şi să meargă acasă, deoarece heroina urma să-i fie dusă de către ginerele său.
Colaboratorul s-a conformat, deplasându-se la domiciliul său, unde, după aproximativ 15 minute, inculpatul M.C.V. i-a adus 2 (două) pungi din celofan alb sigilate la capete prin ardere, ce conţineau o substanţă pulverulentă.
După efectuarea tranzacţiei, colaboratorul s-a deplasat în locul în care îl aştepta investigatorul sub acoperire, căruia i-a predat cele 2 (două) punguţe cu substanţă, despre care a afirmat că este heroina cumpărată de la inculpaţii A.A. şi M.C., în modalitatea expusă mai sus.
Din raportul de constatare tehnico ştiinţifică nr. 9193203 din 17 septembrie 2010, rezultă că proba cu masa totală de 8,99 grame, conţine heroină.
Cantitatea de 8,68 grame heroină, rămasă în urma analizelor de laborator a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte conform dovezii seria H nr. 0020447.
Declaraţia colaboratorului cu nume de cod „V.C." se coroborează cu procesele – verbale întocmite de către investigatorul sub acoperire şi lucrătorii de poliţie, cu procesul – verbal de supraveghere operativă efectuată de către lucrători specializaţi din cadrul IGPR – Direcţia Supravegheri Operative şi Investigaţii.
La data de 22 septembrie 2010, în jurul prânzului, colaboratorul cu nume de cod „V.C." s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire, care după ce i-a efectuat un control corporal sumar, i-a dat suma de 800 lei, pentru a cumpăra 10 grame heroină de la inculpaţii A.A. şi M.C.V.
Ca atare, sub supravegherea investigatorului, colaboratorul s-a deplasat la locuinţa celor doi inculpaţi.
Înainte de a intra în imobilul acestuia, colaboratorului i-a fost luat telefonul mobil de către numitul „B." cumnatul inculpatului A.A.
În locuinţă, colaboratorul s-a întâlnit cu inculpatul A.A., cu care a purtat discuţii cu privire la droguri, ocazie cu care inculpatul l-a întrebat pe acesta dacă doreşte să vândă heroină pentru el. Colaboratorul i-a spus inculpatului că se mai gândeşte, înmânându-i suma de 800 lei, pentru 10 grame heroină. Cu aceeaşi ocazie, inculpatul i-a spus că nu mai are nevoie de suma de 300 lei cu care i-a rămas dator de la tranzacţia anterioară, la care am făcut referire mai sus.
După această discuţie, inculpatul A.A. i-a spus colaboratorului să se întoarcă acasă, întrucât coinculpatul M.C.V. o să meargă la locuinţa sa să-i aducă heroina.
În jurul orei 16:00, inculpatul M.C.V. a intrat în locuinţa colaboratorului şi din pantaloni a scos o punguţă în care se afla heroina achitată anterior de către colaborator.
Inculpatul M.C.V. a purtat o scurtă discuţie cu colaboratorul, în sensul că, din datoria veche de 300 lei, acesta urmând să mai restituie doar suma de 100 lei.
După efectuarea tranzacţiei, inculpatul M.C.V. a părăsit imobilul colaboratorului, care a înmânat investigatorului sub acoperire drogurile cumpărate în modalitatea expusă mai sus.
Din raportul de constatare tehnico ştiinţifică nr. 919266 din 27 septembrie 2010, rezultă că proba înaintată în cauză conţine 8,94 grame heroină.
Cantitatea de 8,76 grame heroină rămasă în urma analizelor de laborator a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte cu seria dovezii seria H, nr. 0020446.
Declaraţia colaboratorului se coroborează cu procesele – verbale întocmite de către investigatorul sub acoperire şi lucrătorii de poliţie, precum şi cu procesul – verbal de redare a discuţiilor directe purtate de colaborator cu inculpatul M.C.V.
De asemenea, din procesul verbal de redare a raportului întocmit cu ocazia supravegherii operative rezultă că inculpatul M.C.V. înainte de a se deplasa la locul tranzacţiei, la diferite intervale de timp a verificat cu atenţie străzile din jurul locuinţei sale, fiind atent la persoanele care se aflau pe străzi.
În data de 30 septembrie 2010, colaboratorul cu nume de cod „V.C." , s-a deplasat la locuinţa inculpatului A.A., unde a discutat cu acesta despre o viitoare tranzacţie cu droguri, ocazie cu care inculpatul i-a spus că o să îl anunţe când are heroina.
În jurul orei 15:00, colaboratorul cu nume de cod „V.C." s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire, care i-a efectuat un control corporal sumar şi i-a înmânat suma de 900 lei, pentru a cumpăra 10 grame heroină de la inculpaţii A.A. şi M.C.V.
La scurt timp, după aceste activităţi, la locuinţa colaboratorului şi-a făcut apariţia coinculpatul M.C.V., care i-a dat acestuia un pacheţel care conţinea droguri, ce au fost predate ulterior investigatorului sub acoperire.
După aproximativ 30 de minute, colaboratorul s-a deplasat din nou la locuinţa inculpatului A.A., căruia i-a dat suma de 900 lei, rămânându-i acestuia dator cu suma de 900 lei. În continuare, cei doi au purtat o scurtă discuţie cu privire la termenul în care urma să-i achite datoria, după care colaboratorul s-a deplasat în locul în care îl aştepta investigatorul sub acoperire căruia i-a povestit cele relatate mai sus.
Din raportul de constatare tehnico ştiinţifică nr. 919338 din 04 octombrie 2010, rezultă că proba înaintată în cauză este constituită din 17,3 grame heroină, cantitatea de 16,9 grame heroină rămasă în urma analizelor de laboratorul a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte conform dovezii seria H nr. 0020450.
Declaraţia colaboratorului se coroborează cu procesele-verbale întocmite de către investigatorul sub acoperire şi lucrătorii de poliţie, precum şi cu procesul-verbal de redare a discuţiilor purtate de colaboratul sub acoperire cu inculpatul A.A.
Mai mult, cele susţinute mai sus se coroborează şi cu procesul verbal de redare a notei întocmite cu ocazia supravegherii operative, efectuată de lucrători specializaţi din cadrul D.G.I.P.I., din care rezultă că în data de 30 septembrie 2010 la ora 17:00 inculpatul M.C.V. a ieşit de la adresa din strada I. nr. 83A, pe bicicletă, s-a deplasat pe străzile din jur până la adresa colaboratorului, unde s-a oprit câteva secunde, după care şi-a continuat deplasarea până la adresa de domiciliu, unde a intrat la ora 17:35.
Cu ocazia percheziţiei efectuată în domiciliul inculpatului A.A. a fost ridicată suma de 1.300 Euro, care a fost depusă la camera de corpuri delicte conform Dovezii seria TA nr. 1655117.
Pe parcursul urmării penale, cei doi inculpaţi s-au prevalat de dreptul la tăcere, însă înainte de prezentarea materialului de urmărire penală au recunoscut infracţiunea reţinută în sarcina lor şi şi-au însuşit probele administrate în cauză.
Astfel, prima instanţă a concluzionat că faptele inculpaţilor A.A. şi M.C.V., constând în aceea că în datele de 16 septembrie 2010, 22 septembrie 2010 şi 30 septembrie 2010, împreună au vândut colaboratorului cu nume de cod „V.C." cantitatea totală de 34,65 grame heroină cu suma de 2.300 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Instanţa de fond la individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor A.A. şi M.C.V., a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, natura şi gravitatea faptelor, cauzele de agravare sau de atenuare a pedepsei, urmările grave care se pot produce prin punerea în circulaţie de droguri, datele care circumstanţiază persoanele inculpaţilor – inculpatul M. este recidivist, în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
A mai reţinut că inculpaţii au recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi, împrejurări ce au fost reţinute ca şi circumstanţe atenuante prevăzute de art. 320/1 din Legea nr. 202/2010, pentru inculpatul A.A. a reţinut că acesta este necunoscut cu antecedente penale şi s-au aplicat dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen., iar pentru inculpatul M. s-au reţinut dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen., împrejurarea că acesta este neşcolarizat, are un copil minor în întreţinere şi au fost coborâte pedepsele conform art. 76 lit. b) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, cât şi inculpaţii A.A. şi M.C.V., criticând soluţia instanţei de fond pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate.
Prin Decizia penală nr. 107 A din 6 aprilie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
A desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr. 49F pronunţată la data de 17 ianuarie 2011 de către Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, şi, în fond a majorat pedeapsa aplicată inculpatului A.A. la 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. şi a inculpatului M.C.V. la 7 ani şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
A computat prevenţia pentru ambii inculpaţi de la 10 octombrie 2010 la zi, respectiv 06 aprilie 2011 şi a menţinut starea de arest preventiv a acestora, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de către inculpaţii A.A. şi M.C.V. şi i-a obligat pe aceştia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
A reţinut instanţa de apel că în ceea ce priveşte cazul inculpatului A.A. în mod corect a fost reţinută circumstanţa atenuantă judiciară a lipsei antecedentelor penale, în conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., însă s-a acordat o eficienţă nejustificată acesteia, prin coborârea pedepsei mult prea aproape de minimul prevăzut de art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., faţă de împrejurările care conferă faptei o gravitate sporită, respectiv forma continuată a infracţiunii şi cantitatea relativ mare de droguri de mare risc traficată; în plus, din probele aflate la dosarul cauzei, rezultă că în derularea activităţilor infracţionale inculpatul A.A. a fost extrem de organizat, lucrând cu precauţie, ceea ce indică periculozitatea sporită a inculpatului A.A., concluzionând că pedeapsa stabilită, de 2 ani şi 9 luni închisoare, nu pare în măsură să asigure îndeplinirea scopului său, astfel cum este consacrat de textul de lege precitat.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.C.V., instanţa de apel a constatat că au fost reţinute ca şi circumstanţe atenuante judiciare, în conformitate cu art. 74 alin. (2) C. pen., împrejurările că acesta este neşcolarizat şi are un copil minor în întreţinere, fără a se motiva de către judecătorul fondului de ce acestea sunt de natură să confere faptei săvârşite de către inculpat un caracter mai puţin grav, pentru că, astfel, nu poate fi niciodată justificată, chiar şi în mică măsură, săvârşirea unei infracţiuni de droguri de mare risc, prin dorinţa de a asigura un trai corespunzător familiei.
Astfel, având în vedere starea de recidivă postexecutorie a acestui inculpat, cantitatea mare de heroină pe care o trafica, cât şi numărul mare de persoane cu care intra în contact pentru a-şi valorifica drogul a apreciat ca fiind netemeinic a se proceda la coborârea pedepsei sub minimul special.
Astfel, Curtea de Apel Bucureşti a considerat necesar majorarea pedepselor pentru ambii inculpaţi şi respingerea apelurilor acestora, întrucât pentru inculpatul A.A., pedeapsa este coborâtă aproape de jumătatea minimului special, iar pentru inculpatul M.C.V. pedeapsa depăşeşte minimul special doar cu 10 luni.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii:
- A.A. care în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului, casarea in parte a hotărârilor si reducerea pedepsei pana la limita fixata de instanţa de fond, iar ca modalitate de executare a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 86/1 C. pen., întrucât nu s-a făcut o justa individualizare a pedepsei, aceasta fiind majorata in apel. A mai susţinut ca este bolnav si nu se putea deplasa, suferă de afecţiuni grave, a beneficiat de aplicarea art. 320/1 C. proc. pen., iar veniturile sale erau licite, trăind din comerţul cu flori si ambii inculpaţi au avut o poziţie egala.
A solicitat in raport de natura faptei, gravitatea acesteia si persoana inculpatului, respectiv vârsta acestuia, dezvoltarea sa psihosociala, si scopul educativ al pedepsei aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
- M.C.V. care în temeiul cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. a arătat ca solicită menţinerea sentinţei pronunţată de instanţa de fond ca fiind legala si temeinica.
Examinând Decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurenţii inculpaţi, dar şi din oficiu conform prevederilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. civ., combinat cu art. 385/6 alin. (1) şi art. 385/7 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursurile declarate inculpaţii M.C.V. şi A.A. sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi instanţa de apel rezultă în mod clar din mijloacele de probă legal administrate, respectiv declaraţiile inculpaţilor care au înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 320/1 C. proc. pen., procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, procesele verbale de redare a discuţiilor înregistrate audio video, rapoartele de constatare tehnico ştiinţifică.
Pedepsele astfel cum au fost aplicate de instanţa de apel sunt justificate şi necesare realizării atât a funcţiilor de constrângere şi reeducare cât şi a scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, fiind avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pentru realizarea atât a funcţiilor de constrângere şi reeducare cât şi a scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Potrivit art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Inculpatului A.A. i-a fost aplicată o pedeapsă de 4 ani închisoare şi inculpatului M.C.V. 7 ani şi 6 luni închisoare, ţinându-se seama de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) care stabilesc criteriile generale de individualizare, fiind rezonabile având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, forma continuată a infracţiunii, cantitatea nare de troguri traficată şi starea de recidivă reţinută în sarcina inculpatului M.C.V.
Din fişa de cazier judiciar a inculpatului M.C.V., a rezultat că prin sentinţa penală nr. 1602 din 29 noiembrie 2005, definitivă prin Decizia penală nr. 4310 din 05 iulie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2641 C. pen., reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Astfel, cererile inculpaţilor de reducere a pedepsei nu pot fi primite, faţă de circumstanţele reale şi personale ale acestora Înalta Curte, analizând întreg materialul probator, constată că pedepsele astfel cum au fost individualizate de către instanţa de apel, faţă de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sunt necesare realizării funcţiilor sale de constrângere, de reeducare şi scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, acestea răspunzând atât principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei şi datele personale ale inculpaţilor, cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
În raport de aceste dispoziţii, este de constatat că reindividualizarea judiciară a sancţiunilor penale stabilite în sarcina inculpaţilor, efectuată de instanţa de control judiciar răspunde cerinţelor educativ preventive şi de exemplaritate a sancţiunilor penale, realizându-se o proporţionalitate deplină între pericolul social concret al faptelor săvârşite de inculpaţi şi reacţia de punitate din partea organelor judiciare.
Reducerea pedepselor ar încuraja conduita infracţională a inculpaţilor şi îndeosebi comportamentul similar al altor persoane, lipsind astfel de eficienţă întreaga activitate de tragere la răspundere penală.
Cu privire la solicitarea inculpatului A.A. privind aplicarea dispoziţiilor art. 86/1 C. pen. Înalta Curte constată că faţă de gravitatea deosebită a faptelor, iniţiativa infracţională şi modul organizat, calculat, în care s-a „desfăşurat" acest inculpat, scopul pedepsei, astfel cum acesta este consacrat de art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin privare de libertate, starea de sănătate putând fi ţinută sub control şi în condiţii de detenţie.
Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări precum şi de administrarea legală şi completă a probelor de către prima instanţă şi de către instanţa de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va respinge recursurile inculpaţilor A.A. şi M.C.V., potrivit dispoziţiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 385/17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) va deduce din pedeapsă aplicată inculpaţilor timpul reţinerii şi arestării preventive de la 10 octombrie 2010 la 21 iunie 2011.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.C.V. şi A.A. împotriva deciziei penale nr. 107 A din 6 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 octombrie 2010 la 21 iunie 2011.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2460/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2474/2011. Penal → |
|---|
