ICCJ. Decizia nr. 2474/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2474/2011

Dosar nr. 780/62/2009

Şedinţa publică din 21 iunie 2011

Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele.

I. Tribunalul Braşov, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 186 din 14 aprilie 2010 pronunţată în dosar nr. 780/62/2009, a condamnat pe inculpatul C.V.M. la pedepsele de.

- 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. proc. pen. [parte vătămată M.S.] si;

- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporala prevăzuta de art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) [parte vătămată P.O.], dispunând in final prin contopire in baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. aplicarea pedepsei rezultante de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, de la data de 17 octombrie 2008 la data de 07 noiembrie 2008.

A fost obligat inculpatul C.V.M. să plătească suma de 10.000 lei către partea civilă M.S. şi suma de 1.500 lei către partea civilă P.I., cu titlu de daune morale.

A fost obligat inculpatul să plătească suma de 68,88 lei către partea civilă Spitalul „ Dr. C.T Spârchez" Zărneşti şi sumele de 2.317,77 lei şi 1.158,26 lei către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 109 alin. (3) C. proc. pen., mijloacele materiale de probă ataşate dosarului şi care se află în camera de corpuri delicte a Tribunalului Braşov, (conform procesului verbal de la fila 2) se păstrează până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul C.V.M. să plătească suma de 2.000 lei cheltuieli judiciare către stat şi să plătească suma de 180 către partea civilă M.S. şi suma de 100 lei către partea civilă P.I., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa aceasta sentinţa judecătorul cauzei a constat si reţinut in fapt si in drept următoarele.

„Între inculpat şi părţile vătămate au existat numeroase conflicte anterioare caracterizate de violenţă fizică, conform declaraţiilor inculpatului, ale părţilor vătămate, ale martorilor audiaţi şi ale adreselor eliberate de poliţia Zărneşti.

Inculpatul a recunoscut că a lovit cu cuţitul pe cele 2 părţi vătămate însă a explicat această acţiune a sa în contextul în care cele două părţi vătămate l-ar fi aşteptat în seara respectivă în holul blocului şi l-ar fi agresat (M.S. l-a lovit cu cotul în stomac şi P.I. i-a aplicat un pumn în zona feţei); în urma acestor lovituri inculpatul ar fi fost la pământ iar cele două părţi vătămate ar fi continuat să-l lovească, moment în care a scos din buzunarul de la piept al salopetei cu care era îmbrăcat un cuţit şi a lovit.

Inculpatul a precizat că a fost lovit la un moment dat cu o coadă de topor de către P.I. şi după consumarea întregului incident a fugit, observând la un moment dat că salopeta sa era plină de sânge şi a precizat că părţile vătămate l-au lovit fără să fi avut cu ele vreun schimb de replici iniţial şi că nu i-a văzut pe cei doi in scara blocului deoarece scara nu era luminată, iar afară era întuneric.

Inculpatul a declarat că nu a urmărit să suprime viaţa niciuneia dintre părţile vătămate, ci că a aplicat loviturile cu cuţitul la întâmplare, pentru a se apăra; susţinerile inculpatului cu privire la starea de legitimă apărare în care a lovit cu cuţitul nu sunt confirmate de restul probatoriului administrat.

Astfel, părţile vătămate (filele 132-137) declară că s-au întâlnit întâmplător în holul blocului cu inculpatul, că nu au avut nici un schimb de replici nici la ora 21 şi nici în cursul zilei respective cu acesta şi că nu l-au agresat în nici un fel şi pur şi simplu inculpatul i-a aplicat părţii vătămate M.S. o lovitură în partea stângă a gâtului, cu un cuţit pe care îl avea într-o pungă de plastic, punga respectivă rămânând în gaura făcută de cuţit, până în momentul în care partea vătămată a ajuns la spital. După această primă lovitură a urmat o serie de îmbrânceli reciproce şi cu intervenţia părţii vătămate P.I. care a încercat să-i despartă, însă care a primit şi el o lovitură de cuţit în mâna stângă.

Părţile vătămate au declarat că nu aveau nici un obiect contondent asupra lor şi că nu l-au aşteptat pe inculpat în holul blocului, că nu a mai fost nicio altă persoană de faţă la ora la care a avut loc incidentul.

Martorul R.A.G. (fila 138), fratele inculpatului, a declarat că în seara respectivă acesta a stat la el până în jurul orei 21, că a băut un bidon de 2 l de bere împreună cu alte două persoane şi că nu se afla sub influenţa băuturilor alcoolice atunci când a plecat spre casă, iar inculpatul i-a relatat că atunci când s-a întors de la pescuit patronul cofetăriei situată lângă blocul în care locuieşte l-a întrebat „dacă a prins peştele cu mâna", iar inculpatul i-a răspuns că „l-a prins cu lopata", moment în care partea vătămată M., aflat în faţa cofetăriei, ar fi râs.

Niciunul dintre martorii audiaţi în cauză nu a fost martor ocular la altercaţia de la ora 21 dintre părţi; martora P.A., concubina părţii civile M.S. şi sora părţii civile P.I., a precizat că în seara respectivă concubinul său şi fratele său au coborât în holul blocului pentru a verifica cine este persoana care l-a acostat pe fratele părţii vătămate M. In timp ce aceştia coborâseră, ea l-a văzut pe geam pe inculpat venind pe lângă bloc, însă nu le-a transmis acest lucru părţilor vătămate; martora a precizat că niciunul dintre ei nu avea obiecte contondente atunci când au coborât la parter.

Martorul M.E. a confirmat că a fost acostat în scara blocului de o persoană tânără care avea în mână o brichetă cu laser şi care era împreună cu alte 2 persoane; martorul nu s-a oprit însă pentru a sta de vorbă cu acea persoană, a urcat scările către camera fratelui său, fiind urmărit până la nivelul etajului 1 de către persoana respectivă.

Martorul D.C.A. a văzut părţile vătămate doar după încheierea incidentului, în timp ce aceştia se îndreptau către poliţie şi erau plini de sânge.

Martora C.L.R. (fila 193), soţia inculpatului, a declarat că în ziua respectivă soţul său i-a povestit că a avut un schimb de replici cu părţile vătămate în legătură cu peştele prins şi că soţul său era nervos din această cauză. In momentul în care soţul său a plecat către fratele acestuia, martora a coborât până în faţa scării şi a văzut că în faţa cofetăriei se afla un grup mai mare de persoane, însă cu niciuna dintre acestea inculpatul nu a avut vreun schimb de replici. Martora nu a fost prezentă la altercaţia dintre părţi, însă ştie de la soţul său că a fost aşteptat în scara blocului de către părţile vătămate.

Aceeaşi martoră a precizat că numitul B.M.E. a venit la ea a doua zi după incident şi i-a povestit că cu o seara înainte, trecând prin holul blocului, s-a întâlnit cu mai multe persoane dintre care una de sex feminin, aceasta din urmă spunând la un moment dat „să nu dea în el pentru că nu e V.". Acesta a mai precizat că o singură persoana din grupul de 3 sau 4 avea un topor pe care l-a ridicat asupra sa, însă nu a recunoscut pe niciuna dintre cele 3 sau 4 persoane pentru că era întuneric.

Martorii R.I., M.N. (filele 195-196) au declarat că au fost împreună cu inculpatul la pescuit în ziua respectivă şi că inculpatul împreună cu M.N. ar fi consumat 100 gr de coniac; niciunul dintre cei doi martori nu a sesizat să existe vreun incident verbal intre inculpat şi vreo altă persoană atunci când inculpatul a coborât din maşină după ce s-au întors de la pescuit.

Martorii S.I., S.S. şi M.G.L. (filele 26-28 vol. II) nu au dat declaraţii relevante în cauză.

Martorul D.A. şi-a amintit că în seara respectivă băuse aprox. 500 ml votcă, că era ameţit de băutură şi că s-ar fi întâlnit cu M.S. atunci când se îndrepta spre casă , însă nu a văzut dacă acesta avea asupra lui vreun topor sau bâtă; deoarece afară era întuneric, iar în holul blocului era de asemenea întuneric martorul a folosit o brichetă cu led pentru a vedea scările pe unde urcă.

Martorul B.M.E. a declarat că în toamna anului 2008, în data de 16 octombrie, se întorcea de la cumpărături de la magazinul Plus în jurul orei 19.30, una dintre căile de acces fiind prin holul comun al blocului în care locuiesc părţile (martorul dorea sa ia un taxi pentru a ajunge acasă, staţia de taxiuri fiind în apropierea blocului respectiv). Deoarece afară era întuneric iar holul respectiv nu era luminat şi-a aprins bricheta cu led pentru a putea să treacă prin holul respectiv. Când s-a apropiat de hol, la lumina ledului, a văzut 2 bărbaţi de statura părţilor vătămate care consumau băuturi alcoolice în holul blocului. Unul dintre ei avea pe spate un fel de bâtă – par şi a spus la un moment dat când l-a văzut pe martor „acesta nu este V.". Martorul s-a întors din drum de teamă; nu a văzut alte persoane în afara celor doi bărbaţi însă a auzit şi alte voci.

Martorul a precizat că nu i-a văzut la faţă pe cei doi bărbaţi însă erau tunşi ca părţile vătămate (martorul având aceeaşi tunsoare ca aceştia)

Din declaraţiile la care instanţa a făcut referire anterior nu rezultă ipoteza inculpatului în sensul că ar fi fost mai întâi agresat, fără motiv de către părţile vătămate şi că ar fi lovit cu cuţitul în stare de legitimă apărare, fiind de precizat că incidentul dintre părţi a avut loc după ora 21 (oră confirmată de inculpat, de părţile vătămate şi de fratele inculpatului R.A.G., niciunul dintre martori nu a localizat părţile vătămate la această oră în holul comun al blocului, în aşteptarea inculpatului.

Martorul B.E. a vrut să treacă prin holul blocului în jurul orei 19,30 cu aproximativ 2 ore înainte de incident şi nu a identificat părţile vătămate ca făcând parte din grupul persoanelor care se aflau la acea oră în holul blocului respectiv; din bonurile de casă existente la dosarul de urmărire penală rezultă că acest martor a trecut prin holul blocului în jurul orei 20,15 deoarece a plătit cumpărăturile la ora 20 (fila 149 dosar urmărire penală).

Declaraţia acestui martor în legătură cu statura persoanelor respective şi tunsoarea acestora este irelevantă atâta vreme cât chiar martorul însuşi avea aceeaşi statură şi aceeaşi tunsoare ca părţile vătămate. Imposibilitatea identificării părţilor vătămate conduce la irelevanţa faptului că acest martor ar fi auzit pe una dintre persoanele respective spunând „asta nu e V.".

Nu a fost identificat niciun corp contondent, nici la locul faptei şi nici asupra părţilor vătămate.

Este adevărat că obiectivitatea martorului B. nu poate fi pusă la îndoială, dar declaraţiile date de acesta atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei de judecată nu au condus la concluzia că părţile vătămate se aflau la ora 21-21,30 în holul comun al blocului, că P.I. avea asupra sa o bâtă şi că cei doi l-ar fi agresat pe inculpat de aşa manieră încât l-au determinat pe acesta să se apere prin aplicarea unor lovituri de cuţit.

Deşi inculpatul neagă menţiunile din raportul de expertiză medico-legală (fila 83 dosar de urmărire penală) în sensul că nu s-ar fi aflat în poziţie ortostatică în momentul în care a aplicat lovitura de cuţit asupra lui M.S., nu a făcut dovada faptului că în momentul în care a aplicat lovitura ar fi fost căzut pe spate în holul respectiv, cu faţa în sus.

Conform fotografiilor existente în dosarul de urmărire penală se observă că hainele inculpatului au fost pline de sânge în zona gulerului, urme care s-au putut constitui prin frecare de zona gâtului părţii vătămate M.S. (deoarece sunt sub forme de pete de-o parte şi de alta a gulerului); stropii de sânge din interiorul hainei inculpatului s-au putut produce prin căderea picăturilor de sânge din zona gâtului părţii vătămate M.S. (este evident că haina era deschisă pentru că altfel inculpatul nu avea cum să ia cuţitul din buzunarul de la pieptul salopetei cu care era îmbrăcat).

Partea vătămată M.S. a prezentat tăieturi ale hainei cu care era îmbrăcat şi în zona din spate a acesteia, toate loviturile constatate pe corpul acestei părţi vătămate fiind aplicate cu o intensitate medie spre mare; dintr-o poziţie a inculpatului de a fi fost căzut pe spate nu puteau să fie aplicate loviturile date părţii vătămate aşa cum rezultă ele atât din fotografiile de la dosar (de pe hainele părţii vătămate) şi din raportul de constatare medico-legală.

Din fotografiile existente la dosarul de urmărire penală de reconstituire a faptei rezultă că inculpatul şi părţile vătămate s-au îmbrâncit reciproc, că există în holul respectivo bucată de zid până la nivelul a 50 de cm, zid peste care inculpatul şi părţile vătămate s-au putut îmbrânci reciproc.

Aşa cum rezultă din întregul probatoriu,nu sunt îndeplinite în speţă condiţiile legitimei apărări nici sub forma condiţiilor atacului, nici sub forma condiţiilor apărării. Astfel nu s-a făcut dovada existenţei unui atac asupra inculpatului din partea părţilor vătămate (atac material, direct, imediat şi injust). In lipsa probării existenţei unui astfel de atac, nu se poate vorbi despre punerea în pericol grav a persoanei inculpatului (chiar şi în condiţiile în care s-ar fi probat susţinerile inculpatului, modalitatea în care acesta a prezentat atacul din partea părţilor vătămate, nu ar fi legitimat folosirea cuţitului în mod repetat asupra celor doi de aşa manieră încât să le producă leziunile constatate medico-legal).

În lipsa atacului la care s-a făcut referire mai sus, acţiunile inculpatului de lovire în mod repetat cu cuţitul pe care îl avea asupra sa, nu justifică o apărare de genul celei prevăzute la art. 44 C. pen. şi, în concluzie, nu reprezintă un exces justificat nici în ipoteza prevăzută de art. 44 alin. (3) C. pen. sub forma depăşirii limitelor legitimei apărări atunci când aceasta s-ar întemeia pe o tulburare sau o temere din partea inculpatului.

Faţă de toate aceste considerente instanţa a constatat că în cauză s-a stabilit fără dubiu că inculpatul C.V.M. a aplicat lovituri repetate cu cuţitul atât părţii vătămate M.S. cât şi părţii vătămate P.I. Aceste lovituri au fost aplicate cu intenţie directă în cazul părţii vătămate P.I. şi cu intenţie indirectă în cazul părţii vătămate M.S. Inculpatul deşi nu a urmărit suprimarea vieţii acestei părţi vătămate, ar fi putut să prevadă un astfel de rezultat raportat la lovitura de cuţit aplicată prima dată în zona submandibulară stângă şi laterocervicală, lovitură care i-a pus părţii vătămate viaţa în primejdie.

Probatoriul administrat în cauză nu a dovedit existenţa unui atac din partea părţilor vătămate care să justifice o legitimă apărare în condiţiile art. 44 alin. (1) C. pen. şi nici în condiţiile art. 44 alin. (3) C. pen. (excesul justificat)."

În drept, fapta inculpatului C.V.M. de a fi lovit cu cuţitul pe partea vătămată M.S. provocându-i acestuia o plagă înjunghiată în regiunea submandibulară stângă şi laterocervicală care i-a pus viaţa în primejdie a fost apreciata a întruni elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.., iar fapta aceluiaşi inculpat, care în aceleaşi împrejurări, a aplicat o lovitură cu cuţitul părţii vătămate P.I., provocându-i astfel o plagă metacarpo-falagială şi o plagă pe braţul stâng pentru care au fost necesare 22-24 zile de îngrijiri medicale, a fost apreciata de asemenea a întruni elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art.181 C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanţa a avut în vedere că prin acţiunile sale inculpatul a atentat la viaţa şi integritatea corporală a părţilor vătămate, că printr-o întâmplare lovitura aplicată părţii vătămate M.S. nu i-a atins acestuia artera jugulară şi nu i-a provocat decesul, că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală fiind în stare de recidivă postexecutorie prin raportare la condamnările suferite în perioada 2000-2005 pentru infracţiuni de tâlhărie şi de furt calificat.

În baza elementelor de individualizare sus-menţionate instanţa l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) pe o perioadă de 3 ani pentru infracţiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanţa a constatat că părţile vătămate M.S. şi P.I. s-au constituit părţi civile în cauză cu sumele de 50.000 lei daune morale şi respectiv 30.000 lei daune morale.

Instanţa a apreciat că infracţiunile comise de către inculpat au avut fără dubiu un impact negativ asupra desfăşurării în bune condiţiuni a vieţii normale a celor două părţi vătămate. Este evident că acestea au fost traumatizate atât din punct de vedere fizic cât şi din punct de vedere psihic în urma incidentului prin care au fost înjunghiate de către inculpat.

Partea vătămată M.S. deşi a declarat că solicită daunele morale pentru faptul că a rămas cu infirmitate fizică permanentă nu a făcut dovada acestui aspect.

Sumele solicitate de părţile vătămate nu justifică în totalitate însă aceste prejudicii psihice încercate, instanţa de fond apreciind că suma de 10.000 lei pentru partea vătămată M.S. şi suma de 1500 lei (având în vedere şi numărul de zile de îngrijiri medicale, respectiv 22-24 de zile) pentru partea vătămată P.I. fiind în măsură să acopere aceste prejudicii.

Au fost respinse ca neîntemeiate restul pretenţiilor solicitate de aceste părţi vătămate.

Spitalul „Dr. C.T Spârchez" Zărneşti s-a constituit parte civilă cu suma de 2317,77 lei reprezentând prestaţiile medicale acordate părţii vătămate M.S. şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov s-a constituit parte civilă cu suma de 1.158,26 lei reprezentând prestaţiile medicale acordate părţilor vătămate.

Având în vedere că între leziunile provocate părţilor vătămate şi acţiunea inculpatului de a le lovi pe acestea cu un cuţit există legătură de cauzalitate directă, instanţa a constatat că este antrenată şi răspunderea civilă delictuală a inculpatului astfel încât l-a obligat pe acesta la plata tuturor daunelor materiale reclamate de cele 2 unităţi spitaliceşti cu titlu de prestaţii medicale acordate celor două părţi vătămate.

Aplicarea dispoziţiilor art. 109 alin. (3) C. proc. pen. s-a referit la mijloacele materiale de probă ataşate dosarului şi care se află în camera de corpuri delicte a Tribunalului Braşov, (conform procesului verbal de la fila 2) şi care se vor păstra până la soluţionarea definitivă a cauzei.

II. Împotriva acestei sentinţe au declarat in termen apel părţile civile M.S. şi P.I. şi inculpatul C.V.M.

Părţile civile nu au motivat apelul şi nici nu s-au prezentat în faţa instanţei pentru susţinerea acestuia.

Inculpatul C.V.M., în motivele de apel aflate la filele 28-31 dosar, a criticat sentinţa pentru nelegalitate si netemeinicie considerând ca se impune achitarea sa în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen. întrucât a acţionat în legitimă apărare, atât sub aspectul tentativei la infracţiunea de omor calificat, cât şi al celei de vătămare corporală. În concret, inculpatul a susţinut că a fost întâmpinat şi agresat de cele două părţi vătămate care îl aşteptau, astfel că a acţionat în vederea înlăturării atacului direct, violent, material şi injust al acestora, apărarea sa fiind legitimă, intervenită după declanşarea atacului, concomitentă şi proporţională cu atacul părţii vătămate M. asupra sa, care se afla chiar deasupra sa, cu genunchiul pe pieptul său.

În subsidiar a solicitat reţinerea dispoziţiilor art. 44 alin. (3) C. pen. referitoare la depăşirea limitelor legitimei apărări, cu motivarea ca instanţa nu a luat în considerare faptul că se afla sub influenţa unei puternice stări de temere generată de atacul brutal şi pe întuneric al celor două părţi vătămate. In acest sens inculpatul a mai susţinut că instanţă nu a luat în seamă nici faptul că a fost aşteptat de părţile vătămate în acel hol întunecos, ceea ce este confirmat cu declaraţia martorului B.M. care a relatat că înainte de sosirea sa în bloc a fost acostat de cele două părţi vătămate dar nu a fost lovit, una dintre ele strigând „lasă-l pe acesta că nu e V.", ceea ce demonstrează că el era cel aşteptat. Inculpatul a invocat si faptul că nu s-a ţinut seama că partea vătămată M.S. este o persoană violentă, cu un comportament conflictual, având altercaţii şi cu alte persoane din cartier.

Pe latura civila, in considerarea apărărilor in fapt sus-menţionate a solicitat respingerea ca nefondate a acţiunilor civile in cauza[ si ca atare si a apelurilor declarate de părţile civile M.S. si P.I.].

Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 79/A din 15 noiembrie 2010 în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile în cauză, menţinerea ca legală şi temeinică sentinţa atacată.

Decizând astfel instanţa de control judiciar a verificat hotărârea primei instanţe pe baza materialului aflat în dosarul cauzei – în raport cu motivele invocate cât şi sub toate celelalte aspecte de fapt şi de drept deduse judecăţii potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen. – constatând la rândul său că în ceea ce priveşte starea de fapt aceasta a fost corect şi amănunţit stabilită de prima instanţă, în concordanţă cu probele administrate în cauză.

Referitor la apelul inculpatului, pe latura penala, similar primei instanţe Curtea a constatat la rândul sau ca in speţa nu sunt incidente dispoziţiile referitoare la legitima apărare sau depăşirea limitelor legitimei apărări prevăzută de art. 44 alin. (1) şi respectiv art. 44 alin. (3) C. pen.

Aşa cum corect a constatat prima instanţă, cu o motivare pe care Curtea şi-o însuşeşte integral, nu se confirmă ipoteza inculpatului în sensul că ar fi fost mai întâi agresat, fără motiv de către părţile vătămate şi că ar fi lovit cu cuţitul în stare de legitimă apărare, fiind de precizat că incidentul dintre părţi a avut loc după ora 21 (oră confirmată de inculpat, de părţile vătămate şi de fratele inculpatului R.A.G., niciunul dintre martori nu a localizat părţile vătămate la această oră în holul comun al blocului, în aşteptarea inculpatului.

Martorul B.E. a precizat că a vrut să treacă prin holul blocului în jurul orei 19,30 cu aproximativ 2 ore înainte de incident şi nu a identificat părţile vătămate ca făcând parte din grupul persoanelor care se aflau la acea oră în holul blocului respectiv; din bonurile de casă existente la dosarul de urmărire penală rezultă că acest martor a trecut prin holul blocului în jurul orei 20,15 deoarece a plătit cumpărăturile la ora 20 (fila 149 dosar urmărire penală).

Declaraţia acestui martor în legătură cu statura persoanelor respective şi tunsoarea acestora este irelevantă atâta vreme cât chiar martorul însuşi avea aceeaşi statură şi aceeaşi tunsoare ca părţile vătămate; imposibilitatea identificării părţilor vătămate conduce la irelevanţa faptului că acest martor ar fi auzit pe una dintre persoanele respective spunând „asta nu e V.".

Nu a fost identificat niciun corp contondent, nici la locul faptei şi nici asupra părţilor vătămate.

Aşa cum rezultă din întregul probatoriu, nu sunt îndeplinite în speţă condiţiile legitimei apărări nici sub forma condiţiilor atacului, nici sub forma condiţiilor apărării. Astfel nu s-a făcut dovada existenţei unui atac asupra inculpatului din partea părţilor vătămate (atac material, direct, imediat şi injust). In lipsa probării existenţei unui astfel de atac, nu se poate vorbi despre punerea în pericol grav a persoanei inculpatului (chiar şi în condiţiile în care s-ar fi probat susţinerile inculpatului, modalitatea în care acesta a prezentat atacul din partea părţilor vătămate, nu ar fi legitimat folosirea cuţitului în mod repetat asupra celor doi de aşa manieră încât să le producă leziunile constatate medico-legal).

Este adevărat că nici părţile vătămate nu au avut o atitudine corectă faţă de inculpat însă, aceasta nu poate justifica o intervenţie de natura celei exercitată de inculpat prin agresarea acestora, atitudinea celor două părţi vătămate a fost însă avută în vedere de instanţa de judecată la individualizarea pedepselor aplicate.

În consecinţă, apărările formulate de inculpat sunt lipsite de suport şi prin urmare, nu se impune nici respingerea pretenţiilor civile formulate de părţile civile.

Cu privire la apelurile celor două părţi vătămate, M.S. şi P.I., Curtea a constatat că acestea nu sunt motivate şi nici nu au fost susţinute oral cu ocazia dezbaterilor de către titularii acestora, astfel încât menţinându-se in totalitate argumentele justificative din sentinţa, au fost respinse ca nefondate in baza art. 371 rap. la art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

III. Recursul în termen împotriva deciziei amintite declarat de inculpatul C.V.M. reiterând critica de netemeinicie şi nelegalitate din apel privind comiterea acţiunii de omucidere în condiţiile legitimei apărări ori ale legitimei apărări depăşite cu consecinţa achitării sale in baza art. 345 alin. (3) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. şi art. 44 alin. (2) şi (3) C. pen. corespunzător cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Probele administrate exclud incidenţa în cauză a legitimei apărări sau depăşirea limitelor legitimei apărări prevăzute de art. 44 alin. (2) şi (3) C. pen. - astfel cum în mod corect a constatat prima instanţă şi confirmat ulterior si instanţa de apel - avându-se în vedere că: altercaţia violentă dintre părţi ce a avut loc la data de 16 octombrie 2008 în jurul orelor 21³⁰ în holul de la parterul blocului nr.1 şi 2 de pe strada M. din Zărneşti unde locuieşte şi inculpatul, a fost declanşata nejustificat de aceasta din urmă, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, pe fondul stării conflictuale mai vechi avute cu cele 2 părţi vătămate/ inculpatul a recunoscut că a lovit cu cuţitul pe cele 2 părţi vătămate însă a explicat această acţiune a sa în contextul în care cele două părţi vătămate l-ar fi aşteptat în seara respectivă în holul blocului şi l-ar fi agresat (M.S. l-a lovit cu cotul în stomac şi P.I. i-a aplicat un pumn în zona feţei); în urma acestor lovituri inculpatul ar fi fost la pământ iar cele două părţi vătămate ar fi continuat să-l lovească, moment în care a scos din buzunarul de la piept al salopetei cu care era îmbrăcat un cuţit şi a lovit/ astfel cum corect a constatat prima instanţă, nu se confirmă ipoteza inculpatului în sensul că ar fi fost mai întâi agresat, fără motiv de către părţile vătămate şi că ar fi lovit cu cuţitul în stare de legitimă apărare, fiind de reţinut că incidentul dintre părţi a avut loc după ora 21 (oră confirmată de inculpat, de părţile vătămate şi de fratele inculpatului R.A.G., niciunul dintre martori nu a localizat părţile vătămate la această oră în holul comun al blocului, în aşteptarea inculpatului, martorul B.E. a precizat că a vrut să treacă prin holul blocului în jurul orei 19,30 cu aproximativ 2 ore înainte de incident şi nu a identificat părţile vătămate ca făcând parte din grupul persoanelor care se aflau la acea oră în holul blocului respectiv; din bonurile de casă existente la dosarul de urmărire penală rezultă că acest martor a trecut prin holul blocului în jurul orei 20,15 deoarece a plătit cumpărăturile la ora 20 (fila 149 dosar urmărire penală), declaraţia acestui martor în legătură cu statura persoanelor respective şi tunsoarea acestora este irelevantă atâta vreme cât chiar martorul însuşi avea aceeaşi statură şi aceeaşi tunsoare ca părţile vătămate; imposibilitatea identificării părţilor vătămate conduce la irelevanţa faptului că acest martor ar fi auzit pe una dintre persoanele respective spunând „asta nu e V.", nu a fost identificat niciun corp contondent, nici la locul faptei şi nici asupra părţilor vătămate, este adevărat că obiectivitatea martorului B. nu poate fi pusă la îndoială, dar declaraţiile date de acesta atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei de judecată nu au condus la concluzia că părţile vătămate se aflau la ora 21-21,30 în holul comun al blocului, că P.I. avea asupra sa o bâtă şi că cei doi l-ar fi agresat pe inculpat de aşa manieră încât l-au determinat pe acesta să se apere prin aplicarea unor lovituri de cuţit, deşi inculpatul neagă menţiunile din raportul de expertiză medico-legală (fila 83 dosar de urmărire penală) în sensul că nu s-ar fi aflat în poziţie ortostatică în momentul în care a aplicat lovitura de cuţit asupra lui M.S., nu a făcut dovada faptului că în momentul în care a aplicat lovitura ar fi fost căzut pe spate în holul respectiv, cu faţa în sus, conform fotografiilor existente în dosarul de urmărire penală se observă că hainele inculpatului au fost pline de sânge în zona gulerului, urme care s-au putut constitui prin frecare de zona gâtului părţii vătămate M.S. (deoarece sunt sub forme de pete de-o parte şi de alta a gulerului); stropii de sânge din interiorul hainei inculpatului s-au putut produce prin căderea picăturilor de sânge din zona gâtului părţii vătămate M.S. (este evident că haina era deschisă pentru că altfel inculpatul nu avea cum să ia cuţitul din buzunarul de la pieptul salopetei cu care era îmbrăcat), partea vătămată M.S. a prezentat tăieturi ale hainei cu care era îmbrăcat şi în zona din spate a acesteia, toate loviturile constatate pe corpul acestei părţi vătămate fiind aplicate cu o intensitate medie spre mare; dintr-o poziţie a inculpatului de a fi fost căzut pe spate nu puteau să fie aplicate loviturile date părţii vătămate aşa cum rezultă ele atât din fotografiile de la dosar (de pe hainele părţii vătămate) şi din raportul de constatare medico-legală, din fotografiile existente la dosarul de urmărire penală de reconstituire a faptei rezultă că inculpatul şi părţile vătămate s-au îmbrâncit reciproc, că există în holul respectiv o bucată de zid până la nivelul a 50 de cm, zid peste care inculpatul şi părţile vătămate s-au putut îmbrânci reciproc.

In consecinţa, in speţa nu sunt îndeplinite atât condiţiile art. 44 alin. (2) C. pen. cat si acelea ale art. 44 alin. (3) C. pen., avându-se in vedere ca nu s-a făcut dovada existenţei unui atac asupra inculpatului din partea părţilor vătămate, atac material, direct, imediat şi injust.

În lipsa atacului amintit, acţiunile inculpatului de lovire în mod repetat cu cuţitul pe care îl avea asupra sa, nu justifică o apărare de genul celei prevăzute la art. 44 C. pen. şi, în concluzie, nu reprezintă un exces justificat nici în ipoteza prevăzută de art. 44 alin. (3) C. pen. sub forma depăşirii limitelor legitimei apărări atunci când aceasta s-ar întemeia pe o tulburare sau o temere din partea inculpatului.

Este adevărat că nici părţile vătămate nu au avut o atitudine de neimplicare in altercaţia violenta declanşata de inculpat, riposta acestora in defensiva neputând justifica insa acţiunile de omucidere, vătămare corporala desfăşurate de inculpat.

In plus aceasta conduita inadecvata a părţilor vătămate a fost avuta in vedere la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului al căror cuantum, deşi acesta este recidivist post-executoriu in condiţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost orientat către minimul legal special prevăzut de lege.

Ca atare Decizia atacata este legala si temeinica, iar reformarea acesteia nu se justifica atât in raport cu cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. invocat de inculpat cat si sub aspectul celorlalte cazuri de casare din oficiu prevăzute de art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V.M. împotriva deciziei penale nr. 79/Ap din 15 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 iunie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 2472/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2476/2011. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2474/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2474/2011. Penal