ICCJ. Decizia nr. 2482/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 7 din 7 aprilie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția penală, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul C.V., împotriva sentinței penale nr. 8 din 26 ianuarie 2009 a Curții de Apel Cluj.
A fost obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului.
în dispozitivul sentinței, instanța de fond a menționat expres că hotărârea este "Definitivă".
Pentru a dispune în acest sens, judecătorul instanței de fond a reținut următoarele:
Prin cererea adresata Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, numitul C.V. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 8 din 26 ianuarie 2009 a Curții de Apel Cluj, dată în dosar nr. 1989/33/2008. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a înaintat concluzii de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire, cu motivarea că se referă la o plângere contra unei soluții de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror, respinsă cu caracter definitiv de prima instanță în baza art. 2781alin. (8) C. proc. pen.
Din actele și lucrările dosarului instanța de fond a mai reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 8 din 26 ianuarie 2009 a Curții de Apel Cluj s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul C.V. împotriva rezoluției din 10 noiembrie 2008 dată în dosar nr. 273/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și a rezoluției din 05 decembrie 2008, pronunțată în dosar nr. 1037/11/2/2008 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Această sentință a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de petent, prin decizia penală nr. 1904 din 22 mai 2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
Petentul C.V. a solicitat revizuirea sentinței din dosarul nr. 1989/33/2008 al Curții de Apel Cluj, pe care o consideră nelegală deoarece organele de anchetă nu au sesizat faptele ilicite comise de persoanele împotriva cărora a formulat plângere. Pe cale de consecință, revizuientul a solicitat desființarea sentinței menționate și să se dispună redeschiderea urmăririi penale față de făptuitori.
Instanța investită cu soluționarea prezentei cereri a constatat că, în conformitate cu prevederile art. 393 alin. (1) C. proc. pen. hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă, iar în continuare art. 394 alin. (1) C. proc. pen. arată cazurile în care poate fi exercitată o astfel de cale extraordinară de atac, cazuri limitativ și expres prevăzute la lit. a)-e) respectiv:
- când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei,
- un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere,
- un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals,
- un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana ce a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere,
- când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Din conținutul prevederilor menționate, cât și din precizările făcute în alin. (2)-(4) ale aceluiași articol cu privire la condițiile în care cazurile reglementate la art. 394 alin. (1) C. proc. pen. constituie motive de revizuire, rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei și s-a pronunțat o soluție de condamnare, achitare sau de încetare a procesului penal.
Rezultă, deci, că hotărârile judecătorești prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.
în raport cu soluțiile ce pot fi pronunțate în temeiul art. 2781alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen. de către judecătorul care examinează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, s-a apreciat că nu se poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece niciuna dintre aceste soluții nu implică stabilirea existenței faptei și a vinovăției în accepțiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen.
S-a menționat că în acest sens s-a pronunțat și înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XVII/2007 publicată în M.Of. nr. 542 din 17 iulie 2008 stabilind că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art. 2781alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., este inadmisibilă.
împotriva sentinței, revizuientul a declarat prezentul recurs.
Recursul va fi respins ca inadmisibil pentru motivele ce se vor arăta:
Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunțate în procedura prevăzută în art. 278/1 C. proc. pen.
în acest sens, potrivit art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă.
Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii care se regăsesc în art. XXIV.
In privința căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta stabilește, cu claritate, drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi atacată.
Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, cât și spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.
în consecință, constatând că, potrivit noilor reglementări legale, sentința instanței de fond în materia plângerii întemeiate pe dispozițiile art. 278/1 C. proc. pen. este definitivă, pe cale de consecință și sentința prin care a fost soluționată o cerere de revizuire a acestei sentințe este, de asemenea, definitivă potrivit art. 407 C. proc. pen.
în această situație, întrucât petentul a formulat o cale de atac care nu este prevăzută de legea în vigoare, înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, recursul cu care a fost învestită, conform art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul a fost obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2495/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2445/2011. Penal → |
|---|
