ICCJ. Decizia nr. 2525/2011. Penal
Comentarii |
|
Prin încheierea de ședință din 19 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr. 12833/2/2010 în baza art. 300/2 C. proc. pen. raportat la art. 160/b alin. (3) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a recurenților inculpați C.B.F. și A.D. și s-a menținut arestarea preventivă a celor doi inculpați.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că la data de 4 octombrie 2010 inculpatul A.D. a sustras dintr-un loc public plăcuțele de înmatriculare aparținând părții vătămate F.C., împreună cu inculpatul C.B.F., faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e) C. pen. în data de 4 octombrie 2010 a sustras împreună cu celălalt inculpat carburant de la stația de carburant Agip, folosind violența pentru a scăpa, lovind cu autoturismul pe martorul S.G.D. S-a mai reținut că a condus autoturismul pe drumurile publice, fără permis de conducere, cu număr fals (cu plăcuțele montate de la autoturismul părții vătămate F.C.).
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că inculpații au fost arestați preventiv în data de 04 octombrie 2010, apreciindu-se că sunt îndeplinite cerințele art. 143 și că este incident cazul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpaților se mențin, fiind îndeplinită una din condițiile alternative prev. de art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
Astfel, probele administrate până la acest moment procesual nu fac să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapte de natură penală, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 148 cu referire la art. 68/1 C. proc. pen.
De asemenea, este incident cazul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pretins a fi săvârșite de inculpați fiind mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea acestei ultime condiții, conform art. 136 alin. (8) C. proc. pen., Curtea a avut în vedere natura și gradul de pericol concret al infracțiunilor, dar și datele ce-i caracterizează pe inculpați.
împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul A.D., criticând soluția ca nelegală și netemeinică și solicitând punerea în libertate.
La termenul de judecată din 23 iunie 2011, inculpatul a arătat că înțelege să-și retragă recursul.
Conform art. 3854alin. (2) C. proc. pen. părțile își pot retrage recursul în condițiile art. 369 C. proc. pen.
Ca atare, înalta Curte de Casație și Justiție a luat act de retragerea recursului și în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
← ICCJ. Decizia nr. 2526/2011. Penal. Revocarea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 2550/2011. Penal. Cerere de liberare... → |
---|