ICCJ. Decizia nr. 2633/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2011

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2633/2011

Dosar nr. 47850/3/2005

Şedinţa publică din 30 iunie 2011

Prin Sentinţa penală nr. 340 din 7 mai 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. 47850/3/2005 s-a dispus următoarele:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.T.H. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul G.V., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul G.V. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul s-a dispus ca inculpatul G.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 81 - 82 C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Pe latură civilă, au fost respinse ca fiind nefondate cererile de despăgubiri civile formulate de către părţile civile Ministerul Finanţelor Publice prin ANAF, cu sediul în Bucureşti, Societatea de Administrare a Investiţiilor M.I. SA, SC GMT A. SA şi SC M.M. SRL, cu sediile în Bucureşti.

A fost ridicat sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului M.T.H., conform Ordonanţei din 26 mai 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

A fost ridicat sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului G.V., conform Ordonanţei din 14 iunie 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

A fost obligat inculpatul G.V. la plata către stat a sumei de 1.200 RON reprezentând cheltuieli judiciare.

A fost obligată fiecare parte civilă la plata către stat a câte 5.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 135/P/2005 din 09 decembrie 2005, au fost trimişi în judecată, în stare de libertate, inculpaţii M.T.H. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), instigare la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 31 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi G.V. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că la data de 17 februarie 2005, Comisariatul General al Gărzii Financiare din cadrul Autorităţii Naţionale de Control a sesizat Secţia de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie despre faptul că în perioada 2001 - 2004, Societatea de Administrare a Investiţiilor M.I. SA a cărui preşedinte şi director general era învinuitul M.T.H., a înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii cheltuieli pe baza unor documente false, în sumă totală de 1.623.858,5 RON.

S-a mai sesizat de asemenea, că Societatea de Administrare a Investiţiilor M.I. S.A., în calitate de beneficiar, a încheiat un număr de 24 de contracte de prestări servicii cu societăţile comerciale A.I, SRL, SC A.I. SRL şi SC C&C C. SRL, contracte semnate de inculpatul M.T.H., în calitate de preşedinte al Consiliului de Administraţie şi inculpatului G.V., în calitate de prestator, deşi în realitate niciuna din aceste societăţi nu a avut relaţii comerciale, nu a emis facturi şi nu a încasat vreo sumă de bani de la Societatea de Administrare a Investiţiilor M.I. SA.

S-a mai reţinut că mai mult, aşa cum rezultă din Adresa nr. 34382 din 13 iunie 2005 a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, Societatea Comercială A.I. SRL nici nu există.

De asemenea, s-a constatat că facturile fiscale pe baza cărora s-au realizat înregistrările sunt false şi că acestea nu aparţin şi nu au fost emise de reprezentanţii legali ai societăţilor comerciale amintite mai sus, că acestea nu au fost achiziţionate de la un furnizor autorizat de Imprimeria Naţională şi că suma de 1.623.858,50 RON (16.238.585.000 ROL) a fost încasată prin casieria societăţii fără a se depăşi plafonul maxim prevăzut de lege.

Instanţa de fond a mai constat că la data de 16 mai 2005, SC GMT A. SA şi SC M.M. SRL societăţi afiliate G.F.M., au formulat de asemenea plângeri penale împotriva inculpaţilor M.T.H. şi G.V., solicitând de asemenea tragerea la răspundere penală a acestora pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, faptă prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., menţionând că în perioada 2001 - 2002 inculpatul M.T.H., în calitate de preşedinte director general al Societăţii de Administrare a Investiţiilor (S.A.I.) M.I. SA, a prezentat numitei M.Z.A., director general al SC GMT A. SA, respectiv administrator unic la SC M.M. SRL, un număr de şapte contracte de prestări servicii deja semnate şi ştampilate la rubrica „Furnizor" (furnizorul serviciilor fiind reprezentat de către aceleaşi societăţi comerciale, respectiv SC A.I. SRL, SC A.I. SRL şi SC C&C C. SRL) şi sub motivaţia oportunităţii şi necesităţii executării unor activităţi de reconfigurare a sistemului informatic aferent celor două societăţi. Inculpatul M.T.H. a determinat-o pe numita M.Z.A. să semneze contractele, împrejurare prin care SC GMT A. SA şi SC M.M. SRL, au fost prejudiciate cu sumele de 19.470 RON şi respectiv 66.694 RON totalizând 86.164 RON.

Situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu a fost probată cu declaraţii inculpaţi, declaraţii martori, rapoarte de expertiză întocmite în cauză, înscrisuri.

În timpul urmăririi penale, s-a precizat că inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea faptelor.

Instanţa de fond a mai reţinut că în timpul urmăririi penale Ministerul Finanţelor Publice, SC G.F.M. SA, SC A. SA şi SC M.M. SRL s-au constituit părţi civile în cauză.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, Societatea de Administrare a Investiţiilor M.I. SA şi-a precizat constituirea de parte civilă la suma de 601.945,92 RON reprezentând contravaloarea impozitului pe profit suplimentar, dobânzi şi penalităţi aferente.

La termenul de judecată din 03 martie 2006 SC M.M. SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 35.763 RON reprezentând impozit pe profit, dobânzi şi penalităţi de întârziere, TVA suplimentar şi dobânzi şi penalităţi de întârziere TVA suplimentar.

La acelaşi termen de judecată, Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 405.964,625 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat şi obligaţii fiscale accesorii.

La termenul de judecată din data de 31 martie 2006, partea civilă SC G.F.M. SA, prin Adresa nr. 234 din 31 martie 2006 a învederat că nu îşi mai menţine constituirea de parte civilă.

La termenul de judecată din data de 28 aprilie 2006 GMT A. SA a depus la dosar o cerere de constituire de parte civilă pentru suma de 168.594 RON reprezentând contravaloarea impozitului pe profit, dobânzi şi penalităţi pentru plata cu întârziere a acestuia, TVA şi dobânzi şi penalităţi pentru plata cu întârziere a acestuia.

În faza de cercetare judecătorească, instanţa a procedat la audierea inculpaţilor şi a martorilor din acte.

De asemenea, s-a încuviinţat şi efectuat şi un raport de expertiză contabilă în cauză.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa de fond a constatat că în privinţa infracţiunilor de înşelăciune, respectiv, instigare la înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată (pentru inculpatul M.T.H.), respectiv infracţiunile de înşelăciune (pentru inculpatul G.V.) nu sunt întrunite elementele de conţinut constitutiv ale infracţiunilor, lipsind vinovăţia.

Pentru a reţine astfel, instanţa de judecată a apreciat că este necesar, în primul rând, clarificarea obiectului contractelor încheiate de către inculpaţii M.T.H. şi G.V. şi de a vedea dacă astfel de contracte erau sau nu utile, desfăşurării activităţii SC M.I. şi SC GMT A. SA.

S-a mai reţinut că inculpatul M.T.H. a susţinut constant că toate contractele care fac obiectul cauzei deduse judecăţii au respectat în totalitate procedurile privind înregistrarea în contabilitate şi anume:

- aprobarea încheierii contractelor a fost dată de preşedintele-director general al S.A.I. M.I. SA, în baza propunerilor venite de la Biroul de Control, Verificare şi Recuperare Creanţe.

- forma contractelor a fost redactată de firmele reprezentate de G.V. şi au fost aduse cu semnătura şi ştampila acestora pentru a fi semnate şi ştampilate şi de S.A.I. M.I. SA.

- contractele au fost înregistrate în Registrul de intrare/ieşire al S.A.I. M.I. SA.

- contractele au fost predate la SC GMT A. SA, iar din verificarea registrului rezultă că semnăturile de primire a contractelor sunt ale directorului general al SC GMT A. SA, M.Z.A., sau a înlocuitorilor de drept al acestuia.

- după realizarea serviciilor în conformitate cu prevederile contractuale, cele trei firme au întocmit procesele-verbale de predare a lucrărilor şi au emis facturile aferente, pe care le-au trimis, prin intermediul lui G.V., la S.A.I. M.I. SA.

- după recepţia serviciilor şi semnarea procesului-verbal de către S.A.I. M.I. SA şi înscrierea pe factură a menţiunii "Bun de plată", aceste două documente au ajuns la SC GMT A. SA.

- SC GMT A. SA a stabilit modalitatea de plată şi contul bancar al S.A.I. M.I. SA de unde se luau banii necesari efectuării plăţii. Aceste decizii au fost luate de către Directorul general al acestei societăţi.

- SC GMT A. SA a întocmit documentele de plată, care au fost semnate de contabilul care le-a completat şi de Directorul general al societăţii

- documentele de plată au fost apoi trimise la S.A.I. M.I. SA pentru semnarea lor de către Directorul general al acestei societăţi.

- Documentele de plată au fost apoi preluate de SC GMT A. SA, care s-a ocupat de realizarea efectivă a plăţilor.

- Plăţile s-au făcut prin casierie, care era un compartiment al SC GMT A. SA în cadrul acestor operaţii de casă au fost respectate în totalitate normele specifice.

- După ce a efectuat plăţile SC GMT A. SA a făcut înregistrările aferente acestei operaţii în contabilitatea S.A.I. M.I. SA. Toate operaţiile contabile aferente au fost făcute conform legii şi ele se regăsesc în rapoartele contabile, analitice şi sintetice, dintre care multe se regăsesc şi în dosarul de cercetare penală.

Toate documentele primare (contracte, documente de aprobare, procese-verbale de recepţie, facturi, chitanţe, ordine de plată, etc), în original, au fost ţinute şi apoi arhivate de SC GMT A. SA, unde au fost găsite şi verificate de auditul intern, de auditorul financiar, de echipa de control de la Garda Financiară, de echipa control de la A.N.A.F. şi de cei care au efectuat cercetarea penală.

Potrivit răspunsului la opiniile separate formulate de către experţii contabili numiţi de către părţi la raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat în timpul cercetării judecătoreşti, procedurile descrise de către inculpatul M.T.H. sunt cele folosite de societate în perioada respectivă, procedură care respectă legislaţia financiar-contabilă în vigoare în perioada 2001 - 2004.

Cu acelaşi prilej, expertul a precizat că a verificat procedura descrisă de inculpatul M.T.H. cu practica reală folosită de S.A.I. M.I. SA în încheierea, derularea şi plata contractelor pe un număr semnificativ de contracte încheiate în perioada 2001 - 2004 şi a constatat că pentru contractele încheiate, în nume propriu de S.A.I. M.I. SA, cele legate de activitatea curentă a societăţii, s-a folosit aceeaşi metodologie aplicată şi în contractele care fac obiectul prezentei cauze.

S-a menţionat că: „(..) că pentru contractele încheiate în nume propriu nu era necesară întocmirea de referate de oportunitate, niciunul dintre contractele încheiate de S.A.I. M.I. SA în nume propriu neavând ataşate astfel de referate.

S-a mai reţinut că aşa cum rezultă din dosarul cauzei, aceste referate se făceau doar pentru acele contracte încheiate în numele SIF M..

În ceea ce priveşte încheierea, derularea şi plata contractelor derulate pentru activitatea proprie a S.A.I. M.I. SA (categorie din care fac parte şi contractele examinate în dosar) expertul a constatat în urma verificării dosarului cauzei şi a arhivei S.A.I. M.I. SA (prin sondaj) următoarele:

- decizia de încheiere a contractelor aparţinea Preşedintelui-Director general. Această competenţă rezultă din atribuţiile Preşedintelui-Director general specificate în Actul constitutiv şi în R.O.F. şi din delegarea de către Consiliul de Administraţie a atribuţiei acestuia de a „aproba încheierea de contracte".

- semnarea contractului se făcea doar de către Preşedintele-Director general. Această atribuţie a Preşedintelui-Director general rezultă din prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, ale Actului constitutiv al societăţii şi ale R.O.F., conform cărora, Preşedintele-Director general reprezintă societatea în relaţiile cu terţii şi este singura persoană care poate angaja patrimonial societatea.

- toate contractele examinate (cele ce fac obiectul cauzei ca şi alte contracte încheiate de S.A.I. M.I. SA sunt înregistrate la registratură);

- urmărirea derulării contractului, întocmai şi la timp. Această sarcină revenea compartimentului sau persoanei care ceruse încheierea contractului. În cazul S.A.I. M.I. SA, pentru contractele ce fac obiectul cauzei, confirmarea îndeplinirii obligaţiilor contractuale (procese-verbale de recepţie) revenea Preşedintelui-Director general care a recepţionat lucrările;

- primirea documentului fiscal (factură fiscală), emis de către prestator în sarcina beneficiarului, conform obiectului şi clauzelor contractuale, a preţului contractului şi a proceselor-verbale de recepţie finală. Primirea acestui document se făcea de către firma care asigura serviciile contabile, respectiv SC GMT A. SA SA;

- avizarea, cu menţiunea „Bun de plată" pe factură, de către cel care recepţionase lucrarea, şi contrasemnarea de către Preşedintele-Director general.

Această menţiune reprezenta confirmarea că furnizorul îşi îndeplinise toate obligaţiile contractuale şi că S.A.I. M.I. SA trebuie să plătească preţul contractului. Menţiunea avea rolul şi de dispoziţie, către SC GMT A. SA, de a întocmi documentele de plată;

- trimiterea facturii fiscale cu avizul de plată dat, însoţită de contract şi documentele primare necesare (notă de intrare-recepţie, proces-verbal de recepţie), la SC GMT A. SA, pentru înregistrarea în evidenţa contabilă şi efectuarea plăţilor;

- întocmirea documentelor de plată de către contabilul desemnat de la SC GMT A. SA şi semnarea lui de către Preşedintele-Director general;

- urmărirea efectuării plăţii şi a primirii documentelor care să ateste această operaţiune era efectuată de către contabilul desemnat de SC GMT A. SA;

- înregistrarea în contabilitate a acestor operaţii patrimoniale de către contabilul desemnat de SC GMT A. SA şi arhivarea tuturor documentelor primare pe baza cărora s-a făcut contarea, în arhiva contabilă a S.A.I. M.I. SA. Operaţiunile respective apăreau în toate materialele de sinteză contabilă, cerute de lege şi normele interne (balanţe analitice, balanţe sintetice, situaţii financiare (bilanţ, cont de profit şi pierdere), documente privind analiza lunară a realizării Bugetului de Venituri şi Cheltuieli) realizate de SC GMT A. SA.

S-a mai reţinut că aceste documente au fost verificate de către cenzori, auditori interni, auditori financiari şi analizate şi aprobate de către Consiliul de Administraţie şi Adunarea Generală a Acţionarilor.

Instanţa de fond a mai constatat că în urma audierii martorilor din lucrări şi a verificării susţinerilor expertului care a fost desemnat să efectueze în cauză expertiza contabilă s-a reţinut că cei trei beneficiari, S.A.I. M.I., SC M.M. SRL şi respectiv GMT A. SA nu aveau nicio obligaţie legală sau în conformitate cu normele interne de a verifica furnizorii de servicii la încheierea contractelor.

Analizând fiecare contract în parte s-a confirmat că toate contractele ce fac obiectul cauzei, conţineau informaţii necesare pe baza cărora să fie întocmită factură fiscală de către prestator, iar la beneficiar factura să fie înregistrată în evidenţele contabile. Clauzele contractuale sunt ferme în ceea ce priveşte modul de executare a contractelor, timpul de execuţie, modalitatea de recepţie a lucrărilor cât şi modalitatea de plată a serviciilor furnizate (..)".

De altfel, şi martora M.Z.A. a susţinut constant că în urma acestor contracte de secretizare s-au văzut îmbunătăţiri multiple în activitatea legală de GMT, SIF M., SC M.M. SRL şi S.A.I. M., iar toate informaţiile obţinute astfel erau altele decât cele obţinute de Direcţia de Monitorizare care se ocupa de societăţile din portofoliul SIF şi nu de grupurile de interese.

Având în vedere procesele-verbale de recepţie, materialele scrise aferente serviciilor prestate aflate în volumul XIV dosar de urmărire penală, precum şi materialul din Anexa 7 la raportul de expertiză, unde sunt prezentate, în sinteză, serviciile prestate, modul lor de realizare, necesitatea fiecăruia, modul cum au fost utilizate de societăţile beneficiare şi beneficiile utilizării acestor servicii pentru societăţile beneficiare, expertul desemnat în cauză şi-a însuşit punctul de vedere al expertului contabil parte, reprezentând pe inculpatul M.T.H., conform căruia există suficiente argumente şi dovezi în evidenţele contabile şi în dosarul cauzei că serviciile care fac obiectul contractelor analizate au fost necesare, au fost utile şi au fost executate.

Instanţa de fond a mai apreciat că atâta timp cât organele de conducere respectiv, Adunarea Generală a Acţionarilor şi Consiliul de Administraţie şi Control ale celor trei firme beneficiare, în toată perioada derulării contractelor ce fac obiectul acestui dosar, au aprobat sumele bugetare pentru aceste contracte, au aprobat, fără nicio rezervă, situaţiile financiare care cuprindeau şi operaţiile patrimoniale aferente acestor contracte şi au descărcat de gestiune, în fiecare an, pe administratorii acestor societăţi, inclusiv pentru activităţile legate de aceste contracte, rezultă că S.A.I. M.I. SA, SC GMT A. SA şi SC M.M. SRL nu au considerat că încheierea, derularea şi plata acestor contracte s-ar fi desfăşurat cu încălcarea legii sau a regulamentelor interne, sau că aceste operaţiuni le-ar fi cauzat prejudicii.

În ceea ce priveşte plăţile făcute în numerar, martora D.M. a arătată că ele respectau întocmai normele legale privind limita de bani şi plafonul de casă maxim admis, iar martora M.Z.A. care avea calitatea de preşedinte-director general a precizat la rândul ei că plata în numerar către inculpatul G.V. era perfect legală, potrivit O.G. nr. 15/1996 - în limita plafonului maxim de 30 milioane ROL.

S-a mai reţinut că de altfel şi expertul M.M. răspunzând la obiecţiunile formulate la expertiza contabilă a arătat că plăţile aferente contractelor care fac obiectul prezentului dosar, s-au încadrat în prevederile legii şi normelor financiar-contabile.

Modalitatea de plată folosită de cele trei societăţi pentru plăţile aferente contractelor (a căror analiză a constituit-o expertiza contabilă dispusă şi efectuată în cauză) s-a apreciat a fi în concordanţă cu legislaţia financiară iar toate operaţiunile aferente plăţii contractelor au fost corect emise şi, în totalitate, înregistrate în evidenţa contabilă a beneficiarului de către GMT A. SA.

În ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la înşelăciune reţinută în sarcina inculpatului M.T.H., instanţa de fond a apreciat că acesta nu avea posibilitatea efectivă de a o determina pe martora M.Z.A. să încheie cele 7 contracte de prestări servicii şi nici nu a reieşit că ar fi făcut presiuni asupra respectivei martore, mai mult, că nu putea să-i dea vreun ordin de serviciu în acest sens întrucât erau societăţi diferite, dar asemenea probleme erau discutate în toate consiliile manageriale, ea însăşi fiind convinsă de necesitatea efectuării unor astfel de operaţii, ulterior, apreciind că s-au văzut îmbunătăţiri multiple din punct de vedere informatic.

Aşa fiind, instanţa de fond a apreciat că faptele inculpaţilor M.T.H. şi G.V. nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi nici cea de instigare la săvârşirea acestei infracţiuni reţinută numai în sarcina inculpatului M.T.H. faţă de martora M.Z.A. şi a dispus achitarea ambilor în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În sarcina inculpatului G.V., care în perioada 2001 - 2005 a semnat în fals, prezentându-se ca reprezentant legal al SC A.I. SRL şi SC C&C C. SRL (societăţi care nu cunoşteau că pe numele lor se derulează contracte ca şi SC A.I. SRL - societate care nici nu există) un număr de 24 contracte de prestări servicii cu S.A.I. M.I. SA, s-a reţinut infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută şi pedepsită de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

De asemenea şi cele şapte contracte semnate de inculpatul G.V. în perioada 2001 - 2005, în fals, prezentându-se ca reprezentant legal al SC A.I. SRL, SC C&C C. SRL şi SC A.I. SRL cu SC M.M. SRL, întrunesc elementele constituite ale infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută şi pedepsită de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

S-a mai reţinut că toate contractele semnate în acest fel erau redactate şi ştampilate cu ştampila având impresiuni diferite de cele ale societăţilor comerciale în numele cărora se prezenta şi oricât a susţinut iniţial că modelele de contract şi împuternicirile le-ar fi primit de la defunctul C.I., ulterior, când de la domiciliul său au fost ridicate componente de ştampile aparţinând SC A.I. SRL, SC A.I. SRL şi SC C&C C. SRL cu diferenţe majore între originale şi cele cu care parafa inculpatul contractele, a recunoscut comiterea faptelor.

Cum aceste infracţiuni au fost stabilite numai în sarcina inculpatului G.V., prima instanţă a dispus condamnarea acestuia la pedepse individualizate corespunzător criteriilor instituite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi în acord cu scopul pe care trebuie să-l îndeplinească, pronunţând, totodată achitarea inculpatului M.T.H. în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., reţinând că faptele acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa de judecată a omologat raportul de expertiză financiar-contabilă şi răspunsul la obiecţiunile formulate şi a constatat că „în perioada 2001 - 2004, toate documentele - contractele, procesele-verbale de recepţie a lucrărilor, facturile fiscale şi chitanţele - au fost acceptate de către toate organele de conducere şi de control ale celor trei societăţi beneficiare, şi de către firma care le ţinea evidenţa contabilă (SC GMT A. SA), care le-au considerat documente valabile. Doar în urma controalelor încrucişate efectuate de Garda Financiară şi A.N.A.F., conducerile şi organele de control ale celor trei societăţi beneficiare şi firma care le ţinea evidenţa contabilă, au descoperit că documentele fiscale primite de la societăţile furnizoare nu sunt legal valabile pentru a înscrie în contabilitate operaţiile respective la cheltuieli deductibil fiscal. (..) Atâta timp cât organele de conducere (A.G.A., CA.) şi control ale celor trei societăţi beneficiare, în toată perioada derulării contractelor care fac obiectul acestui dosar, au aprobat sumele bugetate pentru aceste contracte, au aprobat, fără nicio rezervă, situaţiile financiare care cuprindeau şi operaţiile patrimoniale aferente acestor contracte şi au descărcat de gestiune, în fiecare an, pe administratorii acestor societăţi, inclusiv pentru activităţile legate de aceste contracte, rezultând că S.A.I. M.I. SA, SC GMT A. SA şi SC M.M. SRL nu au considerat că încheierea, derularea şi plata acestor contracte s-ar fi desfăşurat cu încălcarea legii sau a regulamentelor interne, sau că aceste operaţii le-ar fi cauzat prejudicii.

S-a mai reţinut că expertul a verificat bugetul de venituri şi cheltuieli şi execuţia acestuia în cadrul S.A.I. M.I. SA şi a constatat că suma acestor contracte se regăseşte în capitolul de cheltuieli bugetate, încadrându-se în cuantumul aprobat de către Adunarea Generală a Acţionarilor.

În ceea ce priveşte SC G.F.M. SA a considerat că aceasta nu a suferit un prejudiciu în urma încheierii, derulării şi plăţii contractelor care fac obiectul acestui dosar, întrucât ea nu a fost parte contractantă, iar invocarea calităţii de acţionar în cele trei societăţi beneficiare contravine Legii nr. 31/1990, care prevede că acţionarii unei societăţi comerciale nu se pot constitui parte prejudiciată de către un terţ care are relaţii comerciale cu aceasta.

De asemenea, s-a mai constat că Ministerul Finanţelor Publice, prin A.N.A.F., nu a suferit niciun prejudiciu deoarece la data constituirii ca parte civilă, aceasta încasase toate sumele datorate de S.A.I. M.I. SA, SC GMT A. SA şi SC M.M. SRL.

S-a mai reţinut că S.A.I. M.I. SA, SC GMT A. SA şi SC M.M. SRL nu trebuiau să plătească sumele impuse de A.N.A.F., dar atâta timp cât cele trei societăţi au semnat fără obiecţiuni rapoartele rezultate în urma controlului A.N.A.F., şi au plătit imediat sumele pretinse, înseamnă că şi-au însuşit în totalitate concluziile acestor rapoarte.

Sumele pentru care s-au constituit ca fiind prejudicii suferite de S.A.I. M.I. SA, SC GMT A. SA S.A sau SC M.M. SRL, sunt sumele plătite la A.N.A.F. acestea fiind rezultatul controalelor efectuate la cele trei societăţi, în anul 2005.

De asemenea, prima instanţa a apreciat că la S.A.I. M.I. SA, prin Procesul-verbal nr. 1413 din 28 martie 2005, A.NA.F. a stabilit un prejudiciu total de 7.031.392.513 ROL, compus din impozit pe profit în sumă de 4.665.881.002 ROL, T.V.A. în sumă de 183.791.556 ROL, dobânzi şi penalităţi de întârziere în sumă de 2.181.719.955 ROL

S-a mai constatat că diferenţa dintre suma invocată de către S.A.I. M.I. SA de 6.019.459.200 ROL şi cea stabilită de către A.N.A.F. de 7.031.392.513 ROL se referă la alte operaţiuni care nu au legătură cu obiectul cauzei şi pe care A.N.A.F. Ie-a considerat ca fiind datorii la buget, iar sumele stabilite de această instituţie ca debite şi penalităţi au fost achitate.

Conform raportului A.N.A.F. acest prejudiciu s-a creat în urma înregistrării unor documente primare de către firma de contabilitate, care nu îndeplineau calitatea de documente justificative legal întocmite.

Aşa cum s-a precizat în raportul iniţial, expertul şi-a însuşit punctul de vedere al A.N.A.F., şi a considerat că responsabilitatea pentru aceste plăţi suplimentare aparţine SC GMT A. SA, societate care se ocupa de înregistrările contabile ale S.A.I. M.I. SA, SC GMT A. SA şi SC M.M. SRL, care a înregistrat plăţile efectuate în cadrul acestor contracte drept cheltuieli deductibile fiscal, în loc să le înregistreze drept cheltuieli nedeductibile fiscal.

Prima instanţă a mai reţinut că A.N.A.F. a specificat în Procesul-verbal nr. 1413 din 28 martie 2005: - responsabilitatea înregistrării, drept cheltuieli deductibile, în contabilitatea S.A.I. M.I. SA, a unor documente care nu îndeplineau calitatea de documente justificative legal întocmite, revine S.C. GMT A. SA, în conformitate cu prevederile Contractului de prestări servicii nr. A din 26 iulie 2001 şi ale pct 9.11 din H.G. 859/2002 pentru aprobarea Instrucţiunilor elaborate în aplicarea Legii nr. 414/2002.

Dacă SC GMT A. SA ar fi făcut de la început corect aceste înregistrări, cele trei societăţi nu ar fi avut nimic de plătit suplimentar şi nu ar fi avut niciun prejudiciu.

De altfel, A.N.A.F. nu a aplicat nicio sancţiune, deoarece a considerat că greşelile de înregistrare contabilă nu au fost voluntare, ci s-au datorat lipsei de informaţii.

Rezultatele controlului A.N.A.F. au fost însuşite de către societăţile verificate, acestea nu au făcut obiecţiuni, mai mult, acestea au achitat integral sumele imputate de A.N.A.F., deci confirmând culpa privind înregistrările în evidenţa contabilă pe cheltuieli deductibil fiscal".

Având în vedere concluziile raporturilor de expertiză financiar contabilă, prima instanţă a respins, ca nefondate, cererile de despăgubiri materiale solicitate în cauză şi, pe cale de consecinţă, în baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. a dispus ridicarea sechestrului asigurător dispus.

A obligat pe inculpatul G.V. la cheltuieli judiciare statului.

Împotriva acestor hotărâri, au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi părţile civile SC M.M. SA, M.I. SA, SC GMT A. SA şi A.N.A.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie după cum urmează:

- Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, pe aspectul achitării greşite a inculpaţilor pentru infracţiunile de înşelăciune şi respectiv, fals în înscrisuri sub semnătură privată (privitor la inculpatul M.T.H.), omisiunea de a dispune desfiinţarea înscrisurilor falsificate susţinând că faptele inculpaţilor există şi au fost dovedite de contractele încheiate cu nerespectarea condiţiilor legale (Regulamentul de Organizare şi Funcţionare) ceea ce a făcut posibil ca inculpatul G.V. să încaseze suma totală de 18 miliarde ROL; nu s-a verificat competenţa profesională şi experienţa în domeniul IT, nu s-a verificat autorizaţia privind asistenţa de specialitate în reconfigurarea reţelei de calculatoare şi securizare a informaţiilor încălcându-se astfel prevederile Legii nr. 82/1991 de către inculpatul M.T.H.

Mai mult şi executarea activităţii financiare a S.A.I. M.I. SA în favoarea firmei SC GMT A. SA prin intermediul căreia s-au încheiat contracte cu prestatorii este o formă de eludare a legii permiţându-se astfel ca printr-un număr de 677 chitanţe (pentru a nu se depăşi plafonul de casă maxim admis) să se încaseze de către inculpatul G.V. suma de bani arătată.

Partea civilă, S.A.I. M.I. SA, a criticat numai latura civilă a cauzei arătând că raportul de expertiză efectuat în cauză se contrazice cu suplimentul ce cuprinde răspunsul la obiecţiunile părţilor iar prima instanţă prin omologarea ambelor lucrări deşi a confirmat prejudiciul, în final, a respins, ca nefondate, cererile de despăgubiri formulate în cauză.

Prin Decizia penală nr. 254/A din 26 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi părţile civile SC M.M. SRL, Societatea de Administrare a Investiţiilor M.I. SA, SC GMT A. SA şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând în fond:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.T.H., pentru fiecare dintre infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat, pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul G.V., pentru fiecare dintre infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea, în totalitate, a înscrisurilor falsificate, respectiv, un număr de 26 de facturi fiscale emise pe numele cumpărătorului Societatea de Administrare a Investiţiilor M.I. SA, cu numerele "X" din 02 septembrie 2002, "X1" din 28 noiembrie 2001, "X2" din 20 iunie 2002, "X3" din 15 iulie 2003, "X4" din 24 mai 2004, "X5" din 18 martie 2002, "X6" din 24 octombrie 2002, "X7" din 16 iunie 2003, "X8" din 29 martie 2004, "X8" din 08 mai 2002, "X9" din 17 februarie 2003, "X10" din 26 septembrie 2003, "X11" din 09 august 2004, "X12" din 13 mai 2002, "X13" din 12 decembrie 2002, "X14" din 25 august 2003, "X15" din 31 mai 2004, "X15" din 05 decembrie 2002, "X16" din 24 aprilie 2003, "X17" din 17 decembrie 2003, "X18" din 29 septembrie 2004, "X19" din 26 august 2002, "X20" din 24 martie 2003, "X22" din 13 noiembrie 2003, "X22" din 02 august 2004 şi "X23" din 27 februarie 2004; 24 de contracte de prestări servicii încheiate cu Societatea de Administrare a Investiţiilor M.I. SA, în calitate de beneficiar, dosar de urmărire penală, cu numerele "Y1" din 23 august 2002, "Y2" din 27 mai 2002, "Y3" din 02 noiembrie 2001, "Y4" din 03 aprilie 2002, "Y5" din 28 octombrie 2002, "Y6" din 12 februarie 2003, "Y7" din 18 aprilie 2003, "Y8" din 08 iulie 2003, "Y9" din 24 septembrie 2003, "Y10" din 09 decembrie 2003, "Y11" din 22 aprilie 2004, "Y12" din 04 august 2004 - şi Actele adiţionale nr. 4880 din 02 noiembrie 2004 şi nr. 3868 din 06 septembrie 2004, 808 din 01 martie 2002, 1913 din 07 mai 2002, 2741 din 26 iunie 2002, 4206 din 27 septembrie 2002, 5241 din 03 decembrie 2002, 1156 din 18 martie 2003, 2393 din 05 iunie 2003, 3333 din 14 august 2003, 4435 din 30 octombrie 2003, 1009 din 09 martie 2004, 2369 din 27 mai 2004 - şi Actul adiţional nr. 2862 din 30 iunie 2004 -, 278 din 27 ianuarie 2004; 5 contracte de prestări servicii încheiate cu SC GMT A. SA, în calitate de beneficiar, din 07 decembrie 2001, din 20 martie 2002, din 07 mai 2002, din 04 decembrie 2002, din 23 septembrie 2002 şi 5 facturi fiscale emise pe numele cumpărătorului SC GMT A. SA, din 06 decembrie 2002, din 27 septembrie 2002, din 30 mai 2002, din 21 martie 2002, din 17 decembrie 2001; două contracte de prestări servicii încheiate cu SC M.M. SRL, cu numerele 424 din 28 decembrie 2001, 183 din 09 iulie 2002 şi 2 facturi fiscale emise pe numele cumpărătorului SC M.M. SRL, din 16 iulie 2002 şi din 21 decembrie 2001.

În baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen. au fost lăsate nesoluţionate acţiunile civile formulate de părţile civile SC M.M. SRL, Societatea de Administrare a Investiţiilor M.I. SA, SC GMT A. SA şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

S-a dispus înlăturarea obligării părţilor civile la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de judecarea fondului cauzei şi, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel rămânând în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:

Cei doi inculpaţi au fost audiaţi de instanţă şi în această fază procesuală.

În sarcina inculpaţilor M.T.H. şi G.V. s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi instigare la înşelăciune (numai inculpatul M.T.H.) prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. şi respectiv, fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. constând în aceea că, în perioada 2001 - 2005, prin folosirea unor ştampile false, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, M.T.H. în înţelegere cu inculpatul G.V. au semnat un număr de 24 contracte de prestări servicii privind securizarea datelor informatice de societăţile conduse de inculpatul M.T.H.

Astfel, acest inculpat în calitate de preşedinte-director general la S.A.I. M.I. SA şi inculpatul G.V., în calitate de reprezentant al SC A.I. SRL, SC A.I. SRL şi SC C&C C. SRL au prevăzut, în contracte, în amănunt clauzele ce trebuiau îndeplinite de fiecare parte iar cel din urmă le-a îndeplinit întocmai (prestaţii, timp de lucru, plata şi modalitatea ei).

Fiecare contract conţinea informaţiile necesare pe baza căruia s-a întocmit factura fiscală de către prestator iar el a fost înregistrat în contabilitatea încredinţată firmei GMT A. SA fiind oglindite în bilanţurile acesteia şi făcând dovada până la proba contrară.

Împrejurarea că sumele de bani ce i se cuveneau în contul prestaţiilor inculpatului G.V. erau ridicate pe chitanţe din casieria instituţiei nu face decât să ateste că nu s-a ocolit calea legală atâta timp cât arătau destinatarul, suma de bani, data şi semnăturile beneficiarului şi ale celui care realiza operaţiunea, încât apare plauzibilă apărarea inculpatului M.T.H. că nu cunoştea dacă celălalt inculpat acţiona în numele firmelor pe care le reprezenta, fiind mai presus de orice îndoială aparenţa de legalitatea statornicită de mai multă vreme de fostul director C.I.

Instanţa de apel a apreciat că activităţile lor materiale nu îmbracă forma unor infracţiuni, cei doi acţionând în baza unor contracte scrise, cu clauze legale, îndeplinite de fiecare parte fără ca pentru inculpatul M.T.H. să fie nevoie de autorizări sau aprobări ale Consiliului de Administraţie al societăţilor SC M.M. SRL, Societatea de Administrare a Investiţiilor M.I. SA şi SC GMT A. SA.

S-a mai apreciat că în ceea ce priveşte derularea celor 7 contracte pe care le-a încheiat martora M.Z.A. nu se poate reţine o acţiune de imixtiune sau de presiune în vreo formă sau alta a inculpatului M.T.H. care să o fi instigat la activităţile ilegale, aceasta declarând explicit că în urma contractelor de secretizare s-au văzut îmbunătăţiri multiple în activitatea legată de SC GMT A. SA, SIF, M.M. SA din punct de vedere informatic.

Mai mult, martorii O.N. şi L.C. au relatat cu ocazia depoziţiilor luate de instanţă că se cunoştea despre existenţa contractelor şi înregistrarea lor în scriptele contabile iar valoarea lor era prevăzută în bugetul de venituri şi cheltuieli cu sume aprobate în Consiliul de Administraţie al S.A.I. M.I. SA.

Instanţa a avut în vedere şi declaraţia martorei C.C.E. privind cheltuielile ocazionate de cele 24 contracte în cauză arătând că ele au fost discutate cu ocazia analizei bugetului de cheltuieli în Consiliul de Administraţie la S.A.I. M.I. SA şi în cadrul G.F.M.

Martorul O.N. a declarat în instanţă că cele 24 de contracte ce formează obiectul cauzei nu trebuiau supuse Consiliului de Administraţia al S.A.I. M.I. SA întrucât la elaborarea lor erau consultaţi juriştii firmei şi nu era obligatorie avizarea lor către direcţia juridică.

Conform Regulamentul de Organizare şi Funcţionare avizul direcţiei juridice se solicita numai la cererea vreunui departament, iar aprobarea Consiliului de Administraţie numai în cazul unor contracte ce vizau sume mai mari de 100 milioane ROL.

Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a S.A.I. M. nu prevedea nici o obligativitate din partea directorului general de a solicita avizul direcţiei judiciare din cadrul societăţii sau de a supune avizul Consiliului de Administraţie.

Conform Regulamentului de Organizare şi Funcţionare intern inculpatul M.T.H. nu avea obligaţia de a obţine avizul direcţiei juridice de a încheia diverse contracte comerciale şi nici Consiliului de Administraţie.

Consiliul de Administraţie al fiecărei societăţi avea dreptul prin lege să încheie contracte comerciale fără aprobarea G.F.M.

Contractele nu au fost puse nici în discuţia Consiliului de Administraţie al G.F.M. neexistând obligativitatea din partea S.A.I. M.I. SA de a le supune discuţiilor astfel că sunt tot atâtea probe că validitatea contractelor încheiate de inculpaţi nu erau supuse unor condiţii de formă ale avizării lor de către un for superior al societăţilor.

În ceea ce privesc susţinerile expertului care a întocmit raportul de expertiză financiar-contabilă efectuat în timpul urmăririi penale, în sensul că au fost încălcate prevederile Regulamentului de Organizare şi Funcţionare cu privire la neaprobarea de către Consiliul de Administraţie a celor 24 contracte deduse judecăţii, precum şi pentru neavizarea acestor contracte pentru legalitate de Direcţia Juridică, instanţa de apel a reţinut că acelaşi expert, audiat în timpul cercetării judecătoreşti, a menţionat: „(..) afirmaţia pe care am făcut-o la acest punct reprezintă interpretarea pe care eu am dat-o regulamentului de funcţionare, în care se specifica, obligativitatea aprobării încheierii contractelor de către Consiliu de Administraţie în mod generic. Cu privire la vizarea contractelor pentru legalitate de direcţia juridică, arăt că am făcut aceste afirmaţii pe baza ROF-ului, fără a menţiona toate dispoziţiile din acest regulament, deoarece era foarte stufos, iar eu am făcut aceste trimiteri la acest regulament, urmând ca organul de urmărire penală să îl aprofundeze (..)".

Instanţa de apel a apreciat că nu poate fi reţinut ca probă în dosar, un raport de expertiză în care expertul recunoaşte că nu a analizat în profunzime Regulamentul de Organizare şi Funcţionare, nu a recunoscut activitatea specifică desfăşurată de către S.A.I. M.I. SA, s-a mărginit să analizeze modul de încheiere a contractelor, la modul general, fără nicio legătură cu cauza dedusă judecăţii, afirmând că regulamentul era prea stufos pentru a-l studia, urmând ca organul de urmărire să-l aprofundeze.

S-a mai reţinut că de altfel, în raportul de expertiză întocmit în timpul cercetării judecătoreşti, expertul a precizat că fila din ROF-ul ataşat rechizitoriului şi care a fost avut în vedere la întocmirea raportului financiar contabil în timpul urmăririi penale, este o normă internă a unei alte societăţi comerciale care nu este opozabilă S.A.I. M.I. SA, atâta timp cât nu este preluată în normele interne ale acesteia.

Instanţa de prim control judiciar a constat că deşi cei doi inculpaţi au încheiat contractele în discuţie, în condiţiile arătate şi au respectat clauzele înscrise, nu se poate reţine că faptele lor au conotaţii penale astfel că achitarea pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune se va face în condiţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. şi sub acest aspect vor fi admise apelurile declarate în cauză.

S-a mai reţinut că inculpatul G.V. a fost corect condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că dându-se ca reprezentantul celor trei firme SC A.I. SRL, SC A.I. SRL şi SC C&C C. SRL a încheiat contracte redactate, semnate şi ştampilate de el, recunoscând că niciuna dintre ele nu îi aparţine, mai mult, că de la domiciliul său au fost ridicate componente de ştampile ale acestor firme cu diferenţe majore faţă de originalul lor iar, după verificări, stabilindu-se că SC A.I. SRL nici nu există.

Totodată, instanţa de apel a apreciat că în mod corect, la individualizarea şi dozarea pedepselor aplicate, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale instituite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ale gravităţii faptelor, gradului de pericol social concret, limitelor de pedeapsă prevăzute de cod, urmările socialmente periculoase şi timpul relativ mare scurs de la comiterea lor, circumstanţele personale ale inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, încadrat în muncă, prezent la fiecare chemare a instanţei cu o atitudine corespunzătoare pe parcursul cercetărilor încât orientarea către mediul cuantumului prevăzut de lege corespunde scopului educativ-preventiv şi de coerciţie pe care pedeapsa trebuie să o îndeplinească.

S-a mai constatat că instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la desfiinţarea înscrisurilor falsificate de acest inculpat, iar pe calea apelurilor se impune a se dispune, în conformitate cu dispoziţiile art. 348 C. proc. pen., desfiinţarea, în totalitate, a facturilor fiscale emise pe numele cumpărătorului S.A.I. M.I. SA în număr de 26, tot la fel, şi al celor 24 contracte de prestării servicii şi unul adiţional încheiate cu aceeaşi societate în calitate de beneficiar, a 5 contracte de prestării servicii încheiate cu SC GMT A. SA şi 5 facturi fiscale pe numele aceleiaşi societăţi în calitate de cumpărător, ca şi două contracte de prestării servicii şi două facturi fiscale emise pe numele cumpărătorului SC M.M. SRL.

Dat fiind că pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), această instanţă a dispus achitarea inculpaţilor pentru cazul prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. în conformitate cu dispoziţiile art. 346 C. proc. pen. alin. (4) va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă formulată de părţile civile SC M.M. SRL, S.A.I. M.I. SA, SC GMT A. SA şi A.N.A.F.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi părţile civile SC M.M. SRL Bucureşti şi SC GMT A. SA Bucureşti.

În recursul său, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a criticat hotărârile pronunţate în cauză, pentru cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct 17, 17² şi 18 C. proc. pen., referitoare la greşita încadrare juridică dată faptelor şi greşita achitare a inculpaţilor M.T.H. şi G.V., sub următoarele aspecte:

Greşita încadrare juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor:

M.T.H. în infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi participaţie improprie la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 31, cu referire la art. 215 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în loc de complicitate la aceste infracţiuni, prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 raportat la art. 31, cu referire la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

G.V. în infracţiunile de înşelăciune, prevăzută de 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 215 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în loc de infracţiunile de înşelăciune prevăzute d art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în loc de infracţiunile de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Greşita achitare a inculpaţilor M.T.H. pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi participaţie improprie la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 31, cu referire la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi G.V. pentru infracţiunile de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 215 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

S-a susţinut că în ce priveşte infracţiunile de înşelăciune prevăzute de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), reţinute în sarcina inculpaţilor, acestea au fost comise cu prilejul încheierii şi apoi a executării contractelor încheiate cu SC S.A.I. M. S.A, respectiv contractelor încheiate cu SC GMT A. SA şi SC M.M. SRL, corecta încadrare juridică impune incidenţa şi a alin. (3) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), mai ales că dat fiind caracterul fals al acestor convenţii, a fost reţinut şi alin. (2) al aceluiaşi articol, prin modalitatea folosirii acestora ca mijloc fraudulos în comiterea infracţiunii de înşelăciune.

S-a mai susţinut că în plus, activitatea inculpatului M.T.H. în calitate de preşedinte al Consiliului de Administraţie al SC S.A.I. M. SA, a constat în înlesnirea activităţii infracţionale de înşelăciune inculpatului G.V. cu prilejul încheierii şi derulării unui număr de 31 de contracte de prestări servicii falsificate de acesta din urmă.

În motivarea recursului parchetului s-a mai arătat că M.T.H., a acceptat încheierea unui număr de 24 de contracte de prestări servicii cu societăţile comerciale SC A.I. SRL, SC A.I. SRL şi SC C&C C. SRL, în contextul în care aceste contracte au fost furnizate de inculpatul G.V. - în calitate de prestator, iar sumele de bani în cuantum total de 1.623.858,50 RON au fost încasate prin casiera societăţii numai de acesta din urmă, fiind însuşite în interes personal, context în care forma participaţiei infracţionale a inculpatului M.T.H. a fost una a complicităţii la comiterea infracţiunii de înşelăciune, prin înlesnirea activităţii de inducere în eroare a societăţilor prin mijloace frauduloase, cu prilejul încheierii, respectiv executării contractelor de prestări servicii cu urmarea imediată a însuşirii sumei menţionate de către inculpatul G.V.

În recursurile sale, recurentele părţi civile SC M.M. SRL şi SC GMT A. SA Bucureşti au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 10 şi 17² C. proc. pen., solicitând admiterea lor, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de apel, întrucât în mod greşit instanţa de apel nu a procedat la soluţionarea laturii civile deşi a fost menţinută dispoziţia de condamnare faţă de inculpatul G.V., astfel că situaţia din dosarul de faţă nu se încadrează în niciuna din situaţiile prevăzute de art. 346 alin. (4) C. proc. pen.

S-a mai susţinut că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare a instanţei, cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.

Înalta Curte, examinând recursurile declarate în raport de motivele invocate, care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18, 17 şi 17² C. proc. pen., dar şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arătat în continuare.

Verificând actele dosarului se reţine că instanţa de fond şi instanţa de apel au stabilit corect situaţia de fapt în baza unui amplu şi judicios material probator administrat în cauză şi au dispus în mod justificat achitarea inculpaţilor M.T.H. şi G.V. pentru infracţiunile de înşelăciune, iar pe inculpatul M.T.H. şi pentru infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale întrucât au constatat că faptele nu sunt prevăzute de legea penală.

Potrivit art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) infracţiunea de înşelăciune constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă.

În alin. (3) al aceluiaşi articol este incriminată săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii, care constă în inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate.

Din materialul probator administrat în cauză a rezultat, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de prim control judiciar, că activităţile materiale desfăşurate de inculpaţii M.T.H. şi G.V. nu îmbracă forma unor infracţiuni, cei doi acţionând în baza unor contracte scrise, cu clauze legale, îndeplinite de fiecare parte fără ca pentru inculpatul M.T.H. să fie nevoie de autorizări sau aprobări ale Consiliului de Administraţie al societăţilor SC M.M. SRL, S.A.I. M.I. SA şi SC GMT A. SA.

În ceea ce priveşte derularea celor 7 contracte pe care le-a încheiat martora M.Z.A. nu se poate reţine o acţiune de imixtiune sau de presiune în vreo formă sau alta a inculpatului M.T.H. care să o fi instigat la activităţile ilegale, aceasta declarând explicit că în urma contractelor de secretizare s-au văzut îmbunătăţiri multiple în activitatea legată de SC GMT A. SA, SIF, M.M. SA din punct de vedere informatic.

Declaraţia martorei C.C.E. privind cheltuielile ocazionate de cele 24 contracte în cauză, este relevantă, aceasta arătând că ele au fost discutate cu ocazia analizei bugetului de cheltuieli în Consiliul de Administraţie la S.A.I. M.I. SA şi în cadrul G.F.M.

Conform acestui Regulament, inculpatul M.T.H. nu avea obligaţia de a obţine avizul direcţiei juridice de a încheia diverse contracte comerciale şi nici Consiliului de Administraţie, fapt confirmat şi de declaraţia martorei T.E..

Consiliul de Administraţie al fiecărei societăţi avea dreptul prin lege să încheie contracte comerciale fără aprobarea G.F.M., împrejurare confirmată de martorul S.I.

Contractele nu au fost puse nici în discuţia Consiliului de Administraţie al G.F.M. neexistând obligativitatea din partea S.A.I. M.I. SA de a le supune discuţiilor, fapt ce rezultă şi din declaraţia martorului V.V. astfel că sunt tot atâtea probe că validitatea contractelor încheiate de inculpaţi nu erau supuse unor condiţii de formă ale avizării lor de către un for superior al societăţilor.

În ceea ce privesc susţinerile expertului care a întocmit raportul de expertiză financiar-contabilă efectuat în timpul urmăririi penale, în sensul că au fost încălcate prevederile Regulamentului de Organizare şi Funcţionare cu privire la neaprobarea de către Consiliul de Administraţie a celor 24 contracte deduse judecăţii, precum şi pentru neavizarea acestor contracte pentru legalitate de Direcţia Juridică, instanţa de apel a reţinut în mod corect, că acelaşi expert, audiat în timpul cercetării judecătoreşti, a menţionat: „(..) afirmaţia pe care am făcut-o la acest punct reprezintă interpretarea pe care eu am dat-o regulamentului de funcţionare, în care se specifica, obligativitatea aprobării încheierii contractelor de către Consiliu de Administraţie în mod generic. Cu privire la vizarea contractelor pentru legalitate de direcţia juridică, arăt că am făcut aceste afirmaţii pe baza ROF-ului, fără a menţiona toate dispoziţiile din acest regulament, deoarece era foarte stufos, iar eu am făcut aceste trimiteri la acest regulament, urmând ca organul de urmărire penală să îl aprofundeze (..)".

Aşadar, nu poate fi reţinută ca probă în dosar, un raport de expertiză în care expertul recunoaşte că nu a analizat în profunzime Regulamentul de Organizare şi Funcţionare, nu a cunoscut activitatea specifică desfăşurată de către S.A.I. M.I. SA, s-a mărginit să analizeze modul de încheiere a contractelor, la modul general, fără nicio legătură cu cauza dedusă judecăţii, afirmând că regulamentul era prea stufos pentru a-l studia, urmând ca organul de urmărire să-l aprofundeze.

În conţinutul raportul de expertiză întocmit în timpul cercetării judecătoreşti, expertul a precizat că fila din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare ataşat rechizitoriului şi care a fost avut în vedere la întocmirea raportului financiar contabil în timpul urmăririi penale, este o normă internă a unei alte societăţi comerciale care nu este opozabilă S.A.I. M.I. SA, atâta timp cât nu este preluată în normele interne ale acesteia.

Astfel, în mod corect instanţa de prim control judiciar a apreciat că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor nu sunt prevăzute de legea penală, acestea fiind de natură comercială şi în mod justificat a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., achitarea inculpatului M.T.H. pentru infracţiunea de înşelăciune, instigare la infracţiunea de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată şi achitarea inculpatului G.V. pentru infracţiunea de înşelăciune.

Critica formulată de parchet cu privire la greşita achitarea inculpaţilor pentru infracţiunile de înşelăciune, iar pe inculpatul M.T.H. şi pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, este nefondată.

În Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prezumţia de nevinovăţie este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 52 statuându-se că „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă." Prin adoptarea prezumţiei de nevinovăţie ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează şi ele libertatea persoanei - dreptul la apărare, respectarea demnităţii umane - s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal şi a concepţiei organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerinţe:

- vinovăţia se stabileşte în cadrul unui proces, cu respectarea garanţiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă şi stabilirea vinovăţiei;

- sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii şi definitive pentru următoarea fază a procesului;

- la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive prezumţia de nevinovăţie este răsturnată cu efecte „erga omnes";

- hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăţie, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunţe o soluţie de achitare.

Toate aceste cerinţe sunt argumente pentru transformarea concepţiei asupra prezumţiei de nevinovăţie, dintr-o simplă regulă, garanţie a unor drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăţiei printr-o hotărâre penală definitivă.

Deşi în motivarea recursului parchetului se susţine că ambele instanţe, respectiv instanţa de fond şi instanţa de apel - au ajuns la concluzia achitării inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi participaţie improprie la această infracţiune, respectiv a reţinerii nevinovăţiei acestora în comiterea faptelor, prin ignorarea mai multor probe, Înalta Curte constată că, dimpotrivă, atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au făcut o analiza amănunţită a tuturor probelor administrate în cauză.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 1 C. proc. pen., procesul penal are ca scop constatarea la timp şi în mod corect a faptelor care constituie infracţiuni, astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune, să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Din economia textului menţionat rezultă că procesul penal nu poate fi privit exclusiv ca o activitate de represiune, ci ca una desfăşurată pentru tragerea la răspundere doar a persoanei care a săvârşit o infracţiune.

În acest sens, prin art. 17 alin. (2) C. proc. pen., s-a stabilit că infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale.

Astfel, pentru a se putea realiza tragerea la răspundere penală a unei persoane este necesar sa fie îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 17 C. pen. şi să nu fie incident vreunul din cazurile reglementate la art. 10 C. proc. pen.

Totodată, potrivit art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească cauza, sub toate aspectele, pe bază de probe.

Aşadar, în raport cu textele menţionate, scopul procesului penal trebuie realizat în aşa fel încât să armonizeze interesul apărării sociale, cu interesele individului, în raport cu care nicio persoană nevinovată să nu suporte rigorile legii.

Raportând cauzei aceste consideraţii teoretice, se reţine că în mod justificat atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au dispus achitarea celor doi inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Susţinerile parchetului cu privire la caracterul fals al contractelor încheiate în cauză în lipsa unor cunoştinţe IT ale inculpatului G.V. şi la caracterul nereal al serviciilor prestate sunt infirmate de materialul probator administrat în cauză.

Astfel, serviciile prestate de inculpatul G.V. au vizat în realitate activitatea de protecţie informaţională şi culegerea de informaţii despre partenerii de afaceri, activitate de conformitate definită ca atare de legislaţia internă şi cea comunitară, specifică genului de operaţiuni desfăşurate de S.A.I. M.I. SA, care nu avea legătură cu activitatea de informatică IT.

Realitatea acestor servicii este confirmată pe de o parte, de procesele-verbale de recepţie a lucrărilor şi de rapoartele informative anexate acestor, materialele scrise aferente serviciilor prestate aflate în volumul XIV dosar de urmărire penală, precum şi Anexa 7 a la raportul de expertiză efectuat în cursul cercetării judecătoreşti, unde sunt prezentate, în sinteză, serviciile prestate, modul lor de realizare, necesitatea fiecăruia, modul cum au fost utilizate de societăţile beneficiare şi beneficiile utilizării acestor servicii pentru societăţile beneficiare, expertul desemnat în cauză şi-a însuşit punctul de vedere al expertului contabil parte, reprezentând pe inculpatul M.T.H., conform căruia există suficiente argumente şi dovezi în evidenţele contabile şi în dosarul cauzei că serviciile care fac obiectul contractelor analizate au fost necesare, au fost utile şi au fost executate, iar pe de altă parte, de depoziţiile martorilor M.Z.A., O.N., L.C., C.M.U.P., L.T. şi N.T.

Susţinerea expusă în motivarea recursului parchetului în sensul inexistenţei vreunei oferte de preţ sau a unui deviz estimativ, fapt ce ar confirma Activitatea serviciilor este nejustificată, întrucât chiar expertul desemnat de instanţă în cursul cercetării judecătoreşti a constat că toate contractele încheiate de S.A.I. M.I. în nume propriu în perioada 2001 - 2004, printre care se aflau şi contractele din cauză, au fost încheiate cu respectarea aceleiaşi metodologii şi în condiţii similare, acestea fiind totodată conforme cu regulamentele interne şi cu legislaţia în vigoare.

În declaraţiile sale inculpatul M.T.H. a susţinut constant că toate contractele care fac obiectul cauzei deduse judecăţii au respectat în totalitate procedurile privind înregistrarea în contabilitate şi anume: aprobarea încheierii contractelor a fost dată de preşedintele-director general al S.A.I M.I. SA, în baza propunerilor venite de la Biroul de Control, Verificare şi Recuperare Creanţe; forma contractelor a fost redactată de firmele reprezentate de G.V. şi au fost aduse cu semnătura şi ştampila acestora pentru a fi semnate şi ştampilate şi de S.A.I. M.I. SA; contractele au fost înregistrate în Registrul de intrare/ieşire al S.A.I. M.I. SA; contractele au fost predate la SC GMT A. SA, iar din verificarea registrului rezultă că semnăturile de primire a contractelor sunt ale directorului general al SC GMT A. SA, M.Z.A., sau a înlocuitorilor de drept al acestuia; după realizarea serviciilor în conformitate cu prevederile contractuale, cele trei firme au întocmit procesele-verbale de predare a lucrărilor şi au emis facturile aferente, pe care le-au trimis, prin intermediul lui G.V., la S.A.I. M.I. SA; după recepţia serviciilor şi semnarea procesului-verbal de către S.A.I. M.I. SA şi înscrierea pe factură a menţiunii "Bun de plată", aceste două documente au ajuns la SC GMT A. SA; SC GMT A. SA a stabilit modalitatea de plată şi contul bancar al S.A.I. M.I. SA de unde se luau banii necesari efectuării plăţii. Aceste decizii au fost luate de către Directorul general al acestei societăţi; SC GMT A. SA a întocmit documentele de plată, care au fost semnate de contabilul care le-a completat şi de Directorul general al societăţii; documentele de plată au fost apoi trimise la S.A.I. M.I. SA pentru semnarea lor de către Directorul general al acestei societăţi; documentele de plată au fost apoi preluate de SC GMT A. SA, care s-a ocupat de realizarea efectivă a plăţilor; plăţile s-au făcut prin casierie, care era un compartiment al SC GMT A. SA în cadrul acestor operaţii de casă au fost respectate în totalitate normele specifice; după ce a efectuat plăţile SC GMT A. SA a făcut înregistrările aferente acestei operaţii în contabilitatea S.A.I. M.I. SA; toate operaţiile contabile aferente au fost făcute conform legii şi ele se regăsesc în rapoartele contabile, analitice ş sintetice, dintre care multe se regăsesc şi în dosarul de cercetare penală.

De asemenea, se reţine faptul că toate documentele primare, respectiv, contracte, documente de aprobare, procese-verbale de recepţie, facturi, chitanţe, ordine de plată, în original, au fost ţinute şi apoi arhivate de SC GMT A. SA, unde au fost identificate şi verificate de auditul intern, de auditorul financiar, de echipa de control de la Garda Financiară, de echipa control de la A.N.A.F. şi de cei care au efectuat cercetarea penală.

Totodată, din raportul de expertiză contabilă judiciară rezultă că pentru contractele încheiate în nume propriu nu era necesară întocmirea de referate de oportunitate, niciunul dintre contractele încheiate de S.A.I. M.I. SA în nume propriu neavând ataşate astfel de referate. Aceste referate se făceau doar pentru acele contracte încheiate în numele S.I.F. M..

În ceea ce priveşte încheierea, derularea şi plata contractelor derulate pentru activitatea proprie a S.A.I. M.I. SA, categorie din care fac parte şi contractele din prezenta cauză, expertul a constatat în urma verificării dosarului cauzei şi a arhivei S.A.I. M.I. SA (prin sondaj) următoarele: decizia de încheiere a contractelor aparţinea Preşedintelui - Director General, această competenţă rezultând din atribuţiile Preşedintelui-Director General specificate în Actul constitutiv şi în Regulamentul de Organizare şi Funcţionare şi din delegarea de către Consiliul de Administraţie a atribuţiei acestuia de a „aproba încheierea de contracte"; semnarea contractului se făcea doar de către Preşedintele-Director General. Această atribuţie a Preşedintelui-Director general rezultă din prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, ale Actului constitutiv al societăţii şi ale Regulamentul de Organizare şi Funcţionar, conform cărora, Preşedintele-Director general reprezintă societatea în relaţiile cu terţii şi este singura persoană care poate angaja patrimonial societatea; toate contractele examinate (cele ce fac obiectul cauzei ca şi alte contracte încheiate de S.A.I. M.I. SA sunt înregistrate la registratură); urmărirea derulării contractului, întocmai şi la timp. Această sarcină revenea compartimentului sau persoanei care ceruse încheierea contractului. În cazul S.A.I. M.I. SA, pentru contractele ce fac obiectul cauzei, confirmarea îndeplinirii obligaţiilor contractuale (procese-verbale de recepţie) revenea Preşedintelui-Director general care a recepţionat lucrările; primirea documentului fiscal (factură fiscală), emis de către prestator în sarcina beneficiarului, conform obiectului şi clauzelor contractuale, a preţului contractului şi a proceselor-verbale de recepţie finală. Primirea acestui document se făcea de către firma care asigura serviciile contabile, respectiv SC GMT A. SA; avizarea, cu menţiunea „Bun de plată" pe factură, de către cel care recepţionase lucrarea, şi contrasemnarea de către Preşedintele-Director general. Această menţiune reprezenta confirmarea că furnizorul îşi îndeplinise toate obligaţiile contractuale şi că S.A.I. M.I. SA trebuie să plătească preţul contractului. Menţiunea avea rolul şi de dispoziţie, către SC GMT A. SA, de a întocmi documentele de plată; trimiterea facturii fiscale cu avizul de plată dat, însoţită de contract şi documentele primare necesare (notă de intrare-recepţie, proces-verbal de recepţie), la SC GMT A. SA, pentru înregistrarea în evidenţa contabilă şi efectuarea plăţilor; întocmirea documentelor de plată de către contabilul desemnat de la SC GMT A. SA şi semnarea lui de către Preşedintele-Director general; urmărirea efectuării plăţii şi a primirii documentelor care să ateste această operaţiune era efectuată de către contabilul desemnat de SC GMT A. SA; înregistrarea în contabilitate a acestor operaţii patrimoniale de către contabilul desemnat de SC GMT A. SA şi arhivarea tuturor documentelor primare pe baza cărora s-a făcut contarea, în arhiva contabilă a S.A.I. M.I. SA.

Operaţiunile respective apăreau în toate materialele de sinteză contabilă, cerute de lege şi normele interne (balanţe analitice, balanţe sintetice, situaţii financiare (bilanţ, cont de profit şi pierdere), documente privind analiza lunară a realizării Bugetului de Venituri şi Cheltuieli) realizate de SC GMT A. SA.

Aceste documente au fost verificate de către cenzori, auditori interni, auditori financiari şi analizate şi aprobate de către Consiliul de Administraţie şi Adunarea Generală a Acţionarilor.

Aşa cum în mod corect au constatat instanţa de fond şi instanţa de apel, în urma audierii martorilor din lucrări şi a verificării susţinerilor expertului care a fost desemnat să efectueze în cauză expertiza contabilă s-a reţinut că cei trei beneficiari, S.A.I. M.I., SC M.M. SRL şi respectiv SC GMT A. SA nu aveau nicio obligaţie legală sau în conformitate cu normele interne de a verifica furnizorii de servicii la încheierea contractelor.

Toate contractele ce fac obiectul cauzei, conţineau informaţii necesare pe baza cărora să fie întocmită factură fiscală de către prestator, iar la beneficiar factura să fie înregistrată în evidenţele contabile. Clauzele contractuale sunt ferme în ceea ce priveşte modul de executare a contractelor, timpul de execuţie, modalitatea de recepţie a lucrărilor cât şi modalitatea de plată a serviciilor furnizate.

Aşadar, se constată că toate contractele care fac obiectul cauzei deduse judecăţii au respectat în totalitate procedurile privind înregistrarea în contabilitate şi anume, aprobarea încheierii contractelor a fost dată de preşedintele-director general al S.A.I. M.I. SA, în baza propunerilor venite de la Biroul de Control, Verificare şi Recuperare Creanţe, forma contractelor a fost redactată de firmele reprezentate de inculpatul G.V. şi au purtat semnătura şi ştampila acestora, după care au fost semnate şi ştampilate şi de S.A.I. M.I. SA.

Totodată, contractele au fost înregistrate în Registrul de intrare/ieşire al S.A.I. M.I. SA, după care ele au fost predate la SC GMT A. SA, iar din verificarea registrului a rezultat că semnăturile de primire a contractelor sunt ale directorului general al SC GMT A. SA, martora M.Z.A., sau a înlocuitorilor de drept al acestuia.

După realizarea serviciilor în conformitate cu prevederile contractuale, cele trei firme au întocmit procesele-verbale de predare a lucrărilor şi au emis facturile aferente, pe care le-au trimis, prin intermediul inculpatului G.V., la S.A.I. M.I. SA, iar după recepţia serviciilor şi semnarea procesului-verbal de către S.A.I. M.I. SA şi înscrierea pe factură a menţiunii "Bun de plată", aceste două documente au ajuns la SC GMT A. SA.

Această din urmă societate menţionată a stabilit modalitatea de plată şi contul bancar al S.A.I. M.I. SA, de unde se luau banii necesari efectuării plăţii, deciziile fiind luate de către Directorul general al acestei societăţi.

Totodată, SC GMT A. SA a întocmit documentele de plată, care au fost semnate de contabilul care le-a completat şi de conducerea societăţii, după care acestea au fost apoi trimise la S.A.I. M.I. SA pentru semnarea lor de către persoana care îndeplinea funcţia de directorul general.

Referitor la plăţile făcute în numerar, martora D.M. a arătată că ele respectau întocmai normele legale privind limita de bani şi plafonul de casă maxim admis, iar martora M.Z.A. care avea calitatea de preşedinte-director general al SC GMT A. SA a precizat la rândul său că plata în numerar efectuată către inculpatul G.V. era perfect legală, potrivit O.G. nr. 15/1996 - în limita plafonului maxim de 30 milioane ROL.

Potrivit răspunsului la obiecţiunile formulate la expertiza contabilă de către experţii parte, plăţile aferente contractelor care fac obiectul cauzei, s-au încadrat în prevederile legii şi normelor financiar-contabile.

Modalitatea de plată folosită de cele trei societăţi pentru plăţile aferente contractelor, a căror analiză a constituit-o expertiza contabilă dispusă şi efectuată în cauză, s-a apreciat a fi în concordanţă cu legislaţia financiară, iar toate operaţiunile aferente plăţii contractelor au fost corect emise şi, în totalitate, înregistrate în evidenţa contabilă a beneficiarului de către SC GMT A. SA.

Din conţinutul Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a S.A.I. M.I. SA rezultă că la încheierea contractelor nu era necesar un aviz expres şi prealabil al Direcţiei juridice sau a Consiliului de Administraţie şi nicio prevedere legală sau vreo normă internă a al acestei societăţi comerciale nu îl obligau pe directorul său să întreprindă verificări cu privire la furnizorii de servicii.

Atâta timp cât contractele încheiate cu inculpatul G.V. cât şi facturile emise de acesta îndeplineau cel puţin cerinţele unei aparenţe de legalitate, era atribuţia exclusivă a autorităţilor abilitate să efectueze verificări atunci când exista suspiciuni asupra veridicităţii unor documente, societăţile comerciale neavând nici un instrument în acest sens.

Cu privire la infracţiunea de instigare la înşelăciune reţinută în sarcina inculpatului M.T.H., se constată că în mod corect instanţa de fond a apreciat că acesta nu avea posibilitatea efectivă de a o determina pe martora M.Z.A. să încheie cele 7 contracte de prestări servicii şi nu există dovezi că ar fi făcut presiuni asupra respectivei martore, mai mult, că nu putea să-i dea vreun ordin de serviciu în acest sens întrucât între cele două societăţi comerciale nu existau raporturi de subordonare.

Martora M.Z.A. a susţinut constant că în urma acestor contracte de secretizare s-au văzut îmbunătăţiri multiple din punct de vedere informatic în activitatea legată de GMT, SIF M., M.M. şi S.A.I. M. iar toate informaţiile obţinute astfel erau altele decât cele obţinute de Direcţia de Monitorizare care se ocupa de societăţile din portofoliul SIF şi nu de grupurile de interese.

Aşadar, se constată că motivul invocat de parchet referitor la greşita achitare a inculpaţilor este nefondat şi urmează să fie respins ca atare.

Referitor la criticile formulate în recursul lor, părţile civile SC M.M. SRL şi SC GMT A. SA, în sensul că instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului G.V. şi în mod cu totul nelegal instanţa a lăsat nesoluţionată latura civilă, se constată că acestea nu pot fi primite.

Din examinarea actelor dosarului se reţine că inculpatul G.V. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 215 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Acelaşi inculpat a fost condamnat pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinându-se în sarcina sa în perioada 2001 - 2005 a semnat în fals, prezentându-se ca reprezentant legal al SC A.I. SRL şi SC C&C C. SRL, societăţi care nu cunoşteau că pe numele lor se derulează contracte ca şi SC A.I. SRL - societate care nici nu există, un număr de 24 contracte de prestări servicii cu S.A.I. M.I. SA, s-a reţinut infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută şi pedepsită de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

De asemenea şi cele şapte contracte semnate de inculpatul G.V. în perioada 2001 - 2005, în fals, prezentându-se ca reprezentant legal al SC A.I. SRL, SC C&C C. SRL şi SC A.I. SRL cu SC M.M. SRL, întrunesc elementele constituite ale infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Aşadar, atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel s-au pronunţat cu privire la toate faptele pentru care inculpatul G.V. a fost trimis în judecată astfel că acest motiv de recurs este nefundat şi urmează să fie respins.

Cu privire la critica părţii civile, în sensul că în mod greşit instanţele nu au procedat la soluţionarea laturii civile a cauzei se constată că este neîntemeiată.

Infracţiunea de înşelăciune face parte din grupul infracţiunilor contra patrimoniului, prevăzute în titlul III, art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), partea specială şi constă în inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoase a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un fals material injust, pricinuindu-se astfel şi o pagubă persoanei indusă în eroare.

Potrivit art. 998 C. civ., orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l reparat.

Cum inculpaţii M.T.H. şi G.V. au fost achitaţi pentru infracţiunile de înşelăciune, întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală, în mod corect instanţele au lăsat latura civilă nesoluţionată.

Totodată, este de reţinut faptul că infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată este o infracţiune de pericol şi nu de rezultat. Or, în cazul infracţiunilor de pericol, acestea nu sunt cauzatoare de prejudicii materiale, prin urmare nici nu i se poate pretinde în procesul penal presupusului autor al unor asemenea fapte să acopere o pagubă materială care este consecinţa unei infracţiuni de rezultat.

Aşadar, se constată că în mod justificat instanţele de fond şi instanţa de apel în temeiul art. 346 alin. (4) C. proc. pen. au lăsat ne soluţionate acţiunile civile formulate de părţile civile SC M.M. SRL, S.A.I. M.I. SA, SC GMT A. SA şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de părţile civile SC M.M. SRL Bucureşti şi SC GMT A. SA Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 254/A din 26 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpaţii M.T.H. şi G.V.

Onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de câte 50 RON, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de părţile civile SC M.M. SRL Bucureşti şi SC GMT A. S.A. Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 254/A din 26 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpaţii M.T.H. şi G.V.

Onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de câte 50 RON, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 iunie 2011.

#Inselaciune. Jurisprudenta

← ICCJ. Decizia nr. 1499/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2679/2011. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2633/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2633/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs