ICCJ. Decizia nr. 2658/2011. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2658/2011
Dosar nr. 2720/89/2010
Şedinţa publică din 05 iulie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:
I. Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, prin încheierea de şedinţă nr. 2710/89/2010 a amânat din motive procedurale judecata apelurilor la data de 5 iulie 2011, interval de timp în care a menţinut arestarea preventivă în cauză a inculpaţilor U.A. şi V.A.L., în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Dispunând astfel Curtea a constatat următoarele:
Cauza se află în faza procesuală a apelului declarat de inculpaţii apelanţi V.A.L. şi U.A. împotriva sentinţei împotriva sentinţei penale nr. 31 din 11 februarie 2011 a Tribunalului prin care aceştia au fost condamnaţi la pedepse cu închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori în formă continuată, cu reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.
Inculpaţii au fost arestaţi preventiv prin încheierea nr. 22 din 11 august 2010 a Tribunalului Vaslui (mandate de arestare preventivă nr. 30/U şi 31/U din 11 august 2010), în temeiul art. 143, art. 148 lit. f) C. proc. pen., măsura fiind dispusă în cursul urmăririi penale şi menţinută în cursul judecăţii, în acord cu dispoziţiile prevăzute de art. 136, art. 143, art. 148 lit. f), art. 1491, art. 151 C. proc. pen. şi în acord cu dispoziţiile art. 3001, art. 3002 şi art. 160b C. proc. pen.
Prin sentinţa penală de condamnare, după condamnarea inculpaţilor, în bata art. 350 C. proc. pen., s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive a inculpaţilor şi s-a dedus durata arestării preventive la zi, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
Astfel măsura arestării preventive a inculpaţilor este legală şi temeinică, dispusă cu respectarea dispoziţiilor legale prin care este reglementată.
Baza factuală care constituie premisa arestării preventive a inculpaţilor nu s-a modificat pentru aceasta existând probe şi indicii temeinice care justifică bănuiala rezonabilă că inculpaţii au săvârşit infracţiunea pentru care sunt judecaţi în prezenta cauză, în sensul dispoziţiilor art. 143 C. proc. pen.
Temeiul de arestare iniţial, prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. subzistă şi în prezent şi continuă să fundamenteze măsura arestării preventive a inculpaţilor, atât sub aspectul duratei pedepsei prevăzută de lege cât şi sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpaţilor o reprezintă pentru ordinea publică, prezervarea ordinii publice continuând să fie prevalentă datelor ce ţin de persoana inculpaţilor.
Pericolul pentru ordinea publică se deduce din modalitatea şi împrejurările concrete în care se presupune că au săvârşit fapta, modalitatea şi circumstanţele reale ale comiterii lor, natura şi gradul de pericol social a acestora, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, frecvenţa comiterii unor infracţiuni de acelaşi gen.
Măsura arestării preventive nu încalcă prezumţia de nevinovăţie a inculpaţilor în comiterea infracţiunii, elementele de fapt şi de drept ce trebuie examinate şi analizate în cazul măsurilor preventive, nefiind aceleaşi cu cele care trebuie examinate şi care fundamentează fapta şi vinovăţia inculpaţilor în urma cercetării judecătoreşti şi care constituie obiect al judecăţii. În cazul măsurii arestării preventive se examinează indicii şi probe care justifică bănuiala rezonabilă de comitere a faptelor prevăzute de legea penală precum şi incidenţa cazurilor de arestare preventivă prev. de art. 148 C. proc. pen. care nu înfrâng prezumţia de nevinovăţie.
Raportat la durata arestării preventive a inculpaţilor, Curtea reţine că raportat la fazele procesuale parcurse în dosarul penal cât şi la complexitatea cauzei, ansamblul probatoriu administrat şi celeritatea desfăşurării procedurilor, acesta se circumscrie duratei rezonabile de arestare a inculpaţilor.
II. Recursul în termen împotriva încheierii amintite declarat de inculpatul V.A.L. cu solicitarea de a se reexamina situaţia juridică a acestuia la momentul procesual actual al judecăţii în apel în sensul revocării arestării sale preventive prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen. este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare:
Conform art. 160b C. proc. pen. [având titlul marginal„Verificări privind arestarea preventivă a inculpatului în cursul judecăţii": „(1) în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive. (2) Dacă instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului. (3) Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive."]
În speţă, inculpatul V.A.L. a fost arestat preventiv în cursul urmăririi penale cu începere de la data de 11 august 2010 în temeiul art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen. prin încheierea nr. 22/2010 a Tribunalului Vaslui existând motive verosimile de a dăinui că a săvârşit infracţiunile grave de trafic de persoane şi minori prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) şi art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. pedepsite de la 7 la 18 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi [în cursul lunii iulie 2010 a recrutat alături de coinculpatul U.A. pe victimele T.G. şi P.D.M., aceasta din urmă minoră pe care le-a transportat în Italia, unde, prin constrângere le-a obligat să practice prostituţia în scopul obţinerii de foloase băneşti]. Ulterior după efectuarea cercetării judecătoreşti cu respectarea garanţiilor procesuale şi procedurale din art. 288, art. 291 C. proc. pen. Tribunalul Vaslui, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 31 din 11 februarie 2010 a confirmat existenţa infracţiunilor arătate dispunând condamnarea sa la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenţie potrivit art. 7 alin. (1) C. proc. pen. Totodată a menţinut şi arestarea sa preventivă în cauză potrivit art. 350 raportat la art. 3002 şi art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. în care minuta încheierii instanţei de apel prin care a fost menţinută arestarea preventivă este adoptată în conformitate cu dispoziţiile art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., iar aplicarea pedepselor legale contrare ale art. 160b C. proc. pen. nu se justifică.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.A.L. împotriva încheierii din 23 iunie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 2720/89/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 05 iulie 2011.
← ICCJ. Decizia nr. 2654/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2662/2011. Penal → |
---|