ICCJ. Decizia nr. 2677/2011. Penal
| Comentarii |
|
I. Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin încheierea de ședință nr. 1101.1/59/2010 din 1 iunie 2011 în cursul judecații in prima instanța - prealabil începerii cercetării judecătorești - a dispus amânarea cauzei din motive de ordin procedural la data de 22 iunie 2011, interval de timp in care a menținut arestarea preventiva a inculpatului B.P. in conformitate cu dispozițiile art. 3002raportat la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen. [cu consecința implicita a respingerii cererii in sens contrar formulata de inculpat privind revocarea ori înlocuirea măsurii preventive amintite cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara prevăzuta de art. 139 alin. (1) și (2) C. proc. pen.].
Dispunând astfel, judecătorul cauzei a constatat ca prin rechizitoriul nr. 157/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, inculpatul B.P. - alături de alți coinculpați - a fot trimis in judecata in stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.; art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 - 42 C. pen.; art. 286 C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.; art. 287 C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.; art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) cu aplic. art. 41-42 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.; art. 31 alin. (1) C. pen. rap la art. 2481cu aplic. art. 41-42 C. pen.; art. 31 alin. (1) C. pen. rap. la art. 289 C. pen și art. 41 - 42 C. pen.; art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 - 42 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen. ce se pretinde a fi fost comise prin aceea că a întocmit în fals două dispoziții de restituire teren, aparținând Primarului Municipiului Timișoara, precum și documentațiile cadastrale anexe, care au fost prezentate spre intabulare, cu ajutorul unei procuri judiciare deasemenea false întocmite în Ungaria, reușindu-se astfel intabularea nelegala a terenurilor ce formau obiectul dispozițiilor de restituire care au fost ulterior parțial înstrăinate, in ceea ce privește acelea formând obiectul dispoziției de restituire cu nr. 2456 din 04 noiembrie 2005 [ in ceea ce privește înstrăinarea terenurilor formând obiectul dispoziției de restituire false nr. 2447 din 04 noiembrie 2005 fapta fiind descoperită în faza de tentativă].
In considerarea învinuirilor amintite instanța a apreciat ca este justificata menținerea arestării preventive si la momentul procesual sus-menționat in conformitate cu dispozițiile art. 143,art. 148 alin. (1) lit. f) rap. la art. 3002raportat la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen. si art. 5 paragraf 1 lit. c) din CEDO.
Persistenta pericolului concret pentru ordinea publică prin lăsarea in libertate a inculpatului a fost justificată de instanța cu referire la natura și gravitatea faptelor imputate (asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, falsificarea de instrumente oficiale, folosirea de instrumente oficiale false, fals în declarații, participație improprie la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual), numărul mare de persoane implicate în activitatea ilicită reținută actul de sesizare, nivelul prejudiciului (care a atras și încadrarea juridică a faptei de înșelăciune), rezonanța socială pe care o are comiterea unui număr mare de infracțiuni de către un număr mare de persoane.
în privința termenului rezonabil al duratei arestării preventive, aceeași instanța a avut in vedere complexitatea cauzei (numărul mare al persoanelor trimise în judecată și al faptelor imputate), comportamentul procesual al părților (la termenul de judecată din 10 ianuarie 2011 s-a formulat o cerere de recuzare a președintelui completului de judecată, unul din cele două motive invocate fiind anterior analizat cu ocazia soluționării cererii de abținere a aceluiași judecător, deja respinsă la momentul formulării cererii de recuzare) la termenul de judecată din 06 aprilie 2011, unul dintre inculpați a solicitat judecarea sa după procedura prevăzută de art. 3201C. proc. pen., iar soluționarea cauzei a suferit amânarea pentru ca și inculpatul cetățean maghiar să poată comunica instanței, după consultarea cu apărătorul din oficiu prin interpret, dacă înțelege să se prevaleze și el de dispozițiile amintite; la termenul de judecată din 01 iunie 2011 au lipsit din motive medicale inculpatul S.I. și apărătorul ales al inculpatului, K.F.), precum și miza procesului (pedepsele prevăzute de lege pentru faptele de care sunt acuzați inculpații fiind mari).
In contextul procesual si procedural sus-menționat s-a concluzionat că lăsarea inculpatului în libertate ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celor imputate prin actul de sesizare a instanței atât de către inculpați, cât și de către alte persoane ce ar percepe lăsarea în libertate a făptuitorilor ca pe o lipsă de reacție corespunzătoare a autorităților, apreciindu-se astfel ca neîntemeiata cererile inculpatului privind revocarea măsurii preventive amintite or înlocuirea acesteia cu aceea a obligării de a nu părăsi tara sau localitatea prevăzute de art. 160b alin. (2) si art. 136 C. proc. pen.
In acest sens s-a avut in vedere si faptul că inculpatul B.P. a fost adus în fața autorităților judiciare române în urma executării de către autoritățile maghiare a unui mandat european de arestare emis în acest sens, cercetarea judecătorească nu a început astfel încât punerea inculpatului în libertate ar împiedica soluționarea cu celeritate in condiții legale a cauzei penale.
2. Recursul în termen legal împotriva încheierii amintite, declarat de inculpatul B.P. este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.
Potrivit dispozițiilor art. 3002raportat la art. 160b C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, dispunând, prin încheiere motivată, fie revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate [alin. (3)], fie menținerea arestării preventive, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate [alin. (2)].
în speță, din mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală rezultă indicii temeinice ce justifică bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile referitor la care a fost dispusa trimiterea sa in judecata prin rechizitoriu prin aceea ca a întocmit în fals două dispoziții de restituire teren, aparținând Primarului Municipiului Timișoara, precum și documentațiile cadastrale anexe, care au fost prezentate spre intabulare, cu ajutorul unei procuri judiciare deasemenea false întocmite în Ungaria, reușindu-se astfel intabularea nelegala a terenurilor ce formau obiectul dispozițiilor de restituire care au fost ulterior parțial înstrăinate, in ceea ce privește acelea formând obiectul dispoziției de restituire cu nr. 2456 din 04 noiembrie 2005 [ in ceea ce privește înstrăinarea terenurilor formând obiectul dispoziției de restituire false nr. 2447 din 04 noiembrie 2005 fapta fiind descoperită în faza de tentativă].
Pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-ar crea lăsarea în stare de libertate a inculpatului rezultă din natura și gravitatea faptelor imputate (asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, falsificarea de instrumente oficiale, folosirea de instrumente oficiale false, fals în declarații, participație improprie la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual), numărul mare de persoane implicate în activitatea ilicită reținută actul de sesizare (inclusiv al inculpaților), nivelul prejudiciului (care a atras și încadrarea juridică a faptei de înșelăciune), rezonanța socială pe care o are comiterea unui număr mare de infracțiuni de către un număr mare de persoane.
Așadar temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.
Termenul rezonabil al duratei arestării preventive nu este depășit in cauza - astfel cum in mod corect a apreciat Curtea - avându-se in vedere miza procesului și complexitatea cauzei(numărul mare al persoanelor trimise în judecată și al faptelor imputate), comportamentul procesual al părților (la termenul de judecată din 10 ianuarie 2011 s-a formulat o cerere de recuzare a președintelui completului de judecată, unul din cele două motive invocate fiind anterior analizat cu ocazia soluționării cererii de abținere a aceluiași judecător, deja respinsă la momentul formulării cererii de recuzare) la termenul de judecată din 06 aprilie 2011, unul dintre inculpați a solicitat judecarea sa după procedura prevăzută de art. 3201C. proc. pen., iar soluționarea cauzei a suferit amânarea la termenul din 01 iunie 2011 pentru ca și inculpatul cetățean maghiar să poată comunica instanței, după consultarea cu apărătorul din oficiu prin interpret, dacă înțelege să se prevaleze și el de dispozițiile amintite, precum si împrejurarea ca la același termen de judecata au lipsit din motive medicale inculpatul S.I. și apărătorul ales al inculpatului K.F.).
Din lucrările dosarului rezulta de asemenea că inculpatul B.P. a fost adus în fața autorităților judiciare române în urma executării de către autoritățile maghiare a unui mandat european de arestare emis în acest sens.
Ca atare încheierea atacata este legala si temeinica, iar reformarea sa nu se justifica.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2674/2011. Penal. Rejudecarea după extrădare... | ICCJ. Decizia nr. 496/2011. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
