ICCJ. Decizia nr. 2674/2011. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
I. Tribunalul Arad, secția penală, prin sentința penală nr. 96 din 28 februarie 2011 pronunțată în dosar nr. 396/108/2011, a admis în principiu cererea de rejudecare formulată de condamnatul T.V., întemeiată pe dispozițiile art. 5221C. proc. pen. și consecință:
a) a respins cererea prealabilă de suspendare a sentinței penale nr. 135 din 20 mai 2004 pronunțată de Tribunalul Arad, secția penală, în dosar nr. 1853/2004 rămasă definitivă prin neapelare, prin care inculpatul T.V. a fost condamnat pentru săvârșirea în parte cu calitate de coautor alături de coinculpații T.A.C., C.O.P., P.T. și I.I.M. a infracțiunii continuate de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i), și alin. (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) iar ulterior;
b) a respins ca nefondată cererea de rejudecare a cauzei penale amintite formulată de condamnat, menținându-se în totalitate dispozițiile anterioare ale sentinței penale nr. 135 din 20 mai 2004 a Tribunalului Arad, secția penală.
Hotărând astfel, instanța de rejudecare a constatat următoarele:
- prin cererea adresată Tribunalului Arad la data de 19 ianuarie 2011 de către condamnatul T.V., aflat în penitenciarul Timișoara întemeiată pe dispozițiile art. 5221C. proc. pen. s-a solicitat rejudecarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. 1859/2004 a aceleiași instanțe în care a fost condamnat prin sentința penală nr. 135 din 20 mai 2004 rămasă definitivă prin neapelare pentru săvârșirea in participație a infracțiunii continuate de furt calificat pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru a cărei executare se afla încarcerare la data introducerii cererii potrivit MEP nr. 157/2004 din 9 iunie 2004 / în completarea cererii amintite la data de 25 februarie 2011 condamnatul a solicitat și suspendarea executării sentinței penale sus-menționate.
- instanța de rejudecare, sesizată în condițiile legale anterior arătate, apreciind că sunt aplicabile dispozițiile art. 5221C. proc. pen. invocate de petent, a admis în principiu cererea de rejudecare și a dispus citarea inculpatului. în rejudecarea cauzei, inculpatul a arătat că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 3201C. proc. pen., întrucât a recunoscut săvârșirea faptelor imputate prin actul de sesizare, reexaminarea vinovăției și a răspunderii penale a acestuia urmând a se efectua în baza probelor administrate în procedura penală anterioară, pe care și le însușește in totalitate.
în cauză s-a dispus atașarea dosarului de urmărire penală nr. 1528/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, iar din examinarea lucrărilor acestuia a rezultat că la data de 23 martie 2004 inculpatul T.V. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 209 alin. (3) lit. h) rap la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) [in noaptea de 13/14 noiembrie 2003 învinuiții T.V., T.A., C.O.P., P.T. și I.I.M. s-au deplasat împreună în zona dintre localitățile Beliu și Vasile Goldiș, județul Arad, cu intenția de a sustrage sârmă din cupru/ in acest scop, folosindu-se de o scară din lemn special adusă, învinuiții C.O. și P.T. au urcat pe mai mulți stâlpi de telegraf, până la nivelul firelor de cupru, pe care le-au tăiat cu ajutorul unui patent/ după ce firele cădeau la pământ, învinuiții T.V., T.A. și I.I. le adunau sub formă de colac și le ascundeau în bălăriile din marginea drumului, au sustras astfel 5 km de sârmă din instalația de telecomunicații dintre stâlpii 1638-1698 aparținând părții vătămate R. SA, Direcția de telecomunicații Arad, in baza aceleiași rezoluții infracționale, în noaptea de 22/23 noiembrie 2003, învinuiții T.V., T.A., C.O.P., P.T. și I.I.M. s-au deplasat, din nou împreună, în zona dintre localitățile Beliu și Chișlaca, județul Arad, și prin modalitatea de operare descrisă mai sus au sustras 4 km de sârmă din cupru din instalația de telecomunicații aparținând aceleiași părți vătămate/ cu această ocazie învinuiții au fost prinși în flagrant].
Cauza penală amintită a format obiectul judecății în dosar nr. 1853 din 24 martie 2004 al Tribunalul Arad, secția penală. în baza cercetării judecătorești efectuate in condițiile art. 288,art. 291 C. proc. pen. instanța a confirmat existenta faptelor ilicite sus-menționate, săvârșirea acestora cu vinovăție precum si încadrarea lor juridica in dispozițiile art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) S-a constatat de asemenea ca prejudiciul in suma de 59.376.240 lei cauzat părții civile Direcția de Telecomunicații Arad - R.T. SA a rămas nerecuperat in cauza. Audiați în cauză inculpații au recunoscut necondiționat săvârșirea infracțiunii deduse judecății. Coinculpatul T.V., la rândul sau a recunoscut săvârșirea actelor de sustragere imputate, astfel cum rezultă din declarația acestuia aflată la fila 38 dosar urmărire penală. Prin sentința penală nr. 135 din 20 mai 2004 pronunțată în dosar nr. 1853/2004 al Tribunalului Arad, în baza art. 209 alin. (3) lit. h), raportat la art. 208 alin. (1), 209 lit. a), e), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), s-a dispus condamnarea inculpatului T.V.- si a coinculpaților T.A.C., C.O.P., P.T. si I.I.M. - la pedeapsa de 4 ani închisoare fiecare cu executare prin privare de libertate in condițiile art. 71,art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) Au fost obligați inculpații în solidar să plătească părții civile R.T. S.A - Direcția de Telecomunicații Arad suma de 59.376.240 lei cu titlu de despăgubiri civile.
- fiind audiat în rejudecare după extrădare, în urma admiterii în principiu a cererii de rejudecare, inculpatul T.V. a arătat că recunoaște săvârșirea faptei ilicite reținute în actul de sesizare și că solicită ca judecata sa să se facă în baza probelor administrate cu ocazia urmăririi penale anterioare.
Ca atare, în considerarea materialului probator administrat în cauza penală ce a format obiectul dosarului nr. 1853/2004 instanța de rejudecare a reconfirmat existența faptei ilicite, vinovăția penală a inculpatului și încadrarea juridică a activității ilicite, potrivit celor statuate în acest sens prin hotărârea de condamnare definitiva anterioară, sentința penala nr. 96 din 28 februarie 2011 a Tribunalului Arad, secția penala.
Referitor la aplicarea dispozițiilor art. 3201C. proc. pen. în procedura pendinte de rejudecare prevăzuta de art. 5221C. proc. pen., instanța a statuat in sensul admisibilității cererii amintite formulată de condamnat, în care sens a argumentat justificativ că: urmare a admiterii în principiu a cererii de rejudecare, conform art. 405 alin. (1) C. proc. pen. rejudecarea cauzei se face potrivit regulilor de procedură privind judecarea în primă instanță, in procesul penal, sub aspect procedural, este aplicabil numai principiul imediatei aplicări a legii de procedură, ce presupune că aceasta se aplică tuturor actelor efectuate în activitatea procesuală, în perioada de timp în care este în vigoare, indiferent de data săvârșirii infracțiunii pentru care se formulează acuzația penală și de data începerii procesului penal, înainte sau după intrarea legii de procedură în vigoare, având în vedere natura juridică specifică rejudecării în procedura reglementată de art. 5221C. proc. pen., instituțiile procesuale în vigoare la data admiterii în principiu a rejudecării devin aplicabile în cauză.
- referitor la solicitarea condamnatului privind reducerea pedepsei ce formează obiectul cererii acestuia întemeiate pe dispozițiile art. 5221C. proc. pen. instanța reexaminând situația juridica a acestuia in contextul dispozițiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) a dispus respingerea cererii amintite ca nefondată cu motivarea că: inculpatul a fost condamnat si pentru alte fapte similare comise in aceeași perioada, gravitatea sporita a faptelor repetate de sustragere supuse rejudecării in procedura penala pendinte comise in participație pe timp de noapte de către mai mulți făptuitori, întinderea prejudiciului rămas nerecuperat, precum si împrejurarea ca pedeapsa de 4 ani închisoare stabilita prin sentința penala nr. 135/2004 se încadrează in limitele reduse cu o treime potrivit art. 3201C. proc. pen.
II. Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia penala nr. 81/A din 21 aprilie 2011 in baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul T.V. și a casat hotărârea primei instanțe, adoptând ca rezolvare juridică a cererii formulate de condamnat soluția admiterii acesteia ca fondată în raport cu dispozițiile legale invocate acelea prevăzute de art. 5221C. proc. pen., menținând însă în totalitate rezolvările juridice dispuse în procedura penală anterioară inclusiv condamnarea la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicata in baza art. 209 alin. (3) lit. h) rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1), lit. a), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin sentința penala nr. 135 din 20 mai 2004 a Tribunalului Arad, secția penala.
Decizând astfel instanța de control judiciar a statuat ca potrivit prevederilor art. 5221alin. (2) C. proc. pen., în procedura de rejudecare a cauzei după extrădare, dispozițiile art. 405-408 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător. Din interpretarea dispozițiilor art. 405 alin. (1) C. proc. pen., care fac referire la rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire, dispoziții care se aplică în mod corespunzător în procedura rejudecării cauzei după extrădare, rezultă existența unei faze de admitere în principiu și în cazul acestei proceduri. în faza de admitere în principiu în procedura rejudecării cauzei după extrădare, instanța este obligată să efectueze verificări prealabile referitoare la caracterul definitiv al hotărârii pronunțate în cauză, la scopul extrădării persoanei condamnate, la modul în care a avut loc judecata inițială, în lipsa condamnatului sau, dimpotrivă, în prezența acestuia. Prin încheierea de admitere în principiu a cererii de rejudecare a cauzei, instanța fixează și limitele în care va avea loc rejudecarea, procedând în mod obligatoriu la audierea condamnatului și examinând probele propuse de condamnat. în urma rejudecării cauzei, după administrarea probatoriului solicitat, dacă instanța constată că acesta nu are nici o influență asupra hotărârii pronunțate în cursul primei judecăți, va respinge cererea de rejudecare și va menține hotărârile pronunțate, această soluție rezultând din aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 406 alin. (4) C. proc. pen. Dacă din probele administrate rezultă, dimpotrivă, că hotărârea pronunțată în primă judecată este netemeinică și nelegală, instanța, rejudecând cauza, anulează hotărârile pronunțate în prima judecată și pronunță o nouă hotărâre cu respectarea dispozițiilor art. 345-353 C. proc. pen., iar sub aspectul felului soluțiilor, va putea dispune oricare dintre soluțiile prevăzute în art. 345 C. proc. pen., ca urmare a aplicării corespunzătoare a prevederilor art. 406 din același cod. Aceste dispoziții, așa cum în mod corect a reținut și Tribunalul Arad, abilitează instanță să procedeze și la analizarea temeiniciei modului de individualizare a pedepsei.
Referitor la cuantumul pedepsei principale și modalitatea de executare, instanța de apel a apreciat că prin sentința penală nr. 135/ 2004 a Tribunalului Arad s-a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei.
III. Recursul în termen împotriva deciziei penale nr. 81/A din 21 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, declarat de inculpatul T.V. circumscris cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 172 C. proc. pen. cu motivarea ca în cauză s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 5221C. proc. pen., întrucât urmare admiterii cererii formulate i s-a refuzat nejustificat în raport cu dispozițiile art. 72 și următoarele C. pen. rap. la art. 3201C. proc. pen. reducerea cuantumului pedepsei închisorii stabilite în procedura penală anterioară este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1, art. 6 C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Potrivit prev. art. 5221alin. (2) C. proc. pen. în procedura de rejudecare a cauzei după extrădare - astfel cum in mod corect a statuat Curtea - dispozițiile art. 405-408 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător. Din interpretarea dispozițiilor art. 405 alin. (1) C. proc. pen., care fac referire la rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire, dispoziții care se aplică în mod corespunzător în procedura rejudecării cauzei după extrădare, rezultă existența unei faze de admitere în principiu și în cazul acestei proceduri. în faza de admitere în principiu în procedura rejudecării cauzei după extrădare, instanța este obligată să efectueze verificări prealabile referitoare la caracterul definitiv al hotărârii pronunțate în cauză, la scopul extrădării persoanei condamnate, la modul în care a avut loc judecata inițială, în lipsa condamnatului sau, dimpotrivă, în prezența acestuia. Prin încheierea de admitere în principiu a cererii de rejudecare a cauzei, instanța fixează și limitele în care va avea loc rejudecarea, procedând în mod obligatoriu la audierea condamnatului și examinând probele propuse de condamnat. în urma rejudecării cauzei, după administrarea probatoriului solicitat, dacă instanța constată că acesta nu are nici o influență asupra hotărârii pronunțate în cursul primei judecăți, va respinge cererea de rejudecare și va menține hotărârile pronunțate, această soluție rezultând din aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 406 alin. (4) C. proc. pen. Dacă din probele administrate rezultă, dimpotrivă, că hotărârea pronunțată în primă judecată este netemeinică și nelegală, instanța, rejudecând cauza, anulează hotărârile pronunțate în prima judecată și pronunță o nouă hotărâre cu respectarea dispozițiilor art. 345-353 C. proc. pen., iar sub aspectul felului soluțiilor, va putea dispune oricare dintre soluțiile prevăzute în art. 345 C. proc. pen., ca urmare a aplicării corespunzătoare a prevederilor art. 406 din același cod. Aceste dispoziții, așa cum în mod corect s-a reținut și prin hotărârile anterioare, îndrituiesc instanța de rejudecare să procedeze și la reexaminarea modului de individualizare a pedepsei.
în speța, in ceea ce privește cuantumul pedepsei principale și modalitatea de executare, instanța de recurs - similar instanțelor anterioare - apreciază că prin sentința penală nr.135/ 2004 a Tribunalului Arad s-a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală si modalitatea de comitere a faptei.
Potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Instanța de recurs reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise.
Infracțiunea continuată de furt calificat comisă în participație de inculpatul-recurent T.V. în anul 2003 în dauna Direcției de Telecomunicații Arad, circumscrisă la un prejudiciu total de 59.376.240 lei rămas nerecuperat, a adus atingere uneia dintre valorile importante ocrotite de legea penală, respectiv siguranța patrimonială, astfel că în considerarea dispozițiilor art. 72 și urm. C. pen. pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată acestuia pentru infracțiunea prevăzută de art. 209 alin. (3) lit. h) raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 lit. a), e), g), i) C. pen., este singura în măsură să asigure finalitatea preventiv-educativă din art. 52 C. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat a fost obligat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2718/2011. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 2677/2011. Penal → |
|---|
