ICCJ. Decizia nr. 2736/2011. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2736 /20 12
Dosar nr. 3963/84/2011
Şedinţa publică din 10 septembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 53 din 14 septembrie 2011, Tribunalul Sălaj a obligat inculpatul B.N.M. să plătească, în solidar cu părţile responsabile civilmente B.R. şi B.A., părţii civile H.L.R., suma globală de 65.000 RON, reprezentând daune materiale şi morale.
A obligat inculpatul, în solidar cu părţile responsabile civilmente B.R. şi B.A., să plătească părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Zalău, suma de 447,56 RON, părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş, suma de 7.647,67 RON şi părţii civile Serviciul Judeţean de Ambulanţă Sălaj , suma de 363 RON, despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de transport, asistenţă medicală şi spitalizare a victimei N.G.B.
A constatat că inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat, în Dosar nr. 3443/84/2011, în care s-a soluţionat latura penală a cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt, în esenţă, următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 52 din 14 septembrie 2011, Tribunalul Sălaj a condamnat inculpatul minor B.N.M. în baza art. 183 C. pen., cu aplic. art. 99 alin. (3) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
La primul termen de judecată, inculpatul B.N.M., a declarat că recunoaşte săvârşirea faptei aşa cum aceasta a fost descrisă în rechizitoriu şi doreşte să fie judecat în baza probelor aflate la dosar, pentru a beneficia de prevederile art. 3201 C. proc. pen., privind reducerea limitelor legale de pedeapsă.
Pe de altă parte, apărătorul părţii vătămate H.L.R., mama victimei N.G.B. a arătat, în prezenţa acesteia, că partea vătămată se constituie parte civilă în cauză cu suma de 15.000 RON, cu titlu de daune materiale şi suma de 350.000 RON, cu titlu daune morale, conform înscrisului depus la dosar, rezervându-şi dreptul de a propune şi alte mijloace de probă, pe parcursul procesului.
În acest context, instanţa a admis cererea de disjungere a laturii civile a cauzei şi în urma disjungerii, s-a format prezentul dosar, cu nr. 3963/84/2011, având ca obiect soluţionarea laturii civile procesului penal.
În şedinţa din 14 septembrie 2011, partea civilă H.L.R. şi-a precizat pretenţiile în sensul că înţelege să solicite de la inculpat, în solidar cu părţile responsabile civilmente, o sumă globală, respectiv cele două sume adunate (365.000 RON), cu titlu de daune materiale şi morale.
Prin adresa din 10 iunie 2011, Serviciul de Ambulanta Judeţean Sălaj s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 363 RON. Prin adresa din 30 mai 2011 Spitalul Judeţean de Urgenţă Zalău s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 447,56 RON.
Prin adresa din data de 09 iunie 2011 Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 7.647,67 RON.
S-a reţinut că, daunele materiale constau în cheltuielile generate de deplasarea părţii vătămate H.L.R. la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş, unde fiul său, victima N.G.B. a fost internat în perioada 25 aprilie 2011-01 mai 2011, după care a decedat şi cheltuielile de înmormântare.
S-a mai reţinut că întinderea despăgubirilor nu poate fi una nelimitată sau exagerată, atâta vreme cât prejudiciul nu mai poate fi reparat sau compensat în totalitate. Obligarea persoanei răspunzătoare la despăgubiri exorbitante, cu mult peste posibilităţile sale materiale de onorare, aşa cum se pretinde în speţă, respectiv suma globală de 365.000 RON, ar fi lipsită de finalitate şi s-ar transforma într-o nouă pedeapsă, de ordin pecuniar, pentru inculpat iar pentru partea vătămată ar însemna o îmbogăţire fără justă cauză.
Pe de altă parte, instanţa a constatat însă că, aşa cum rezultă şi din considerentele sentinţei penale nr. 52/2011 pronunţată în Dosarul nr. 3443/84/2011, săvârşirea infracţiunii a avut loc din culpa exclusivă a inculpatului B.N.M., aşa încât faţă de toate aceste aspecte, apreciază că obligarea acestuia, în solidar cu părţile responsabile civilmente B.R. şi B.A., la plata unei sume globale de 65.000 RON, despăgubiri civile, reprezentând daune materiale şi morale, către partea civilă H.L.R., mama victimei N.G.B., reprezintă o reparaţie compensatorie rezonabilă, raportat la circumstanţele cauzei.
Referitor la despăgubirile faţă de unităţile medicale care s-au constituit părţi civile în proces, instanţa le-a admis în totalitate aşa cum s-a solicitat, pe baza actelor doveditoare depuse la dosar.
Împotriva soluţiei instanţei de fond, în termen legal, au declarat apel partea civilă H.L.R. şi inculpatul B.N.M.
Partea civilă a solicitat obligarea inculpatului în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata în întregime a sumelor cu care s-a constituit parte civilă în faţa instanţei de fond respectiv, 15.000 RON daune materiale şi 350.000 RON cu titlu de daune morale, întrucât a suferit un grav prejudiciu în urma infracţiunii comise de apelant, pierzându-şi unicul fiu.
Inculpatul a solicitat diminuarea daunelor materiale şi morale la care a fost obligat, arătând că au fost probate doar pretenţii cu cheltuielile de înmormântare în sumă de 4.000 RON, iar în privinţa daunelor morale acestea sunt excesive, familia inculpatului neavând de unde să le achite.
Prin decizia penală nr. 206/A din 24 noiembrie 2011 Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a admis apelul declarat de partea civilă H.L.R., împotriva sentinţei penale nr. 53 din 14 septembrie 2011 a Tribunalului Sălaj pe care a desfiinţat-o sub aspectul laturii civile.
A obligat inculpatul B.N.M., în solidar cu părţile responsabile civilmente B.R. şi B.A. să achite părţii civile H.L.R. suma de 15.000 RON daune materiale şi 200.000 RON daune morale.
A obligat inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente să achite părţii civile H.L.R. suma de 2.500 RON cheltuieli judiciare.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
A respins ca nefondat apelul inculpatului B.N.M., împotriva aceleiaşi sentinţe şi l-a obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente la cheltuieli judiciare către stat.
Cu privire la apelul părţii civile instanţa de apel a apreciat în legătură cu modul de soluţionare a laturii civile, că soluţia Tribunalului Sălaj este netemeinică, nefiind argumentată prin prisma legislaţiei europene, care permitea acordarea în favoarea părţii civile a unor sume „în echitate", care să compenseze atât daunele materiale cât şi cele morale suferite de pe urma infracţiunii comise de inculpat.
S-a reţinut în privinţa daunelor morale că cerinţele legii impun ca persoana care a săvârşit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârşirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăşi redactarea art. 998 şi 999 C. civ., care folosesc termenul general de „prejudiciu", fără a distinge în raport cu caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie reparate atât prejudiciile materiale cât şi cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci, şi a celor cu caracter penal.
A mai reţinut că în sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecinţele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat care să fie echitabilă şi proporţională cu întinderea pagubei suferite.
Mai mult, s-a reţinut că prin Rezoluţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei nr. 75 adoptată la 14 martie 1965 în materia prejudiciului corporal care statuează expres că „în caz de deces, reparaţia pentru prejudiciul de afecţiune trebuie acordată părinţilor, soţului şi copiilor victimei pentru că doar în aceste cazuri reparaţia este supusă condiţiei ca aceste persoane să fi avut legături de afecţiune strânse cu victima, în momentul decesului".
De asemenea s-a reţinut că despăgubirile solicitate au fost considerate întemeiate cu scopul de a alina suferinţa pricinuită părinţilor, prin moartea victimei, care au suferit o traumă psihică de excepţie, determinată de fapta săvârşită de inculpat, - moartea fiului - astfel că daunele morale în cuantum de 200.000 RON vor reprezenta o compensare a prejudiciului moral suferit. Prin stabilirea daunelor morale la suma de 200.000 RON instanţa de apel a apreciat că soluţia va fi conformă atât cu interpretarea tradiţională a jurisprudenţei române cât şi cu interpretarea constantă a jurisprudenţei europene.
Aşa fiind, instanţa de apel a apreciat că suma de 15.000 RON cu titlu de daune materiale şi suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale va contribui la justa dezdăunare a părţii civile în condiţiile în care victima a fost înmormântată potrivit obiceiului locului, sens în care s-au depus la dosar acte din care rezultă că a fost îmbrăcată cu haine noi, s-a organizat o masă de pomană la care au fost servite alimente, băuturi alcoolice, că aceasta era singurul copil al familiei părţii civile, iar în urma decesului acestuia, aşa cum rezultă din actele depuse la dosarul instanţei de apel, mama în vârstă de 45 de ani este evident că nu mai poate avea alţi copii, iar în prezent suferă de o stare depresivă pentru care urmează tratament medicamentos, precum şi de o hemipareză dreaptă.
Instanţa de apel cu privire la apelul inculpatului a apreciat că este nefondat întrucât, spre deosebire de răspunderea civilă contractuală ori de altă natură, răspunderea civilă delictuală nu este limitată de posibilităţile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material şi moral cauzat prin fapta săvârşită (art. 14 C. proc. pen.).
Prin stabilirea daunelor materiale în cuantum de 15.000 RON Curtea de Apel Cluj a reţinut că acesta se încadrează într-un un cuantum care să compenseze prejudiciul suferit.
Mai mult, a reţinut că în practica instanţei supreme, nu a identificat vreo speţă, în care la obligarea inculpatului către partea civilă să se ţină cont de posibilităţile materiale - ale acestuia la repararea prejudiciului.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel, au declarat recurs, în termen legal, inculpatul B.N.M. şi părţile responsabile civilmente B.R. şi B.A. invocând cazul de casare reglementat de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. au solicitat reducerea cuantumului daunelor materiale şi morale.
Examinând hotărârile atacate atât prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., cât şi din oficiu conform dispoziţiilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată ca fiind nefondate recursurile declarate pentru următoarele considerente:
Cu privire la daunele materiale acordate în cuantum de 15.000 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare, a pomenii organizate în memoria victimei în mod corect, s-a apreciat prin hotărârea atacată că nu sunt exagerate care să conducă la îmbogăţirea fără justă cauză a părţii civile, ci a fost stabilit potrivit legislaţiei europene cu atât mai mult cu cât s-a stabilit culpa exclusivă a inculpatului în săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte.
Mai mult, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene, partea civilă are posibilitatea să obţină rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia, precum şi caracterul rezonabil al cuantumului. În speţă, din actele depuse la dosar rezultă că în vederea organizării înmormântării victimei, partea civilă a achiziţionat produse alimentare, de panificaţie, băuturi alcoolice, haine noi pentru victimă, sicriu, care se ridică la suma de 15.000 RON.
Cuantumul despăgubirilor civile nu poate fi modificat în recurs decât în ceea ce priveşte daunele materiale, iar nu şi cele morale, care sunt stabilite de instanţele învestite cu judecarea fondului în urma propriului proces de apreciere a tuturor circumstanţelor cauzei, şi numai în măsura în care se constată existenţa unei grave erori de fapt sub aspectul laturii civile, concretizată într-o contradicţie evidentă, esenţială şi necontroversată între probele administrate şi cele reţinute de instanţele inferioare.
Or, în speţă nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. în condiţiile în care se critică reducerea în apel a cuantumului daunelor morale ce i-au fost acordate de prima instanţă, întrucât stabilirea prejudiciului moral suferit în urma morţii victimei şi cuantificarea în bani este o chestiune de apreciere, fiind atributul exclusiv al instanţelor care pot examina cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, neputând fi pus în discuţie în calea de atac a recursului.
Constatând, aşadar, că, în cauză, nu este incident cazul de casare prevăzute de art. 385 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. şi nici nu se regăseşte vreun alt motiv de recurs care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează să fie respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul B.N.M. şi de părţile responsabile civilmente B.R. şi B.A. împotriva deciziei penale nr. 206/A din 24 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat şi recurentele părţi responsabile civilmente vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate, de inculpatul B.N.M. şi de părţile responsabile civilmente B.R. şi B.A. împotriva deciziei penale nr. 206/A din 24 noiembrie 2011a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentele părţi responsabile civilmente la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2740/2011. Penal. Falsul intelectual (art. 289... | ICCJ. Decizia nr. 2734/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
