ICCJ. Decizia nr. 2740/2011. Penal. Falsul intelectual (art. 289 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2740 /20 12
Dosar nr. 7878/107/2011
Şedinţa publică din 10 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 396 din 10 octombrie 2011 Tribunalul Alba a dispus condamnarea inculpatului D.D.C., la:
- 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 3201 C. proc. pen.;
- 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 3201 C. proc. pen.;
- 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare.
A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 81, 82 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 4 luni.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Pe aceeaşi durată, de 2 ani şi 4 luni, a suspendat şi executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor, conform, art. 71 alin. ultim C. pen.
În baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen. a dispus anularea înscrisurilor întocmite în fals de către inculpat, respectiv procesele-verbale de contravenţie din data de 24 decembrie 2010 şi din data de 27 decembrie 2010.
În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 370 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că inculpatul D.D.C. a fost încadrat în poliţie în anul 2007, dată de la care şi-a desfăşurat activitatea la Postul de Poliţie Pianu, îndeplinind funcţia de ajutor de şef de post şi, în această calitate, la sfârşitul anului 2010, respectiv în datele de 24 decembrie 2010 şi 27 decembrie 2010, având planificată activitate în domeniul evaziunii fiscale şi ailându-se astfel în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, acesta a întocmit două procese-verbale de contravenţie în care a menţionat neconform cu realitatea faptul că a depistat pe numiţii B.G.R. şi P.I. în timp ce comercializau în mod nelegal şi fără documente de provenienţă 2 pachete de ţigări marca I.C., şi respectiv un pachet de ţigări marca I.C., împrejurări ce constituie contravenţia prev. de art. 1 alin. (1) lit. a), e) din Legea nr. 12/1990 republicată, aplicând acestora sancţiunea avertismentului. Apoi după ce a preluat din evidenţa înregistrată la poliţie datele de identitate ale martorilor, inculpatul a semnat în fals, în numele acestora, ambele procese-verbale, după care le-a înregistrat în registrul de contravenţii, întocmind totodată acte de predare la Camera de corpuri delicte din cadrul Poliţiei mun. Sebeş a celor trei pachete de ţigări, care au fost achiziţionate de către el.
Această situaţie de fapt a fost reţinută pe baza următorului material probatoriu: declaraţiile inculpatului, procesul-verbal de ridicare de înscrisuri, procesele-verbale de contravenţie, extras din registrul de contravenţii de la Postul de Poliţie P., în care sunt consemnate cele două procese-verbale, declaraţiile martorilor B.G.R. şi P.I.
În drept, instanţa a apreciat că acţiunile inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. (2), art. 289, art. 291 C. pen. toate cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului au fost avute în vedere, criteriile generale de individualizare consacrate de art. 71 C. pen., respectiv limitele pedepsei reduse conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, precum şi persoana inculpatului, care se află la prima confruntare cu legea penală, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie.
Împotriva sentinţei primei instanţe a formulat apel, în termen legal, inculpatul D.D.C. solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi aplicarea unei amenzi administrative potrivit art. 181 C. pen., iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse constând în amendă penală, cu suspendarea executării acesteia.
Prin decizia penală nr. 48/A din 5 aprilie 2012 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a respins ca nefondat apelul declarat în cauză.
S-a reţinut că din coroborarea probatorului administrat starea de fapt este corectă, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, săvârşite în formă continuată.
De asemenea Curtea de Apel a constatat că în mod corect tribunalul a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi a dispus condamnarea acestuia conform art. 345 alin. (2) C. proc. pen. şi a dat eficienţă deplină tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, gradului de pericol social ridicat al acesteia, împrejurările de săvârşire, precum şi persoanei inculpatului.
În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului de achitare şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, s-a constatat că este nefondată, în cauză nefîind îndeplinite criteriile prevăzute de art. 181 C. pen.
Raportat la aceste criterii, respectiv faţă de modul de săvârşire, de împrejurările în care au fost comise faptele - inculpatul având calitatea de poliţist, ajutor de şef de post - având în vedere faptul că infracţiunile prev. de art. 288, art. 289 şi art. 291 C. pen. sunt infracţiuni de pericol, instanţa de apel, a apreciat că nu se poate reţine că faptele acestuia nu prezintă gradul de pericol social concret al infracţiunilor de fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, săvârşite în formă continuată.
Referitor la solicitarea de a se schimba natura pedepselor aplicate, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond a dat eficienţă atât aspectelor legate de gravitatea faptelor comise şi de împrejurările concrete în care au fost săvârşite faptele, cât şi împrejurărilor referitoare la persoana inculpatului apelant, care se află la prima confruntare cu legea penală, aplicându-i acestuia pedepse constând în minimul special prevăzut de lege ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul D.D.C. invocând cazul de casare reglementat de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. a solicitat reindividualizarea pedepselor, aplicarea unor pedepse într-un cuantum redus sau a unor amenzi.
Recursul este nefondat.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, Înalta Curte constată că din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că în mod corect s-au reţinut faptele şi vinovăţia inculpatului, s-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că inculpatul D.D.C. în calitate de agent de poliţie din cadrul Postului de Poliţie P., în mod abuziv i-a sancţionat contravenţional pe numiţii B.G.R. şi P.I., întocmind în fals procesele-verbale de contravenţie din 24 decembrie 2010 şi din 27 decembrie 2010, în cuprinsul cărora a consemnat că i-a depistat comercializând în mod ilicit pachete de ţigări marca „.I.C." (3 pachete) şi a semnat în fals la poziţia contravenient, fără ca persoanele în cauză să aibă cunoştinţă de existenţa proceselor-verbale de contravenţie - întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 288 alin. (2), art. 289 şi de art. 291 C. pen. toate cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 3201 C. proc. pen.
Înalta Curte apreciind criticile formulate de inculpat că nu sunt întemeiate reţine că în cauză, s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. Prin hotărârea atacată, în mod corect, s-a reţinut că în cauză, sub aspectul individualizării pedepselor nu se justifică diminuarea şi nici schimbarea naturii acestora, raportat la dispoziţiile art. 52 C. pen. şi la criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, ca urmare a reducerii acestora cu o treime, conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la gradul de pericol social al acestora, în raport atât cu natura infracţiunilor săvârşite cât şi cu împrejurările concrete de săvârşire şi cu urmarea produsă.
Înalta Curte reţine că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedepsele de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (2) C. pen., de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. toate cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 3201 C. proc. pen. aplicate inculpatului D.D.C. au fost stabilite într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunilor, având în vedere împrejurările comiterii faptelor şi consecinţele acestora.
În consecinţă, faţă de toate aceste considerente Înalta Curte apreciază că pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a fost just individualizată, nejustificându-se reducerea acesteia.
Astfel că, pentru motivele anterior expuse, pedepsele stabilite sunt legale, justificate şi proporţionale, fiind apte să asigure reeducarea inculpatului şi realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen., Înalta Curte constată că nu se impune reducerea acestora, nefiind incident în speţă cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
De asemenea, nu se impune nici aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ potrivit art. 181 C. pen., întrucât nu se poate reţine lipsa de pericol social ale infracţiunilor comise de inculpat ci dimpotrivă faptele acestuia prezintă gradul de pericol social concret al infracţiunii raportat la modalitatea de comitere, a scopului urmărit şi calitatea acestuia de ofiţer de poliţie care îl obliga să apere şi să aplice corect legea nu să săvârşească fapte de natură penală.
Neexistând alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpatul D.D.C. împotriva deciziei penale nr. 48/A din 5 aprilie 2012 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală, să fie respins, ca nefondat, în baza art. 38513 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.D.C. împotriva deciziei penale nr. 48/A din 5 aprilie 2012 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2743/2011. Penal. înlocuirea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 2736/2011. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
