ICCJ. Decizia nr. 2751/2011. Penal. înlocuirea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2751/2011
Dosar nr. 5917/1/2011
Şedinţa publică din 22 iulie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 12 iulie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea şi a fost menţinută măsura arestării preventive.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a constatat că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat şi impun în continuare privarea de libertate, în raport cu dispoziţiile art. 139 şi 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpata criticând soluţia ca netemeinică şi nelegală, solicitând punerea în libertate.
Înalta Curte, analizând încheierea prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. constată că aceasta este temeinică şi legală.
Inculpata a fost trimisă în judecată pentru infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) reţinându-se că în cursul anului 2010 a pretins şi primit sume de bani de la mai multe persoane pentru a interveni pe lângă persoane cu funcţii de conducere din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă Craiova, a Gărzii de Mediu şi a Direcţiei de Sănătate Publică Dolj pentru a determina angajarea pe diverse funcţii în cadrul acestor instituţii.
Înalta Curte constată că, în cauză, există indicii temeinice cu privire la săvârşirea faptelor reţinute în sarcina inculpatei, indicii confirmate de hotărârea de condamnare a primei instanţe.
Gravitatea faptelor presupus săvârşite de inculpată, precum şi comportamentul său pe durata procesului, în sensul că s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală şi a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor martori, au justificat aprecierea instanţei care a luat măsura preventivă că inculpata prezintă pericol pentru ordinea publică.
Temeiurile ce au determinat luarea măsurii sunt actuale şi în continuare impun menţinerea arestării preventive.
În actuala fază a procesului penal, a soluţionării apelului, pentru o bună administrate a justiţiei şi având în vedere atitudinea anterioară a inculpatei, nu se impune înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
De aceea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat, urmând ca în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. să fie obligată inculpata la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta inculpată M.M. împotriva Încheierii din 12 iulie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 12352/63/2011.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2042/2011. Penal. Propunere de arestare... | ICCJ. Decizia nr. 2028/2011. Penal → |
|---|
