ICCJ. Decizia nr. 2042/2011. Penal. Propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2042/2011

Dosar nr. 4075/1/2011

Şedinţa publică din 17 mai 2011

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 6/MP/2011 pronunţată în Dosarul nr. 626/57/2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a admis propunerea de arestare preventivă a inculpaţilor C.D.N., D.I., S.M.I. şi I.D.I. formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia.

În temeiul art. 149¹alin. (10) C. proc. pen. raportat la art. 143 C. proc. pen. şi art. 148 alin. (1) lit. b) şi f) C. proc. pen., a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor:

- C.D.N. - fiul lui N. şi I., domiciliat în Alba Iulia;

- D.I. - fiul lui C. şi R., domiciliat în Alba Iulia;

- S.M.I. - fiul lui I. şi M., domiciliat în judeţul Alba;

În temeiul art. 149¹alin. (10) C. proc. pen. raportat la art. 143 C. proc. pen. şi art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului:

- I.D.I. - fiul lui I. şi E., domiciliat în Cugir,

toţi pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 12 mai 2011 şi până la data de 9 iunie 2011.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în fapt, următoarele:

La data de 11 mai 2011 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia sub nr. 626/57/2011 propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia, prin care s-a solicitat în baza art. 149¹ C. proc. pen. luarea măsurii arestării preventive pentru o perioadă de câte 29 de zile, faţă de inculpaţii:

- C.D.N. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- sprijinire a unui grup infracţional nestructurat prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 raportat la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., conflict de interese prevăzută de art. 253¹ C. pen., omisiunea sesizării organelor judiciare prevăzută de art. 263 alin. (1), (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- D.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- sprijinire a unui grup infracţional nestructurat prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., conflict de interese prevăzută de art. 253¹ C. pen., omisiunea sesizării organelor judiciare prevăzută de art. 263 alin. (1), (2) C. pen., fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- S.M.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- I.D.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

În expunerea argumentelor propunerii de faţă D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Alba Iulia a reţinut următoarele aspecte de fapt şi de drept:

Prin rezoluţia/ordonanţele din 2 februarie 2011, 5 mai 2011 şi 11 mai 2011 s-a început şi extins urmărirea penală, respectiv s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva sus-numiţilor, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor precizate anterior, constând în aceea că:

În perioada anilor 2007 - 2010, numiţii A.L., L.C.I., A.E., A.J.R. şi G.A.M., în calitate de asociaţi, administratori, director general, responsabil vânzări şi director economic la SC P. SA, s-au constituit într-o grupare infracţională, având ca scop sustragerea de la plata impozitelor şi taxelor datorate statului, prin efectuarea mai multor activităţi comerciale neînregistrate în evidenţele contabile ale societăţii sau efectuarea unor înregistrări nelegale, ambele cu consecinţe fiscale (prejudiciu total 2.300.597 RON aproximativ 561.000 euro), însuşindu-şi astfel, în mod ilegal, importante sume de bani din societate, sume care au fost transferate în alte societăţi, bunuri materiale (ex. maşini de lux, etc.) sau în Italia.

Astfel, numiţii A.L., L.C.I. şi G.A.M., nu au înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii pe care o conduceau, valoarea reală a balastului pe care-l exploatau din terasele şi albiile Mureşului achiziţionate de la SC E. SRL în 1 iulie 2008 (B. - în albia Mureşului şi C. - I. - în terasă), balast care apărea astfel, în mod fictiv, cumpărat de la această din urmă societate, la preţuri mult reduse faţă de preţul pieţei, deşi era exploatat efectiv de cumpărătorul SC P. SA, de pe suprafeţele nou achiziţionate. În realitate, faptic, aşa cum am arătat anterior, balastul era exploatat şi folosit de SC P. SA cu mijloacele proprii şi de pe suprafeţele proaspăt achiziţionate, dar scriptic, balastul era exploatat de SC E. SRL şi vândut către SC P. SA cu preţuri mult subevaluate, faţă de preţul de vânzare practicat pe piaţă în acea perioadă.

Acest mod de a proceda, s-a aplicat şi datorită împrejurării că SC P. SA nu deţinea la acea dată (iulie 2008 - mai 2009) licenţă de exploatare pentru suprafeţele cumpărate, dar aceste licenţe erau deţinute de fostul proprietar, SC E. SRL, respectiv: licenţa din 30 ianuarie 2008, cu valabilitate până în 30 ianuarie 2009 pentru B. 3 - în albia Mureşului şi licenţa din 16 iunie 2008, cu valabilitate până în 16 iunie 2009 pentru zona C. - I. - în terasă.

Efectuarea acestor manopere, au determinat neevidenţierea şi neplata integrală a taxelor datorate bugetului statului, aferente acestor exploatări, taxe care, în cazul în care SC P. SA ar fi procedat scriptic legal şi îşi obţinea licenţele de exploatare, ar fi fost la o valoare mult mai mare, respectiv aferente plăţii: redevenţelor miniere pentru cantităţilor de balast exploatate (209.467 tone) şi ulterior vândute de SC P. SA la valorile existente pe piaţă şi nu la valori subevaluate, întrucât redevenţa se calcula raportat la valoarea producţiei miniere realizată; taxelor de autorizare pentru exploatare ce ar fi trebuit plătite de SC P. SA; precum şi taxelor de mediu pentru utilizarea albiilor Mureşului.

Mai mult, deşi SC P. SA, a cumpărat de la SC E. SRL, în 1 iulie 2008, toate aceste suprafeţe de teren, utilaje şi stocuri, transfer care s-a realizat împreună cu personalul angajat care le deservea, între cele două societăţi precizate anterior, s-a încheiat pentru perioada 1 iulie 2008 - 1 mai 2009, un contract fictiv de închiriere purtând din 30 iunie 2008 prin care, SC E. SRL închiria şi utiliza de la SC P. SA, pentru suma de 10.000 euro - chirie, un utilaj (excavator) pentru exploatarea balastului de pe suprafeţele de teren pentru care deţinea licenţele de exploatare, dar pe care le vânduse anterior, balast care era ulterior vândut, aşa cum am precizat deja, tot către SC P. SA cu sume mult diminuate.

Astfel, în mod evident, din punctul de vedere al SC E. SRL, această societate nu a înregistrat deloc cheltuieli de exploatare, nici faptic şi nici scriptic, deoarece în mod real cheltuielile aferente exploatării au fost suportate şi înregistrate, în totalitate de SC P. SA. Din acest motiv, nu s-a simţit nevoia încheierii unui contract de închiriere la momentul tranzacţiei şi nu s-au emis facturi pentru plata chiriei utilajului aparent folosit, respectiv nu s-au evidenţiat aspecte privind plata personalului care-l deservea şi a consumabilelor necesare utilizării acestuia, fapt ce dovedeşte încă o dată, fictivitatea operaţiunilor scriptice precizate.

De altfel, aşa cum reiese din materialul probator administrat în cauză, respectiv înregistrările ambientale ale discuţiilor purtate între S.M. şi I.D. cu administratorul SC E. SRL - L.E., cu ocazia controlului realizat de aceştia în 2009 pe tema redevenţelor, contractul de închiriere din 30 iunie 2008 nici nu exista la acea dată, încheierea acestuia fiind sugerată de inspectorii D.G.F.P. Alba - S.M. şi I.D., pentru a acoperii ilegalităţile comise, prejudiciante pentru bugetul statului şi localizate la SC P. SA.

Mai mult, tot pentru a încerca acoperirea acestor ilegalităţii, ulterior începerii controlului dispus de D.I.I.C.O.T. la SC P. SA şi audierea numitului L.E. - adm. la SC E. SRL, respectiv în 14 aprilie 2011, SC P. SA a emis factura x/2011, aferentă contractului de închiriere nr. x/2008 pentru excavatorul precizat anterior, deşi aşa cum am arătat deja, această situaţie era fictivă.

În aceste condiţii, aşa cum reiese şi din materialul probator administrat în cauză, au fost înregistrate cheltuielile aferente exploatării reale a balastului de către SC P. SA, dar această societate nu a plătit taxele datorate bugetului statului pentru obţinerea licenţelor şi mediu (utilizarea albiilor Mureşului), iar redevenţa minieră nu s-a plătit la valoarea reală, funcţie de valoarea producţiei miniere realizată, aşa cum era legal, ci la o valoare mult diminuată, aşa cum aceasta era facturată SC E. SRL către SC P. SA. Astfel s-a cauzat bugetului statului un prejudiciu de 92.062 RON.

Toate aceste fapte au generat prejudicii bugetului statului şi au fost constatate de inspectorii S.M. şi I.D., dar aceştia nu au luat măsuri de coroborare a contabilităţii celor două societăţi cu operaţiunile comerciale faptice derulate, aşa cum aveau obligaţia, ci le-au trecut cu vederea pentru a obţine personal, foloase materiale ilegale.

Tot în sensul sustragerii de la plata impozitelor şi taxelor datorate statului, numiţii A.L., L.C.I., A.E., A.J.R. şi G.A.M., precum şi alte persoane ce urmează a fi identificate în cauză, au înregistrat în evidenţele contabile ale SC P. SA, cheltuielile aferente producerii betonului vândut către persoane fizice şi juridice care nu solicitau factură, dar nu au înregistrat şi veniturile obţinute din vânzarea acestor produse, sustrăgându-se astfel de la plata impozitului pe profit şi TVA-ului datorat bugetului de stat.

Pentru a ascunde aceste venituri şi a justifica cheltuielile făcute cu producerea betonului astfel comercializat - "la negru" (aproximativ 14.400 mc. beton), sus-numiţii au întocmit avizele de însoţire a mărfii aferente transportului acestor cantităţi, în mod fictiv, prin înscrierea la rubrica beneficiarului a numelui şantierelor proprii deschise în acele momente, ca SC R.G. SA, SC T. SA, SC M.A. SA, SC A. SA şi SC H. SA. Aceste cantităţi de beton, vândute "la negru", au fost înregistrate ulterior în situaţiile de lucrări de către L.C., ca lucrări suplimentare fără valoare, incluse în preţul total al contractului de realizare a obiectivului aflat în execuţie pe şantierele proprii, întocmindu-se în acest sens, aşa cum am arătat deja, iniţial, doar avizele de însoţire a mărfii şi bonurile de consum pentru înregistrarea cheltuielilor de producţie.

În timpul controlului realizat de inspectorii U., S., A. şi D., în cursul anilor 2008 - 2009, la sugestia inculpatului C.D., aşa cum există indicii în cauză şi din dispoziţia lui L.C., s-au întocmit în fals situaţii de lucrări cu valoare zero, prin care cantităţile de beton vândute la negru şi trecute în avizele întocmite anterior, cuprinzând datele false ale beneficiarului, fapte săvârşite cu scopul de justificare a cheltuielilor şi ascunderea veniturilor, au fost trecute ca lucrări scriptic suplimentare, netaxabile beneficiarului, incluse în valoarea totală a contractelor aferente şantierelor în lucru.

Prin acest mod, s-a creat bugetului statului un prejudiciu total de 926.281 RON, reprezentând impozit pe profit şi TVA.

Mai mult, sus-numiţii au folosit în scopul sustragerii de la plata impozitelor şi taxelor datorate statului, precum şi a scoaterii în mod ilegal a unor importante sume de bani din SC P. SA, ale societăţi interpuse pe care le controlau ca: SC A. SRL, societate administrată de A.L..

În acest sens, sus-numiţii A.L., L.C.I., A.J.R. şi G.A.M., în calitate de asociaţi, administratori, director general şi director economic, nu au evidenţiat în perioada anilor 2008 - 2009, în contabilitatea SC P. SA şi SC A. SRL, livrările de beton, alte materiale şi celelalte lucrări şi cheltuieli aferente, inclusiv manoperă, pentru realizarea drumului de acces spre motelul restaurant (pensiunea turistică), aparţinând SC A. SRL, situat în comuna Gârbova, sat Cărpiniş, sustrăgându-se astfel de la plata impozitelor şi taxelor datorate statului cu suma de 58.263 RON (TVA şi impozit pe profit).

Astfel, s-a constatat că drumul de acces în cauză, are o lungime totală de 1995 ml şi o lăţime de 4 ml, cu o suprafaţă de 7980 mp. Pentru o lungime de 283 mp, au fost întocmite documente justificative şi au fost efectuate plăţile aferente lucrărilor şi serviciilor prestate, dar pentru diferenţa de 1712 ml, nu s-au întocmit facturi - ca documente justificative, dar cheltuielile efectuate pentru realizarea diferenţei nefacturate din drumul de acces în cauză au fost evidenţiate, diminuând venitul societăţii.

Acest drum, a fost însă realizat integral până la 30 iulie 2009 şi recepţionat conform proiectului întocmit de SC B.P.S. SRL, astfel că au existat toate elementele pentru estimarea şi calculul veniturilor şi cheltuielilor realizate de SC P. SA, dar nefacturate.

În acest mod, SC P. SA nu a înregistrat în societate veniturile, aferente realizării celor 1712 ml de drum de acces spre pensiunea turistică aparţinând SC A. SRL, cauzându-se prejudicii bugetului de stat în sumă de 58.263 RON (TVA şi impozit pe profit).

De asemenea, nu au fost înregistrate în evidenţele contabile ale SC P. SA, nici lucrările desfăşurate pentru realizarea motelului-restaurant (pensiunea turistică) aparţinând SC A. SRL de la Cărpiniş. Aceste cheltuieli, reprezentând contravaloarea materialelor şi prestările de servicii efectuate cu utilaje, au fost colectate în contul imobilizări în curs, unde au rămas ascunse până în timpul controlului dispus de D.I.I.C.O.T., deşii lucrarea a fost finalizată şi recepţionată conform proiectului, în 26 martie 2009.

Astfel, conform situaţiilor de lucrări identificate la SC P. SA, în contul precizat anterior - lucrări în curs, s-au identificat printre alte lucrări aflate în mod real în curs de execuţie şi cheltuielile efectuate cu şantierul "pensiune turistică G.", în valoare de 438.733,66 RON. Această valoare, a fost facturată către SC A. SRL, de SC P. SA numai în 13 decembrie 2010 - factura nr. x/2010, doar după declanşarea controlului dispus de D.I.I.C.O.T. şi începerea verificărilor de către Garda Financiară Alba.

Procedând în acest mod, cu privire la realizarea obiectivului "pensiune turistică", SC P. SA s-a sustras de la plata TVA-ului datorat statului cu suma de 105.296,08 RON, întrucât prin includerea sumelor prevăzute în situaţiile de lucrări întocmite, în contul de imobilizări, doar impozitul pe profit a fost calculat şi plătit.

Faptul că SC P. SA nu a condus evidenţe clare şi distincte cu privire la realizarea celor două obiective precizate anterior, face practic imposibilă identificarea certă a tuturor cheltuielilor şi lucrărilor efectuate, astfel că s-au luat în considerare din estimări şi situaţii de lucrări parţiale identificate, doar valoarea minimală a activităţilor ce au putut fi identificate. Acest, mod de conducere a evidenţelor contabile ale SC P. SA, corelat cu volumul mare de documente justificative şi venituri ori lucrări realizate de această societate, avea ca scop tocmai, pierderea respectiv ascunderea printre alte operaţiuni a anumitor venituri realizate, cu scopul sustragerii lor de la taxare.

Pentru nici una din lucrările precizate anterior nu s-au întocmit contracte de execuţie, SC P. SA sustrăgându-se astfel de la plata impozitelor şi taxelor datorate statului, urmare neînregistrării în contabilitate a veniturilor aferente prestării acestor lucrări şi servicii.

Tot astfel, pentru a scoate bani SC P. SA şi a-i transfera în SC A. SRL, numiţii A.L., L.C., G.A. şi A.J.R., au plătit către cea din urmă societate precizată anterior, în perioada aprilie 2007 - decembrie 2010, servicii de întreţinere spaţii verzi în valoare de 2.000 euro/lună, inclusiv pentru lunile de iarnă, servicii care nu au fost însă prestate efectiv şi care au fost contractate doar fictiv, pentru a se realiza transferul acestor sume de bani. Astfel, în 1 martie 2007, între SC P. SA şi SC A. SA, s-a încheiat contractul de prestări servicii cu nr. x/2007, semnat în ambele calităţi de L.A., cu valabilitate până în 31 decembrie 2009, dar prelungit ulterior până în 31 decembrie 2012.

Cu privire la acest contract, întrucât sumele virate alimentau conturile SC A. SRL unde L.A. era interesat, nu în mod întâmplător considerăm, toate documentele justificative necesare (facturi) au fost înregistrate în evidenţele celor două societăţi, evidenţa scriptică fiind condusă corect. Ilegale erau însă activităţile contractate, care nu se executau, fiind realizate doar fictiv.

În acest mod, deoarece cheltuielile pentru întreţinere sunt nedeductibile, pentru că nu generează venituri şi erau achitate nedatorat cu privire la serviciu fictiv prestat, s-au cauzat prejudicii bugetului de stat, prin majorarea artificială a cheltuielilor şi diminuarea veniturilor, în valoare de 124.786 RON (impozit pe profit şi TVA).

Tot în scopul precizat anterior, în cursul lunii decembrie 2007, SC P. SA a vândut către SC K.S. SA, mai multe parcele de teren (83.949,22 m.p.) cu valoarea de 2,3 mil. euro, echivalentul a 8.096.000 RON (factura din 20 decembrie 2007), pentru care nu s-a calculat şi plătit impozitul pe profit aferent diferenţei dintre valoarea de achiziţie şi valoarea de vânzare, aşa cum era legal şi firesc, ci în baza unei reevaluări anterioare din mai 2007, reevaluare mult apropiată de preţul de vânzare, s-a calculat şi plătit ulterior vânzării activelor în cauză, impozit pe profit doar pentru veniturile realizate dintre această valoare - stabilită prin reevaluare dar care nu reprezintă o cheltuială efectivă pentru societate şi valoarea încasată din vânzare. Astfel, prin reevaluare s-a mărit valoarea ternului înstrăinat, fată de valoarea de achiziţie (1.370.770 RON), cu suma de 5.324.884 RON, valoare care a fost şi ea înregistrată în contabilitate şi tratată practic, la îndrumările inculpatului C.D. dar din dispoziţia numiţilor A.L. şi L.C.I., de către directorul ec. G.A.M., ca o cheltuială realizată de societate, aspect evident fals. În acest mod, s-a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în valoare de 884.874 RON reprezentând impozit pe profit, neachitat nici până în prezent.

De remarcat, aşa cum reiese din declaraţiile martorilor audiaţi şi a celorlalte mijloace probatorii administrate, că martora M.I., director economic la SC P. SA până în martie 2008, a refuzat să înregistreze în decembrie 2007, la vânzarea ternului, diferenţele de impozit necalculate şi neplătite ca urmare a reevaluării activului în cauză, în contul intitulat rezerve din reevaluare, aşa cum i s-a dispus de către inculpaţii C.D. şi L.C., lucru care a şi determinat schimbarea acesteia. Aceste operaţiuni financiar-contabile ilegale, au fost realizate însă ulterior, prin mai 2008, de numita G.A., după angajarea acesteia ca director economic, în martie 2008, tot la solicitarea sus-numiţilor.

De asemenea, în cauză s-au efectuat cercetări penale şi în ceea ce-i priveşte pe numiţii D.I., C.D.N., L.I., S.M.I., I.D.I. şi C.C., sub aspectul săvârşirii unor infracţiunilor de sprijinire a unui grup infracţional nestructurat, complicitate la evaziune fiscală, favorizarea infractorului, conflict de interese şi omisiunea sesizării organelor judiciare, constând în aceea că, deşi sus-numiţii erau angajaţi la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Alba, compartimentul de inspecţie fiscală şi control, în calitate de director adjunct executiv, şef de serviciu şi inspectori fiscali, iar numita C.C., tot în calitate de inspector fiscal la Circumscripţia Fiscală Câmpeni, şi-au încălcat atribuţiile de serviciu, au efectuat activităţi incompatibile, au favorizat contribuabilul SC P. SA căruia i-au acoperit fraudele constatate şi i-au asigurat folosul infracţiunii săvârşite, fapte comise în scopul real al obţinerii indirect de foloase materiale personale.

Astfel, în art. 94 din O.U.G. nr. 92/2003, se prevede că membrii compartimentului "Inspecţie fiscală" din cadrul D.G.F.P., au ca atribuţii: constatarea şi investigarea fiscală; analiza şi evaluarea aspectelor fiscale constatate, inclusiv în vederea confruntării cu declaraţiile fiscale formulate de contribuabili, informaţiile proprii sau provenite din alte surse; sancţionarea şi dispunerea de măsuri cu privire la aspectele constatate, etc. Pentru a-şi îndeplinii atribuţiile prevăzute în lege, echipele de control, trebuie să procedeze la: examinarea documentelor, verificarea concordanţei acestora cu informaţiile deţinute şi declaraţiile fiscale formulate, discutarea constatărilor şi solicitarea de explicaţii scrise, solicitarea de informaţii de la terţi, stabilirea corectă a bazei de impunere, stabilirea diferenţelor în plus sau în minus, efectuarea de investigaţii fiscale, aplicarea de sancţiuni şi sigilii, etc.

De asemenea, prin art. 96 din O.U.G. nr. 92/2003, H.G. nr. 1050/2004, Legea nr. 571/2003, H.G. nr. 44/2004 şi O.P.A.N.A.F. nr. 364/2009, se stabileşte expres că, selecţia agenţilor economici pentru control se face în funcţie de sarcinile stabilite prin programele de activitate lunare emise de D.G.F.P., funcţie de care fiecare structură cu atribuţii de inspecţie fiscală va selecta ce contribuabili va inspecta. Aceste activităţi revin în competenţa: Şefului de serviciu - care coordonează, programează, analizează, îndrumă şi propune activitatea de inspecţie şi Directorului adjunct executiv - care definitivează formulează propunerea de includere în planul de control.

Frecvenţa controalelor la care este supus un agent economic, este reglementată de art. 98 din Legea nr. 571/2003 - C. fisc., care prevede că inspecţia fiscală se efectuează în cadrul termenului de prescripţie a dreptului de a stabilii obligaţii fiscale (3 ani), care începe de la sfârşitul perioadei controlată anterior, precum şi în cazurile când există indicii privind diminuarea impozitelor şi taxelor datorate, etc.

În ce priveşte obligaţiile echipei de control care înlocuieşte o altă echipă anterioară, potrivit cap. 1 pct. 1.7 şi cap. IV pct. 3.2.24 din O.A.N.A.F. nr. 364/2009, există stabilită procedura întocmirii dosarului acţiunii fiscale, care se întocmeşte de echipa nou numită şi care cuprinde totalitatea documentelor efectuate, obţinute sau utilizate în cadrul acţiunii de control (în totalitatea ei) de ambele echipe.

Recuzarea inspectorilor din cadrul echipei de control fiscal, este reglementată de prevederile art. 40 din Legea nr. 571/2003, se poate face numai în situaţia în care funcţionarul public este în "conflict de interese", iar inspecţia fiscală nu se suspendă. În consecinţă, cel care îl înlocuieşte pe funcţionarul public recuzat, trebuie să preia controlul de la data înlocuirii, nefiind vorba despre un nou control, cu alte obiective.

Incompatibilităţile funcţionarilor publici cu atribuţii de control, sunt stabilite de art. 39 din Legea nr. 571/2003, astfel că: "funcţionarul public din cadrul organului fiscal implicat într-o procedură de administrare, se află în conflict de interese dacă":

- în cadrul procedurii respective acesta este contribuabil sau este soţ, ori rudă până la gradul al treilea cu contribuabilul, este reprezentant ori împuternicit al contribuabilului;

- în cadrul procedurii respective, poate dobândi un avantaj sau poate suferi un dezavantaj;

- există un conflict între el şi contribuabil, ori soţul sau rudele acestora. (prin urmare numai în aceste condiţii putea fi înlocuită prima echipă de control formată din U., S., A. şi D.).

Tot în acest sens, în cap. 5 din O.M.F. nr. 1753/2003, inspectorii de control fiscal sunt obligaţi, să nu accepte ei ori membrii familiei lor, favoruri ori beneficii de la contribuabili, să nu se angajeze direct sau indirect în relaţii de afaceri cu contribuabilii şi să acţioneze pentru combaterea fraudelor fiscale.

De asemenea, deşi prin Legea nr. 188/1999 - privind statutul funcţionarilor publici şi Legea nr. 161/2003 - privind unele măsuri pentru prevenirea şi sancţionarea corupţiei, sunt stabilite, încă o dată, explicit, obligaţiile şi cazurile generale de incompatibilitate ale funcţionarilor publici, mai ales ale celor cu atribuţii de control. Aceste obligaţii şi atribuţii, precum şi aspectele anterior arătate, au fost încălcate de inculpaţii în cauză, aceştia ignorându-le total.

Astfel, s-a constatat şi probat că aceştia au creat adevărate practici ce constituiau moduri de operare aplicate în relaţiile cu diverşi agenţi economici, procedee prin care sus-numiţii recomandau şi determinau angajarea unor diverse persoane cunoscute ori chiar rude ale lor, ca şi contabili ori pentru prestarea diferitor servicii (realizarea auditării, efectuarea diverselor servicii şi transferuri financiare), către diverşi agenţi economici cu potenţă financiară, firme cărora le asigurau ulterior, în mod ilegal consultanţă sau le prestau diverse servicii contra cost şi pe care tot ei le controlau, în cadrul atribuţiilor de serviciu.

În cadrul modului de operare precizat anterior, ce presupunea o rezoluţie infracţională deja luată, inculpaţii - angajaţi ai D.G.F.P. Alba, mergeau şi acordau consultanţa ori prestau serviciile contractate prin interpuşi (auditare), la agenţii economici implicaţi, aspect ascuns în declaraţiile de avere şi interese, după care mergeau tot ei, în control, prin mijlocirea numiţilor D.I. şi C.D., care în calitate de director adjunct executiv şi şef de serviciu, deţineau competenţa numirii inspectorilor în misiunile de inspecţie. Aceştia efectuau controale formale la societăţile astfel folosite, controale în cadrul cărora, fie consemnau aspecte minore, evidente, pentru crearea unei aparenţe de legalitate, fie nu consemnau nimic ilegal. Oricum, deşi aveau această obligaţie, sus-numiţii nu sesizau organele de urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală constatate.

Toate aceste activităţi erau comise de inculpaţi, inspectori la D.G.F.P., deşi prin dispoziţiile art. 2 alin. (3) şi art. 3 din Legea nr. 188/1999 se prevede expres că prerogativele de putere publică şi principiile funcţionarilor publici sunt, printre altele:

- colectarea creanţelor bugetare;

- reprezentarea intereselor autorităţii;

- legalitate, imparţialitate, obiectivitate;

- eficienţă şi responsabilitate, ş.a.

De asemenea, în art. 43 - 49 din aceeaşi lege, privind "Statutul funcţionarilor publici, se prevede că aceştia au ca îndatoriri:

- profesionalismul şi imparţialitatea;

- sprijinirea iniţiativelor legale şi motivate ale personalului din subordine;

- să nu accepte sau pretindă, direct sau indirect, pentru ei sau pentru alţii, daruri sau alte avantaje, în considerarea funcţiei lor publice;

- să nu primească direct cereri care intră în competenţa lor de soluţionare, sau să discute direct cu petenţii, cu excepţia celor care au prevăzute expres astfel de atribuţii;

- să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese şi al incompatibilităţilor stabilite de lege, etc.

Incompatibilităţile funcţionarilor publici, sunt prevăzute expres şi imperativ, mai ales a celor cu atribuţii de control şi în dispoziţiile normative ale Legea nr. 161/2003, art. 79 şi art. 94, care prevăd situaţiile când funcţionarul public este în conflict de interese, astfel:

- funcţionarii publici nu pot deţine funcţii şi nu pot desfăşura activităţi, remunerate sau nu, în cadrul regiilor autonome, societăţilor comerciale, ş.a.;

- funcţionarii publici care în exercitarea funcţiei au desfăşurat activităţi de monitorizare, control, etc., cu privire la societăţi comerciale, nu pot să-şi desfăşoare activitatea şi să acorde consultanţă de specialitate la aceste societăţi, nici măcar în perioada ulterioară de trei ani după ieşirea din corpul funcţionarilor publici;

Tot în acest sens, în Legea nr. 161/2003, art. 111, se prevede că funcţionarii publici vor depune declaraţii de avere şi interese, pe proprie răspundere, iar în aceste declaraţii se includ, funcţiile şi activităţile de genul: acţionar, asociat, membru în organele de conducere şi control ale societăţilor comerciale, etc.

Având în vedere aceste aspecte normative, inculpaţii D.I., C.D.N., L.I., S.M.I., I.D.I. şi învinuita C.C., în calitate de funcţionari publici cu atribuţii de control, angajaţi la D.G.F.P. Alba, compartimentul de control, au săvârşit următoarele fapte de natură penală:

Inculpatul C.D., deşi deţinea calitatea de şef serviciu control la D.G.F.P. Alba, a determinat angajarea unor contabili la SC P. SA (ex. M.I.) şi a acordat consultanţă financiar-contabilă şi fiscală conducerii societăţii, în mod repetat şi continuu, cel puţin în perioada probată, 2006 - 2010. Mai mult, acesta a furnizat reprezentanţilor SC P. SA, chiar şi indicaţii nelegale, menite să ajute la sustragerea contribuabilului de la plata taxelor datorate, să ascundă fraudele săvârşite sau să prevină descoperirea acestora, ex.: a determinat prin L.C. calculul ilegal al impozitului pe profit aferent vânzării terenurilor precizate anterior către SC K. SA, calcul efectuat aşa cum am precizat deja, între valoarea reevaluată şi valoarea de vânzare şi nu între valoarea de achiziţie şi valoarea de vânzare cum era legal; a familiarizat-o pe numita G.A. cu contabilitatea SC P. SA la angajarea acesteia (în martie 2008), o perioadă de aproximativ 2 săptămâni zilnic, perioadă în care şi-a luat concediu medical; a indicat întocmirea situaţiilor de lucrări cu valoare zero pentru acoperirea vânzărilor de beton "la negru"; a avizat recuzarea echipei de control care a constatat nereguli la SC P. SA; a mers personal în control la SC P. SA, după ce a acordat consultanţă reprezentanţilor acestei societăţi şi nu a luat în considerare constatările ilegalităţilor comise de către aceştia şi prezentate de echipa anterioară, refuzând împreună cu inculpatul D.I. argumentele motivate ale primei echipe de control şi solicitarea acestora de obţinere a unui punct de vedere de la Ministerul Finanţelor, etc.

Mai mult, deşi inculpatul C.D. acorda în mod obişnuit şi constant, consultanţă economico-financiară şi fiscală la SC P. SA şi cunoştea ilegalităţile din societate, pe care le şi determina prin sfaturile acordate, acesta nu a sesizat organele de cercetare penală sau conducerea instituţiei unde lucra, aşa cum avea obligaţia, ci din contră a acoperit aceste ilegalităţi, prin furnizarea de sfaturi în vederea ascunderii acestor fapte. În acest sens, inculpatul C.D. a şi determinat (avizat favorabil) admiterea recuzării echipei de control de la D.G.F.P. Alba formată din U., S., A. şi D., care au constatat ilegalităţile precizate anterior referitoare la vânzările frauduloase de beton şi calculul ilegal al impozitului pe profit datorat din vânzarea terenurilor. Această recuzare a fost solicitată de L.A..

Relevant este în acest sens şi că, după numirea învinuitei G.A.M. ca director economic la SC P. SA, în martie 2003, inculpatul C.D. a consiliat-o şi pus-o în temă pe aceasta, cu contabilitatea societăţii, o perioadă de 2 sau 3 săptămâni, zilnic, după angajare, perioadă în care şi-a depus concediu medical la D.G.F.P.

Activităţile incompatibile şi ilegale ale inculpatului C.D., au continuat însă prin efectuarea personală a controlului început la SC P. SA, împreună cu numitul L.I., după admiterea recuzării primei echipe de control, fără luarea în considerare a constatărilor făcute de către aceştia o perioadă de aproximativ şase luni, conform atribuţiilor de serviciu, deşi a fost informat despre aceste aspecte verbal şi în scris (adresa din 12 martie 2009), în mod repetat şi avea această obligaţie, prevăzută normativ.

De asemenea, inculpatul C.D. a determinat-o împreună cu inculpatul D.I., pe martora M.C., expertul numit şi plătit de D.G.F.P. Alba pentru efectuarea constatărilor tehnice privind utilizarea cantităţilor de beton vândute "la negru", expertiză dispusă ca urmare a referatelor întocmite de prima echipă de control, să efectueze o expertiză tehnică pe baza unor elemente subiective, a unor înscrisuri provenind exclusiv de la SC P. SA, respectiv pe baza avizelor de însoţire a mărfii întocmite ilegal de SC P. SA şi a proiectului de construcţie, fără ascultarea ambelor părţi şi în lipsa efectuării măsurătorilor efective din teren. Efectuarea expertizei în acest mod, i-a fost solicitată expertului de către inculpaţii C.D. şi D.I., încă de la început, după contactarea sus-numitei pe criterii pur subiective (relaţii personale anterioare).

Expertul a fost determinat să identifice diferenţe semnificative privind cantităţile de beton aparent folosite, în condiţiile în care toate înscrisurile au fost furnizate de SC P. SA, prin reprezentanţi trimişi de L.C. la indicaţia inculpaţilor C.D. şi D.I..

Oricum, diferenţele din analizele scriptice ale cantităţilor de beton aparent folosite pe şantierele SC P. SA, erau constatate deja de echipa de control recuzată. În aceste condiţii, s-a apreciat că expertiza efectuată, a cărei contravaloare a fost suportată de D.G.F.P. Alba (7.200 RON), în modul în care a fost determinat expertul M.C. să o efectueze de către cei doi funcţionari publici precizaţi anterior - inculpaţii C.D. şi D.I., ca fiind evident nerelevantă.

De asemenea, în cauză există indicii, privind împrejurarea că şi întocmirea situaţiilor de lucrări cu valoare zero, pentru livrările de beton "la negru", situaţii care s-au întocmit după începerea controlului din 2008, efectuat de U., S., A. şi D., au fost realizate de L.C. tot la indicaţiile inculpatului C.D..

Activităţile şi favorurile ilegale derulate de inculpatul C.D., au fost remunerate indirect de reprezentanţii SC P. SA, aspect ce reiese din mijloacele probatorii administrate, reuşindu-se identificarea certă doar a următoarelor sume de bani: pentru livrările de beton realizate de către SC P. SA în perioada 2006 - 2007 către SC B. SRL Cugir, a rămas neplătită suma de aproximativ 40.000 RON, sumă care a fost compensată cu valoarea de 39.065,32 RON ce a fost facturată (din 1 septembrie 2008) de SC B. SRL pentru execuţia unei şarpante din lemn către SC P. SA şi plătită de această din urmă societate în septembrie 2008, dar în mod nedatorat, pentru că şarpanta în cauză nu se regăseşte la SC P. SA, întrucât lucrările facturate nu s-au efectuat; suma de 25.000 RON, facturată în februarie 2009 de SC B. SRL către SC P. SA, cu titlu de "avans materiale" - factura din 27 februarie 2009, valoare care reprezintă o plată nedatorată şi care a fost restituită numai după începerea controlului dispus de D.I.I.C.O.T., în februarie 28 februarie 2011. Despre această din urmă plată, L.A. arată că a reprezentat de fapt o sumă solicitată aparent ca împrumut de inculpatul C.D. şi pe care L.A. aprecia că nu o va mai primi înapoi.

Între reprezentantul SC B. SRL Cugir şi inculpatul C.D. există legături de rudenie apropiate, numitul C.M. fiindu-i unchi, iar soţia celui dintâi lucrează la această societate din 2006. Din interceptările efectuate autorizat, reiese de asemenea expres implicarea inculpatului C.D. în activităţile comerciale ale societăţii precizate anterior, sus-numitul primind comenzi de la L.C. pentru cantitatea de 200 kg peleţi, ocazie cu care inculpatul C.D. îi sugerează imperativ să cumpere două tone, lucru care sa şi întâmplat.

Acest mod de a opera era practicat de C.D. şi cu privire la alţi agenţi economici, cărora le recomanda contabili şi cărora le acorda consultanţă economico-financiară şi fiscală pentru a le sugera sau ascunde fraudele, iar ulterior, tot el era cel care-i controla în calitatea sa oficială, ocazie cu care nu constata nimic sau constata aspecte neesenţiale, doar pentru a crea o aparenţă de legalitate. Aceasta este şi situaţia numitului R.M. administrator la SC M.S. SRL, societate care nu a mai fost controlată de reprezentanţii D.G.F.P. Alba, din 2006 până în prezent, iar controalele anterioare au fost efectuate în special, de inculpatul C.D. - uneori singur, aspect interzis explicit de normele în vigoare. Controlul a fost finalizat bineînţeles, cu rezultate favorabile societăţii. Unul dintre aceste controale a fost efectuat de inculpatul C.D., singur, aspect ilegal.

Tot în acest sens, aşa cum reiese din procesele-verbale de redare a interceptărilor audio-video efectuate autorizat, inculpaţii C.D. şi D.I., au prelucrat mai multe persoane chemate la D.I.I.C.O.T. pentru a fi audiate, în scopul influenţării acestora, pentru a nu-i deconspira, precum şi pentru a le induce un anumit tip de raţionament şi comportament, cu privire la ceea ce au de declarat, favorabil lor.

Aproximativ acelaşi mod de a proceda, aşa cum am arătat parţial deja, îl avea şi inculpatul D.I., care a aprobat şi determinat la propunerea inculpatului C.D., admiterea recuzării echipei de control formată din U., S., A. şi D., recuzare solicitată în scris dar şi verbal, personal inculpatul D.I., de către L.A.. Verbal această solicitare a fost formulată în condiţii ilegale, neprocedurale şi bazându-se pe relaţii personale extraprofesionale. Aceeaşi solicitarea a fost formulată către inculpatul C.D., de numitul L.C., aspect precizat deja anterior (declaraţia învinuitului L.A.).

Această recuzare a fost admisă ilegal de inculpatul D.I., care nu putea dispune o soluţie de admitere în speţă, decât în cazurile expres prevăzute de lege, respectiv pentru existenţa unor conflicte de interese expres prevăzute de lege, care în mod evident, chiar dacă ar fi existat, nu priveau toată echipa de control formată din cei patru inspectori. (art. 39 din Legea nr. 571/2003).

Astfel de recuzări au mai fost depuse la D.G.F.P. Alba, în perioada anilor 2008 - 2010, numai în număr de două, ambele respinse pe motivul că "funcţionarii publici desemnaţi pentru îndeplinirea procedurilor de control, nu se află în situaţiile de conflict de interese prevăzute la art. 39 din O.U.G. 92/2003". Una dintre aceste cereri este respinsă chiar de inculpatul D.I. la propunerea inculpatului C.D..

Despre ilegalităţile constatate anterior recuzării, de către prima echipă de control, fapte săvârşite de reprezentanţii SC P. SA, inculpaţii D.I. şi C.D. au fost informaţi verbal şi în scris şi în mod repetat de echipa de inspectori, dar totuşi, cu avizul inculpatului C.D., inculpatul D.I. a respins parţial constatările motivate ale martorilor U.G. şi S.D. privind impozitarea terenurilor vândute (adresele din 12 martie 2009; adresa din 24 februarie 2009) şi a refuzat solicitarea unui punct de vedere autorizat de la Ministerul Finanţelor, deşi erau deja pronunţate decizii în acest sens, pe speţe identice, iar efectuarea expertizei a fost alterată în modul deja prezentat.

Aşa cum am mai precizat, inculpatul D.I. împreună cu inculpatul C.D., au determinat-o pe experta M.C., să întocmească expertiza tehnică privind cantităţile suplimentare de beton înregistrate ilegal printre lucrările efectuate de SC P. SA la SC R. SA, doar pe baza documentelor puse la dispoziţie de SC P. SA - avize de însoţire a mărfii, condica de betoane (condusă tot de SC P. SA) şi proiectul de execuţie, fără efectuarea măsurătorilor fireşti şi strict necesare în teren, specifice unei expertize tehnice, pentru determinarea cantităţilor de beton efectiv folosite şi nu a celor scriptice, ceea ce reprezenta practic rolul unei astfel de expertize. Înscrisurile folosite la efectuarea expertizei şi precizate anterior au fost furnizate expertului de un angajat al SC P. SA trimis de L.C. la indicaţiile lui C.D. şi D.I.. Considerăm, astfel că expertiza a fost dispusă şi achitată de D.G.F.P. Alba, fără rost, neputându-se ajunge în acest mod la determinarea efectivă a cantităţilor de beton turnate, fiind practic imposibil să se ajungă la alte situaţii decât cele prezentate de singura parte informată şi consultată - SC P. SA

Toate aceste activităţi ilegale, favorabile SC P. SA, au fost comise de inculpatul D.I. în condiţiile în care auditarea acestei societăţi a fost realizată în perioada 2006 - 2010 de SC A.C. SRL, societate la care acţionar era soţia sus-numitului - D.L., iar misiunile de audit au fost efectuate efectiv de D.I. - fiul acestuia, împreună cu C.C. - angajată ca inspector fiscal, la compartimentul control, din cadrul Circumscripţiei Fiscale Câmpeni, instituţie aflată tot în subordinea inculpaţilor D.I. şi C.D.. Evident şi contrar tuturor normelor de incompatibilitate prevăzute de lege, D.I. şi membrii familiei sale nu puteau participa la astfel de activităţi, rezultatul fraudulos fiind uşor de observat şi elocvent, în prezenta cauză.

De asemenea, această societate a obţinut contractul de auditare cu SC P. SA, fiind impus de L.C., fără cunoştinţa numitului L.A., deşii un astfel de contract era încheiat deja, pentru aceeaşi perioadă şi tot pe domeniul auditului financiar şi cu SC B. Bucureşti.

Astfel de activităţi de auditare au fost realizate de D.I., D.L. şi C.C. şi la alte mari societăţi din judeţul Alba ca: SC A.A. SA, SC C. SA, etc.. Interesantă este însă, întrebarea retorică, dacă reprezentanţii unui agent comercial, îşi puteau permite să refuze auditarea făcută de soţia şi fiul şefului compartimentului de control din cadrul D.G.F.P., ori dacă, controalele economico-financiare efectuate de inspectorii D.G.F.P. Alba, puteau constata fraude fiscale la agenţii economici auditaţi de persoanele precizate anterior - membrii familiei şefului lor, fraude trecute cu vederea în cauză, de auditorul SC A.C. SRL.

Oricum, în competenţa inculpaţilor D.I. şi C.D., în calitatea pe care aceştia o aveau de director adj. executiv şi şef de serviciu, era şi faptul de a stabilii agenţii economici ce urmează să fie controlaţi şi inspectorii care urmau să efectueze controalele. Aceste persoane erau alese cu grijă, funcţie de interesele existente, acesta fiind şi motivul evident pentru inculpatul C.D. a fost numit de inculpatul D.I. să efectueze personal controlul la SC P. SA, împreună cu L.I., o persoană în vârstă, care nu mai ridica probleme şi obiecţii. Astfel de practici, reies explicit şi din convorbirile telefonice înregistrate autorizat, dintre B.C. şi colegul său, referitoare la efectuarea unui control superficial la SC P. SA, conform sugestiilor formulate de inculpatul D.I., ca urmare a solicitării D.I.I.C.O.T. emisă în acest sens.

Considerăm că nu întâmplător, inculpatul D.I., a încercat tot cu această ocazie, insistent, să obţină o delegare de la Ministerul Finanţelor pentru efectuarea controlului solicitat de D.I.I.C.O.T. la SC P. SA şi nu a declinat imediat această solicitare simplă şi fără obiective, la compartimentul "Mari Contribuabili", competent în acest sens, mai ales că solicitarea venea în preajma sărbătorilor de iarnă (adresa din 21 decembrie 2010; adresa din 5 ianuarie 2011).

În acest context, aşa cum am precizat deja, tot inculpatul D.I., care a admis recuzarea primei echipe de control, a numit şi noua echipă de control ce urma să finalizeze controlul început la SC P. SA, în persoana lui C.D. şi L.I.. Astfel, raportul de control întocmit de inculpaţii C.D. şi L.I., pe lângă că nu a preluat şi analizat elementele de ilegalitate constatate de prima echipă de inspectori, cea recuzată, aspecte despre care aveau cunoştinţă, sus-numiţii nu au solicitat şi folosit nici materialele strânse de aceştia în aproximativ 6 luni de control anterior. Mai mult, raportul de control a fost semnat la ambele rubrici - întocmit şi avizat, rubrici distincte şi cu importanţa şi raţiunea existenţei lor separată, stabilită normativ, tot de către inculpatul C.D., aspect ilegal dar aprobat de inculpatul D.I., fără obiecţii. În acest mod, raportul de control întocmit, nu a mai fost văzut şi de un alt şef de serviciu, aşa cum era procedura, care ar fi putut ridica obiecţii mai ales că problemele de la SC P. SA erau de notorietate la D.G.F.P. Alba.

Obiecţii cu privire la controlul efectuat de inculpaţii C.D. şi L.I., trebuiau formulate în mod legal şi obligatoriu de către inculpatul D.I., deoarece pe lângă aspectele ilegale formale şi precizate anterior, inculpatul D.I. era informat cu privire la activităţile ilegale constatate de prima echipă de control, aspecte consemnate şi prezentate sus-numitului verbal şi în scris, dar pe care nu le-a sprijinit, ci din contră a acţionat în modul precizat anterior, contrar legalităţii şi obligaţiilor sale de serviciu, evitând finalizarea corectă a controlului şi sesizarea organelor de cercetare penală abilitate. În acest sens, inculpatul D.I. a respins partea de material întocmită de prima echipă de control, referitoare la impozitarea valorii terenurilor reevaluate şi înstrăinate de SC P. SA, deşi a întâmpinat opoziţia motivată în fapt şi în drept de a acestora, cu solicitarea formulată de a cere măcar un punct de vedere la Ministerul Finanţelor, unde existau deja decizii pronunţate în acest sens.

Toate aceste activităţi, derulate de inculpaţii D.I. şi C.D., incompatibile cu funcţiile deţinute de ei, director adj. executiv şi şef serviciu la compartimentul de control din cadrul D.G.F.P. Alba, respectiv funcţionari publici cu atribuţii de control, cu drepturi dar şi obligaţii aferente acestor funcţii, au fost comise pentru a produce beneficii materiale ilegale sus-numiţilor, indirect, dar în detrimentul statului, care nu şi-a încasat drepturile băneşti aferente impozitelor şi taxelor datorate de agenţii economici astfel favorizaţi.

Printre foloasele dovedite în cauză, ca fiind obţinute de inculpatul D.I., indirect, sunt cele obţinute din dividendele încasate de la SC A.C. SRL de D.L., precum şi sumele încasate prin contractele de colaborare cu SC A.C. SRL de către fiul său D.I., pentru misiunile de audit desfăşurate. Aşa cum reiese din declaraţiile martorilor (P.I.), SC A.C. SRL urma să devină societatea folosită ulterior doar de D.I. şi C.C. pentru obţinerea de venituri, aceasta fiind şi raţiunea înfiinţării ei.

Existenţa şi funcţionarea acestei societăţi generatoare de venituri pentru familia D., a fost însă ascunsă, inclusiv în declaraţiile de avere şi interese formulate în perioada 2006 - 2010 de D.I. şi D.L., ultima angajată la C.A.S. Alba. De asemenea, poate că nu întâmplător, după demararea anchetei, începând cu anul 2011, numitul D.I. a renunţat la calitatea de persoană fizică autorizată.

Aşa cum am arătat, inculpatul D.I. nu a evidenţiat în declaraţiile de avere şi interese formulate, veniturile realizate de soţia sa D.L. din calitatea sa de acţionar la SC A.C. SRL şi nici calitatea deţinută de aceasta în societatea precizată anterior, aspect ce constituie fals în declaraţii.

Astfel de activităţi incompatibile, au fost derulate de inculpatul D.I. şi în legătură cu SC F.C.U. SA, unde acesta funcţiona în calitate de cenzor, iar controalele efectuate pe linia rambursărilor de TVA, au fost efectuate din dispoziţia inculpatului D.I., tot de inculpaţii C.D. şi L.I.. Cu privire la acest control, care a fost determinat de solicitarea unor rambursări de TVA în sume foarte mari - 1.015.876 RON, ca urmare a realizării unor transferuri de bani între societatea precizată anterior şi F.C.U.1 Alba Iulia - persoană juridică care nu este plătitoare de TVA, există suspiciuni privind legalitatea rambursărilor, întrucât între activităţile acestui club sportiv şi plăţile aferente desfăşurării activităţii acestuia, a fost interpusă SC F.C.U. SA - societate comercială plătitoare de TVA.

Acelaşi mod de a proceda a fost aplicat şi de inculpaţii S.M.I. şi I.D.I., care conform obiceiului identificau şi furnizau şi ei contabili agenţilor economici protejaţi (ex. J.R. la SC P. SA), le acordau consultanţă şi sfaturi pentru a-şi acoperii ilegalităţile efectuate, iar ulterior îi "controlau", dar în domeniul lor de activitate, respectiv al redevenţelor miniere şi celelalte taxe aferente exploatării balastului.

Astfel, inculpaţii S.M. şi I.D.I., sunt cei care au recomandat-o pe numita J.R. ca şi director economic la SC P. SA şi îi acordau acesteia consultanţă în domeniul redevenţelor, activităţi pe care le efectuau însă contra cost, respectiv pentru sume de aproximativ 4.000 - 5.000 RON, sume probate în cauză ca fiind primite de către aceştia.

Această consultanţă se derula prin deplasarea efectivă a sus-numiţilor la sediul SC P. SA, efectuarea calculelor şi înregistrărilor împreună cu contabila, acordarea sfaturilor cu privire la acoperirea neregulilor constatate pentru ascunderea lor, neluarea acestora în considerare şi efectuarea ulterioară a unor controale formale în care constatau aspecte neesenţiale pentru a crea o aparenţă de legalitate şi realitate. Aceste aspecte reies explicit şi din interceptările convorbirilor telefonice efectuate autorizat în cauză, din care rezultă aspecte probatorii concludente, chiar curioase, când inspectorul D.G.F.P. Alba - S.M., dovedeşte că ştie bine personalul şi locul unde se păstrează documentele la SC P. SA, chiar mai bine decât directorul economic al societăţii. Acest aspect demonstrează că S.M. era foarte familiar şi obişnuit cu personalul şi structura sediului SC P. SA.

Astfel de comportamente abuzive, ilegale şi nedeontologice ale unor reprezentanţi ai autorităţilor cu atribuţii de control, creează prejudicii serioase de imagine autorităţii statului şi permit crearea unor situaţii grav prejudiciante pentru bugetul statului, când agenţi comerciali mari, deşi controlaţi îşi perpetuează activităţi vădit ilegale şi cunoscute de echipele de control, pentru a satisface interese materiale, personale, ilegale şi josnice ale contribuabililor şi inspectorilor fiscali, continuându-şi activitatea infracţională în dispreţul legii şi al autorităţilor.

Este uşor de observat, că pentru a se reuşi efectuarea unui control obiectiv, dar mult îngreunat de amploarea fenomenului infracţional şi durata acestuia, la care s-a ajuns cu complicitatea funcţionarilor precizaţi anterior, organele de cercetare penală au fost obligate să apeleze la autorităţile competente din alte judeţe, interceptările convorbirilor telefonice depuse la dosar, relevând pregătirile efectuate pentru organizarea unui control superficial şi interesat de către D.G.F.P. Alba, ca urmare a solicitării D.I.I.C.O.T. şi nu pentru efectuarea unui control serios, procesele verbale de redare fiind sugestive în acest sens.

Interceptările ambientale efectuate, redau şi ele recunoaşterea cu nonşalanţă de către inculpaţii D.I. şi C.D., a faptului că ştiau despre existenţa unor decizii ale Ministerului Finanţelor privind impozitarea terenurilor reevaluate şi vândute, în condiţiile în care, membrii echipei de control recuzate şi-au argumentat poziţia şi au propus chiar solicitarea unui punct de vedere de la M.F. Aceste aspecte, creează o imagine sugestivă a modului de a gândi şi a se comporta ale acestor persoane, care au aparent, în faţa colegilor de bună credinţă un anumit tip de comportament, mai apropiat de cel legal, dar care tratează superficial, ilegal şi corupt modul de îndeplinirea a atribuţiilor lor de serviciu.

Acest modus operandi, era practicat şi de inculpaţii C.D. şi D.I., aşa cum am arătat anterior, dar este probat şi în cazul inculpaţilor S.M. şi I.D., care deşi au constatat nereguli majore în evidenţele SC P. SA, le-au acoperit, ascuns şi nu le-au prezentat autorităţilor competente ori şefilor lor ierarhici prin materialele de control întocmite, creând astfel prejudicii statului în favoarea contribuabilului protejat. Mai mult, inculpatul S.M., în interceptările redate, îi solicită numitei J.R. - dir. ec. la SC P. SA, să prezinte controlului trimis de D.I.I.C.O.T. rezultatele controalelor sale, care nu corespund evidenţelor contabile existente şi nu situaţia înregistrărilor existente în evidenţele firmei.

De asemenea, este probată cert, săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, în cazul inculpatului S.M. şi I.I., în cazul controlului efectuat de aceştia în 2009, la SC E. SRL, când au solicitat, acceptat şi primit suma de 5.000 RON de la numitul L.E., pentru a nu constata evaziunea fiscală realizată de acesta şi reprezentanţii SC P. SA, în legătură cu calculul redevenţei miniere pentru cantitatea de 186.610 tone balast, aparent vândute către SC P. SA, activitate descrisă anterior. Acest aspect, precum şi restul convorbirilor telefonice interceptate din care reiese comportamentul corupt al sus-numiţilor şi respectiv restul materialului probator, demonstrează că activitatea inculpatului S.M. şi I.I. nu era singulară, ci se derula cu obişnuinţă, fiind aplicată multor agenţi economici controlaţi, activitate care este însă prejudiciantă pentru stat şi autoritatea pe care o reprezintă. Aspectele privind darea şi luarea de mită, precizate anterior au fost disjunse şi declinate la D.N.A., Serviciul teritorial Alba Iulia.

În motivarea propunerii şi faţă de cele arătate, la rubrica starea de fapt, precum şi din analiza întregului material probator administrat, reiese în mod cert că inculpaţii D.I., C.D.N., S.M.I. şi I.D.I., în calitate de funcţionari publici cu atribuţii de control angajaţi ai D.G.F.P. Alba, procedau în modurile precizate anterior, în mod continuu şi faţă de mai mulţi agenţi economici, săvârşirea acestor fapte constituind practic pentru ei, o obişnuinţă şi o sursă suplimentară şi continuă de venit, dar ilegală.

În acest sens, faptul că astfel de fapte se comit, cel puţin aşa cum este probat în cauză, continuu din 2006 şi până în prezent, denotă faptul că metoda infracţională aplicată de inculpaţii precizaţi anterior, constituie pentru aceştia un mod de viaţă şi de a gândi, părându-li-se firesc să procedeze la ascunderea fraudelor constatate şi prejudicierea statului. Astfel de metode infracţionale, pe lângă că încurajează agenţii economici la perpetuarea săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală constatate şi nesancţionate de inspectorii D.G.F.P., le facilitează acestora şi extinderea fraudelor prin mărirea prejudiciului cauzat şi diversificarea metodelor infracţionale aplicate, chiar prin respectarea sfaturilor de acest gen furnizate de cei care ar trebui să le constate şi sancţioneze. Cu privire la acest ultim aspect, sunt probate acţiunile sus-numiţilor, de recomandare a unor artificii financiare menite să ascundă fraudele fiscale efectuate de SC P. SA şi nu numai.

Astfel, prejudiciile cauzate statului, prin săvârşirea acestor infracţiuni nu sunt numai directe şi evaluabile în bani, prin efectuarea unor cheltuieli nejustificate (ex. plata unei expertize care nu este menită să constate aspecte reale ci este redactată de formă) sau ascunderea fraudelor constatate la agenţii economici protejaţi şi neimpunerea prejudiciilor produse de aceştia bugetului, ci sunt şi de natură instituţională, prin scăderea respectului, profesionalismului şi autorităţii de care trebuie să beneficieze în rândul cetăţenilor şi a agenţilor economici instituţia statului - D.G.F.P. Rolul preventiv şi coercitiv al însăşi înfiinţării şi existenţei acestei instituţii este mult diminuat prin săvârşirea unor astfel de fapte, cu atât mai mult cu cât ele nu sunt singulare şi momentane, ci constituie un mod de a proceda continuu şi aplicat multor agenţi economici din judeţ.

Aceste aspecte au constituit şi constituie o preocupare importantă şi a O.N.U. şi Uniunii Europene care, chiar în art. 1 a Convenţiei-cadru împotriva crimei organizate şi corupţiei, arată că cele două fenomene se întrepătrund, precum şi că obţinerea profiturilor ilegale de către crima organizată se face prin violenţă sau corupţie, inclusiv coruperea oficialităţilor. Totodată, în acelaşi act normativ, se arată că fenomenul corupţiei este catalizatorul crimei organizate, iar dacă acestea acţionează în comun, ele reprezintă cel mai serios pericol pentru stat şi societate, mai ales în cadrul unor democraţii incipiente şi economii în formare.

O definiţie largă şi acceptată a corupţiei, este cea conform căreia, corupţia este un fenomen care deviază de la îndatoririle normale ale unui rol public sau violează norme create împotriva exercitării anumitor tipuri de influenţă specifică (incompatibilităţi), cu consecinţa luării de mită, nepotismului sau deturnării de fonduri. (J.S.N, C.P.D.). În cauză, inculpaţii au săvârşit ambele forme, săvârşind fapte ilegale interesate, atât prin încălcarea îndatoririlor de serviciu, cât şi prin săvârşirea unor activităţi incompatibile.

În acelaşi sens, funcţionarul abuziv, este considerat ca fiind cel care prezintă pericolul social cel mai ridicat, deoarece numărul acestora este mai mic, dar subiectul activ este calificat şi are la îndemână pârghiile autorităţii de a prevenii, sancţiona sau acoperii ilegalităţile şi fraudele constatate. Acest aspect, este uşor de constatat din cele expuse la rubrica starea de fapt, agenţii economici fiind astfel bucuroşi şi chiar determinaţi să procedeze în modul indicat de cei care îi controlează, cu atât mai mult cu cât aceste sfaturi, acţiuni ori inacţiuni ale funcţionarilor publici le generează venituri suplimentare, dar ilegale.

Veniturile obţinute de agenţii economici din săvârşirea acestor infracţiuni, sunt foarte mari şi nete, iar sumele ce trebuiau plătite ilegal funcţionarilor corupţi şi abuzivi, sub diferite motive, sunt mici în raport cu ceea ce trebuia plătit în mod legal statului.

Grav este, funcţie de modul cum funcţionarii statului procedau în timpul sau anterior controalelor efectuate, având în vedere şi anvergura acestui fenomen, coroborat cu o legislaţie economico-financiară într-o continuă schimbare şi foarte stufoasă, că agenţii economici erau uneori chiar determinaţi moral de comportamentul funcţionarilor publici, să facă orice servicii, inclusiv să acorde foloase materiale ilegale acestora, pentru a nu suferi consecinţele unei eventuale răzbunări, prin exercitarea de controale abuzive.

Este de remarcat în acest sens, că la D.G.F.P. Alba, directorul adj. Executiv, inculpatul D.I. realiza operaţiunile de auditare ale agenţilor economici cu potenţă financiară din judeţ, prin membrii familiei sale, auditare ce greu putea fi refuzată de contribuabil în condiţiile în care, împreună cu şeful de serviciu C.D., aceştia stabileau firmele ce urmează a fi controlate, tematica şi personalul care urma să meargă în control. Când personalul care mergea în control nu corespundea cerinţelor agentului economic unde inculpaţii C.D. şi D.I. aveau interes, aceştia erau schimbaţi, controlul fiind făcut ulterior de alte persoane din compartiment, stabilite tot de inculpaţii D.I. şi C.D..

Grav este că evoluţia profesională şi remuneraţia sub formă de stimulente acordată personalului din subordinea inculpatului D.I. şi C.D., depindea tot de aceştia, astfel că nu era foarte uşor şi oportun să te opui sus-numiţilor, chiar şi pentru inspectorii fiscali. Mai mult, din discuţiile ambientale înregistrate între inculpaţii D.I. şi C.D. pe tema declaraţiilor formulate de inspectorii S. şi U. la parchet, C.D. face ameninţări voalate, respectiv referiri la faptul că le va cere socoteală acestora.

Prejudiciile cauzate prin aceste fapte, sunt de asemenea foarte importante, nu numai material ci şi moral, prin crearea unor situaţii nefireşti de neîncredere în cadrul legal şi normativ existent şi în exercitarea autorităţii, agenţii economici constatând astfel că sfaturile funcţionarilor care-i controlează sunt pentru eludarea legii, care este adevărat că uneori nu este clară, dar care trebuie interpretată şi prin prisma altor articole conexe şi a principiilor generale, sfaturi care duceau la situaţii aberante şi nelegale, cum este cazul neimpozitării valorii reevaluate a terenurilor vândute şi trecerea acestor sume în contul rezerve din reevaluare, unde putea rămâne scriptic, la nesfârşit deşi activul a fost înstrăinat, aspecte susţinute de inculpaţii C.D. şi D.I.. Aceste împrejurări, îi determină pe agenţii economici şi reprezentanţii calificaţi ai acestora, jurişti şi economişti, să considere şi interpreteze şi în viitor legislaţia şi chiar să acorde sfaturi altor parteneri ori colaboratori aflaţi în situaţii similare, în acelaşi sens ilegal, propagându-se procedee şi situaţii frauduloase cu consecinţe extrem de mari.

Încrederea, buna-credinţă, profesionalismul şi legalitatea trebuie să guverneze relaţiile dintre comercianţi între ei şi între aceştia şi autorităţi, ori chiar între diversele autorităţi ale statului (parchet - alte autorităţi de control), dar în speţă, datorită acţiunilor inculpaţilor aceste principii legale au fost răsturnate şi încălcate în mod grav, parchetul fiind obligat, în prezenta cauză, să solicite sprijinul unor autorităţi de specialitate din alt judeţ.

Tot în acest sens, este de observat că pentru a-şi ascunde urmele comiterii faptelor lor, inculpaţii folosesc persoane interpuse - ex. contabili impuşi ori recomandaţi la agenţii economici mari cu potenţă financiară, persoane pe care le cunosc şi sunt de încredere, precum şi pe care le ademenesc cu obţinerea unui loc de muncă bine remunerat, dar care pentru a-şi plăti datoriile urmează ca ulterior să respecte îndrumările şi solicitărilor inspectorilor D.G.F.P., mijlocind obţinerea de foloase sau susţinând pretenţiile inculpaţilor. Astfel de moduri de a acţiona, pe lângă că îngreunează mult descoperirea autorilor faptelor şi tragerea la răspundere penală a acestora, creează şi premisele săvârşirii unor fraude fiscale extinse de către agentul economic care se simte astfel, sub protecţia calificată a celor care ar trebui să-i controleze.

Intervenţia penală sau contravenţională a altor autorităţi ale statului, este de asemenea limitată şi obstrucţionată în acest caz, întrucât pentru constatarea şi sesizarea acestor fapte este nevoie de un organ de specialitate calificat, care în prezenta cauză nu a putut fi folosit, cu referire la D.G.F.P. Alba şi chiar Garda Financiară Alba. Singurele organe cu atribuţii de control în acest domeniu în judeţul Alba, sunt cele două instituţii ale căror reprezentanţi sunt prieteni (C.D., D.I. şi N.D. - şeful Gărzii Financiare Alba), aşa cum reiese din interceptările efectuate, fiind necesară utilizarea altor organe cu competenţe în domeniu, din alte judeţe.

Despre toate aceste aspecte, inculpaţii erau conştienţi şi le-au creat premisele nedescoperirii faptelor lor, care într-adevăr durează în timp aşa cum este probat în cauză, fiind extinse, continue şi reprezentând chiar o obişnuinţă şi o sursă suplimentară dar ilegală de venit.

Aşa se motivează considerăm şi acţiunile insistente ale inculpatului D.I. de a încerca să determine efectuarea de către D.G.F.P. Alba, a controlului solicitat de D.I.I.C.O.T. la SC P. SA, prin proprii subordonaţi sau în final prin Garda Financiară Alba şi nu prin Serviciul Mari Contribuabili de la Deva, aşa cum era legal, având în vedere că această societate a trecut în competenţa celor din urmă, începând cu anul 2010, aspect necunoscut iniţial de parchet.

Astfel de practici şi metode de acoperire a urmelor infracţiunilor comise sunt deja de notorietate în România şi într-o continuă expansiune.

Toate aceste aspecte, fac imperios necesară descurajarea celor care doresc să săvârşească astfel de infracţiuni şi să sprijine săvârşirea fraudelor fiscale, mai ales în forme organizate, cu atât mai mult cu cât fenomenul este într-o continuă expansiune, generat fiind de condiţiile economico-financiare din ţară şi nu în ultimul rând de criza financiară existentă, pe care o amplifică, creând totodată un climat neadecvat sentimentului de încredere, legalitate şi profesionalism care trebuie să guverneze relaţiile sociale, mai ales în raporturile cu statul.

Din acest motiv, magistratul (procuror şi judecător) trebuie să aibă în vedere existenţa sau posibilitatea apariţiei unei stări de nelinişte, a unui sentiment de nesiguranţă ori insecuritate în rândul colectivităţii, generată de rezonanţa socială negativă a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzaţia comiterii unor infracţiuni de o gravitate deosebită, cu modurile şi mijloacele folosite aservite scopului josnic al faptelor comise, sunt cercetate în stare de libertate, iar intervenţia autorităţilor statului nu este promptă.

În ce priveşte circumstanţele personale ale inculpaţilor relevant la acest capitol este faptul că, inculpaţii D.I., C.D.N., S.M.I. şi I.D.I., sunt funcţionari publici din cadrul D.G.F.P. Alba, cu atribuţii de control, calificate tocmai în domeniul economico-financiar şi fiscal, aspect ce dovedeşte prin săvârşirea faptelor precizate că aceştia nu au o atitudine pozitivă, legală şi etică faţă de lege şi relaţiile sociale şi de serviciu, care trebuie să fie guvernate de legalitate, imparţialitate şi autoritate, aspect ce agravează faptele sus-numiţilor. Astfel inculpaţii:

D.I. a recunoscut parţial implicarea sa în comiterea infracţiunilor reţinute, sugerând că era foarte ocupat şi nu putea urmării tot ceea ce se întâmplă, fapt ce relevă atitudinea inculpatului referitoare la comiterea faptelor şi prejudiciile cauzate, aspect care, coroborat cu ansamblul probelor administrate, poate conduce la concluzia că inculpatul va încerca, aşa cum este probat deja, să procedeze la influenţarea martorilor ori celorlalte persoane ce au fost audiate ori urmează fie audiate în cauză, pentru a-şi schimba declaraţiile în favoarea sa ori pentru a formula declaraţii în scopul acoperirii urmelor infracţiunilor ce eventual urmează a mai fi descoperite ori probate, inclusiv referitor la alţi agenţi economici cu care s-a procedat în acelaşi mod (discuţiile ambientale înregistrate purtate cu L.I., A., C.D.).

De asemenea, inculpatul a acţionat în modul infracţional precizat anterior, sub forma disimulată a bunei credinţe şi a legalităţii, fără temerea de a fi descoperit şi tras la răspundere de către autorităţi, bazându-se pe împrejurarea că el era cel care hotăra cine, când, în ce domeniu şi de către cine va fi controlat.

Afacerile derulate indirect, prin firma de audit controlată de membrii familiei sale, nelegale ca urmare a existenţei incompatibilităţilor prevăzute de lege şi prezentate la rubrica starea de fapt, dar ascunse şi neevidenţiate în declaraţiile sale de avere şi interese, erau cele care produceau familiei sale venituri suplimentare, importante, aspect ce relevă predispoziţia acestuia de a transfera răspunderea faptelor sale unor alte persoane, parţial nevinovate.

Curios este că, misiunile de audit efectuate de SC A.C. SRL la SC P. SA, au avut constatări minore, deşi din declaraţiile numitei C.C. reiese că s-au constatat nereguli majore. Nici pragul de semnificaţie stabilit pentru o misiune de audit, depăşit evident de existenţa unor tranzacţii de 2,3 mil. euro, pe o singură factură, nu a fost de natură să atragă atenţia auditorilor.

Astfel, considerăm că, atitudinea inculpatului D.I., care rezultă din modul de comitere a faptelor, precum şi din poziţia acestuia ulterioară, inclusiv în raport cu organele de cercetare şi urmărire penală, unde nu a recunoscut comiterea faptelor şi a încercat împreună cu inculpatul C.D. să influenţeze martorii şi alte persoane audiate, precum şi să determine efectuarea controlului dispus de D.I.I.C.O.T. tot de către D.G.F.P. Alba, reprezintă suficiente date care să ne ducă la concluzia că asupra martorilor şi a celorlalţi învinuiţi şi inculpaţi, se vor exercita presiuni pentru a-şi schimba declaraţiile sau a formula afirmaţii favorabile acestuia, sau chiar pentru distrugerea ori disimularea mijloacelor materiale de probă.

Mai mult, în cauză nu au putut fi identificate până în prezent toate persoanele implicate, acre au cunoştinţe în modul de comitere a faptelor, urmând a se efectua audieri ale martorilor şi altor persoane noi identificate, confruntări şi nu în ultimul rând percheziţii ale suporturilor şi mediilor informatice ridicate, completate de o analiză completă a materialelor probatorii astfel obţinute. Toate aceste activităţi nu pot fi efectuate în condiţii de imparţialitate şi fără a exista unor presiuni asupra persoanelor implicate, în condiţiile în care inculpaţii ar fi cercetaţi în stare de libertate.

În ce priveşte pericolul social al faptelor comise, acesta este real şi poate fi observat din amploarea activităţilor infracţionale desfăşurate de inculpaţi, din ştirbirea autorităţii statului şi imposibilitatea funcţionării normale a acestuia, descurajarea inspectorilor oneşti din care unii îi cataloghează pe inculpaţi "măgari" şi nu în ultimul rând, de prejudiciile deosebit de mari create statului.

C.D.N. nu este cunoscut cu antecedente penale, dar contribuţia acestuia la săvârşirea faptelor reţinute a fost una majoră, inculpatul participând activ alături de inculpatul D.I., prin sugerarea şi avizarea tuturor dispoziţiilor luate de acesta, inclusiv la alegerea firmelor controlate, stabilirea momentului controlului, perioadei, obiectivelor şi echipei, aşa cum rezultă din materialul probator administrat.

Sus-numitul nu a recunoscut comiterea faptelor, declaraţiile acestuia fiind evident în discordanţă cu cele ale inculpatului D.I. şi ale martorilor audiaţi în cauză, inclusiv ale numiţilor: M.C., B.C., M.D., ş.a.. Astfel, inculpatul C.D. neagă discuţiile şi întâlnirile avute cu martorii precizaţi şi chiar implicarea sa în SC P. SA, afirmaţii acestuia fiind însă parţial contrazise de învinuitul L.C..

Ca şi inculpatul D.I., inculpatul C.D., în încercarea de a ascunde foloasele ilegale obţinute, a folosit ca intermediar SC B. SRL Cugir, firmă controlată de el prin membrii familiei sale şi care a emis facturi fictive pentru a acoperii sumele plătite fără justificare de SC P. SA la solicitarea inculpatului C.D..

Mai mult, inculpatul C.D., s-a implicat direct în activităţile incompatibile, infracţionale precizate, prin acordarea de consultanţă şi sfaturi pentru sustragerea de la plata impozitelor şi taxelor datorate statului, ori ascunderea fraudelor, folosindu-se în acest sens şi de relaţia lui mai veche cu L.C., dar a efectuat personal şi controale neobiective sub protecţia legii şi autorităţii statului, înţeleasă greşit de el.

Alături de inculpatul D.I. şi chiar mai activ, inculpatul C.D. a încercat să influenţeze în favoarea lor declaraţiile persoanelor audiate sau ce urmau a fi audiate şi a proferat chiar ameninţări privind intenţia de tragere la răspundere a numiţilor U. şi S., care au formulat declaraţii în cauză.

Toate celelalte aspecte privind existenţa datelor privitoare la faptul că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor martori, experţi sau a altor persoane, ori prin ascunderea mijloacelor materiale de probă, subzistă ca şi în cazul inculpatului D.I., argumentarea formulată cu privire la aceste aspecte, fiind similară.

În ce priveşte pericolul social, acesta este de asemenea similar cu cel indicat în cazul inculpatului D.I., inculpatul C.D., acţionând împreună cu acesta pentru ascunderea urmelor infracţiunii, refuzând în timpul supravegherilor operative să mai vorbească la telefon şi stabilind întâlniri private cu L.C..

Pericolul social, cu privire la toate aspectele reţinute la starea de fapt, este cu atât mai mare cu cât în speţă, fraudele constatate sunt foarte mari, diverse şi se întind pe o perioadă mare de timp, în care autorităţile competente, D.G.F.P. Alba, prin reprezentanţii săi, inculpaţii din cauză, nu au luat măsuri de remediere a fraudelor constatate ci din contră au dat sfaturi de ascundere a acestora, cu consecinţa îngreunării posibilităţii de identificare ulterioare a acestora, în mod cert şi complet şi majorarea prejudiciilor create.

Un element de sporire a pericolului social, în cauză, este şi elementul de autoritate şi conducere a unei instituţii cu atribuţii de control, element prezentat de participarea inculpaţilor C.D. şi D.I. la săvârşirea faptelor, prin folosirea ilegală a atribuţiilor acestora, a cunoştinţelor profesionale şi a subordonării personalului, inclusiv a celor din cadrul circumscripţiilor fiscale teritoriale (ex. Sebeş şi Câmpeni).

Este de reţinut, că există indicii privind implicarea inculpatului C.D. şi în alte fapte de corupţie, inclusiv în ceea ce priveşte relaţia acestuia cu M.R., administrator la SC M.S. SRL, unde inculpatul se pare că a procedat asemănător.

S.M.I. şi I.D.I. nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, dar au avut o contribuţie esenţială la săvârşirea infracţiunilor precizate la rubrica starea de fapt, contribuţie care a fost făcută conştient şi repetat, chiar continuu şi care se înscrie cel puţin în modul de operare general folosit, respectiv: identificarea şi recomandarea unei persoane de încredere ca şi contabil, acordarea de consultanţă remunerată diverşilor agenţi economici şi în final efectuarea unor controale sumare, ne-obiective şi cu încălcarea normelor de incompatibilitate.

De asemenea, faţă de cei doi inculpaţi, există probe certe, tehnice (filmate şi certificate asupra autenticităţii) privind, solicitarea, acceptarea şi primirea unor sume de bani de la L.E., pentru a ascunde ori nu lua în considerare fraude fiscale sau alte ilegalităţi constate cu ocazia controlului efectuat în 2009 la SC E. SRL

Mai mult, inculpaţii s-au implicat direct în activităţile incompatibile şi infracţionale, precizate anterior, prin acordarea către reprezentanţii SC P. SA, de consultanţă şi sfaturi pentru sustragerea de la plata impozitelor şi taxelor datorate statului, ori ascunderea fraudelor, folosindu-se în acest sens şi de relaţia numitului S.M. cu J.R. - director economic la SC P. SA Ulterior, inculpaţii au efectuat personal controale ne-obiective sub aparentă protecţie a legii, înţeleasă greşită de către ei şi ceilalţi inculpaţi, susţinând că "verificările se fac prin sondaj". Sugestive, sunt în acest sens, discuţiile dintre J.R. şi inculpatul S.M. privind neconcordanţa datelor din rapoartele de control efectuate de către inculpaţi şi contabilitatea firmei, neconcordanţă cu privire la care, inculpatul S.M. o sfătuieşte pe J.R. să o ascundă faţă de echipa de control trimisă de D.I.I.C.O.T.

Toate celelalte aspecte privind existenţa datelor privitoare la faptul că inculpaţii vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor martori, experţi sau altor persoane, precum şi în ceea ce priveşte pericolul social, subzistă ca şi în cazul inculpaţilor C.D. Ioan şi D.I., argumentarea formulată cu privire la aceste aspecte fiind similară. Mai mult, întrucât A.J.R. a rămas în concediu de maternitate, inculpatul S.I. caută contabil pentru SC P. SA.

În aceste circumstanţe, s-a apreciem că este evident pericolul concret pe care-l reprezintă pentru ordinea publică lăsarea inculpaţilor în libertate, acest fapt apărând ca o nouă violare a dreptului la securitate publică şi o încălcare a spiritului legii.

În ce priveşte dispoziţiile art. 148 lit. b) C. proc. pen., în cauză există date că inculpaţii vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin distrugerea sau alterarea mijloacelor materiale de probă sau influenţarea martorilor ori altor persoane, în condiţiile în care sunt probate deja, acţiunile inculpaţilor de a ascunde săvârşirea faptelor prin folosirea unor persoane interpuse şi încercarea de determinarea a unor persoane audiate sau care urmează a fi audiate, să nu formuleze declaraţii care i-ar incrimina. De asemenea, se încearcă identificarea şi a altor fapte, persoane şi agenţi economici implicaţi, astfel că lăsarea în libertate a inculpaţilor, generează pericolul influenţării şi intimidării acestora sau chiar distrugerea mijloacelor materiale de probă ce ar putea fi identificate ulterior.

În ce priveşte dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., inculpaţii au săvârşit fapte pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, respectiv între 2 şi 7 ani şi există probe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect indicat explicit anterior.

Faţă de cele expuse mai sus, s-a considerat că se impune arestarea preventivă a inculpaţilor, întrucât lăsarea acestora în libertate este de natură să creeze o stare de insecuritate şi nelinişte în cadrul comunităţii, inclusiv în cadrul autorităţii unde aceştia şi-au desfăşurat activitatea, existând totodată pericolul concret ca, fiind lăsaţi liberi, inculpaţii să încerce influenţarea persoanelor ce urmează a fi audiate în cauză, pentru ca aceştia să nu îi incrimineze prin declaraţiile ce urmează a le formula.

Inculpaţii D.I., C.D.N., S.M.I. şi I.D.I., au fost reţinuţi preventiv pentru 24 de ore, începând cu data de 11 mai 2011, ora 17,25 - 18,15.

Întrucât în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzută de art. 148 lit. b) şi f) C. proc. pen., respectiv există date că inculpaţi vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi şi/sau martori, ori distrugerea sau alterarea mijloacelor materiale de probă, iar legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică;

În temeiul prevederilor art. 149¹, art. 150 alin. (2) şi art. 152 C. proc. pen. s-a solicitat admiterea propunerii de luare a măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii: C.D.N., D.I., S.M.I. şi I.D.I. pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 12 mai 2010.

Curtea a procedat la ascultarea inculpaţilor C.D.N., D.I., S.M.I. şi I.D.I., conform art. 150 C. proc. pen., declaraţiile lor conţinând poziţia faţă de propunerea de faţă, fiind ataşate în procesele-verbale separate, depuse la dosar.

Examinând actele şi lucrările dosarului Curtea a reţinut următoarele:

Prin ordonanţa din data de 11 mai 2011 ora 18,45 D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Alba Iulia a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpaţii C.D.N. pentru săvârşirea infracţiunilor de: sprijinire a unui grup infracţional nestructurat prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 raportat la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., conflict de interese prevăzută de art. 253¹ C. pen., omisiunea sesizării organelor judiciare prevăzută de art. 263 alin. (1), (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., D.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de: sprijinire a unui grup infracţional nestructurat prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., conflict de interese prevăzută de art. 253¹ C. pen., omisiunea sesizării organelor judiciare prevăzută de art. 263 alin. (1), (2) C. pen., fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., S.M.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de: sprijinire a unui grup infracţional nestructurat prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 raportat la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., conflict de interese prevăzută de art. 253¹ C. pen., omisiunea sesizării organelor judiciare prevăzută de art. 263 alin. (1), (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi I.D.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de: sprijinire a unui grup infracţional nestructurat prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 raportat la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., conflict de interese prevăzută de art. 253¹ C. pen., omisiunea sesizării organelor judiciare prevăzută de art. 263 alin. (1), (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Acuzaţiile aduse inculpatului C.D.N. vizează următoarele:

În calitatea sa de calitatea de şef serviciu control la D.G.F.P. Alba, a determinat angajarea unor contabili la SC P. SA (martora M.I.) şi a acordat consultanţă financiar-contabilă şi fiscală conducerii societăţii, în mod repetat şi continuu în perioada 2006 - 2010. Mai mult, acesta a furnizat reprezentanţilor SC P. SA indicaţii nelegale, menite să ajute la sustragerea contribuabilului de la plata taxelor datorate, să ascundă fraudele săvârşite sau să prevină descoperirea acestora.

Astfel a determinat prin învinuitul L.C. calculul ilegal al impozitului pe profit aferent vânzării terenurilor proprietatea SC P. SA către SC K. SA, calcul efectuat între valoarea reevaluată şi valoarea de vânzare şi nu între valoarea de achiziţie şi valoarea de vânzare cum era legal; a familiarizat-o pe numita G.A. cu contabilitatea SC P. SA la angajarea acesteia (în martie 2008), o perioadă de aproximativ 2 săptămâni zilnic, perioadă în care şi-a luat concediu medical; a indicat întocmirea situaţiilor de lucrări cu valoare zero pentru acoperirea vânzărilor de beton "la negru"; a avizat recuzarea echipei de control care a constatat nereguli la SC P. SA; a mers personal în control la SC P. SA, după ce a acordat consultanţă reprezentanţilor acestei societăţi şi nu a luat în considerare constatările ilegalităţilor comise de către aceştia şi prezentate de echipa anterioară, refuzând împreună cu inculpatul D.I. argumentele motivate ale primei echipe de control şi solicitarea acestora de obţinere a unui punct de vedere de la Ministerul Finanţelor, etc.

Deşi inculpatul C.D. acorda în mod obişnuit şi constant, consultanţă economico-financiară şi fiscală la SC P. SA şi cunoştea ilegalităţile din societate, pe care le şi determina prin sfaturile acordate, acesta nu a sesizat organele de cercetare penală sau conducerea instituţiei unde lucra, aşa cum avea obligaţia, ci din contră a acoperit aceste ilegalităţi, prin furnizarea de sfaturi în vederea ascunderii acestor fapte.

În acest sens, inculpatul C.D. a şi determinat (avizat favorabil) admiterea cererii de recuzare a membrilor echipei de control de la D.G.F.P. Alba formată din martorii U., S., A. şi D., care au constatat ilegalităţile referitoare la vânzările frauduloase de beton şi calculul ilegal al impozitului pe profit datorat din vânzarea terenurilor. Această cerere de recuzare a fost solicitată de L.A..

După numirea învinuitei G.A.M. ca director economic la SC P. SA, în martie 2003, inculpatul C.D. a consiliat-o şi pus-o în temă pe aceasta, cu contabilitatea societăţii, o perioadă de 2 sau 3 săptămâni, zilnic, după angajare, perioadă în care şi-a depus concediu medical la D.G.F.P.

Activităţile incompatibile şi ilegale ale inculpatului C.D., au continuat prin efectuarea personală a controlului început la SC P. SA, împreună cu martorul L.I., după admiterea recuzării primei echipe de control, fără luarea în considerare a constatărilor făcute de către aceştia o perioadă de aproximativ şase luni, conform atribuţiilor de serviciu, deşi a fost informat despre aceste aspecte verbal şi în scris în mod repetat şi avea această obligaţie, prevăzută normativ.

De asemenea, inculpatul C.D. a determinat-o împreună cu inculpatul D.I., pe martora M.C., expertul numit şi plătit de D.G.F.P. Alba pentru efectuarea constatărilor tehnice privind utilizarea cantităţilor de beton vândute "la negru", expertiză dispusă ca urmare a referatelor întocmite de prima echipă de control, să efectueze o expertiză tehnică pe baza unor elemente subiective, a unor înscrisuri provenind exclusiv de la SC P. SA, respectiv pe baza avizelor de însoţire a mărfii întocmite ilegal de SC P. SA şi a proiectului de construcţie, fără ascultarea ambelor părţi şi în lipsa efectuării măsurătorilor efective din teren. Efectuarea expertizei în acest mod i-a fost solicitată expertului de către inculpaţii C.D. şi D.I., încă de la început, după contactarea sus-numitei pe criterii pur subiective.

Această expertiză era nerelevantă, diferenţele din analizele scriptice ale cantităţilor de beton aparent folosite pe şantierele SC P. SA fiind constatate deja de echipa de control recuzată.

Se mai reţine că în cauză există indicii că şi întocmirea situaţiilor de lucrări cu valoare zero, pentru livrările de beton "la negru", situaţii care s-au întocmit după începerea controlului din 2008, efectuat de martorii U., S., A. şi D., au fost realizate de învinuitul L.C. tot la indicaţiile inculpatului C.D..

Din actele de la dosar mai rezultă că activităţile şi favorurile ilegale derulate de inculpatul C.D., au fost remunerate indirect prin sume de bani şi bunuri de reprezentanţii SC P. SA, prin SC B. SRL Cugir, între reprezentantul SC B. SRL Cugir şi inculpatul C.D. existând legături de rudenie apropiate, numitul C.M. fiindu-i unchi, iar soţia inculpatului lucrează la această societate din 2006.

Astfel s-a stabilit că în perioada 2006 - 2007 SC P. SA a făcut livrări de beton către SC B. SRL Cugir rămânând neplătită suma de aproximativ 40.000 RON, sumă care a fost compensată cu valoarea de 39.065,32 RON ce a fost facturată (factura din 1 septembrie 2008) de SC B. SRL pentru execuţia unei şarpante din lemn către SC P. SA şi plătită de această din urmă societate în septembrie 2008, dar în mod nedatorat, pentru că şarpanta în cauză nu se regăseşte la SC P. SA, întrucât lucrările facturate nu s-au efectuat; s-a mai stabilit că suma de 25.000 RON, facturată în februarie 2009 de SC B. SRL către SC P. SA, cu titlu de "avans materiale" - factura din 27 februarie 2009, reprezintă o plată nedatorată şi care a fost restituită numai după începerea controlului dispus de D.I.I.C.O.T., în februarie 28 februarie 2011. Din declaraţiile învinuitului L.A. rezultă că această sumă a reprezentat de fapt o sumă solicitată aparent ca împrumut de inculpatul C.D. şi pe care învinuitul L.A. a apreciat că nu o va mai primi înapoi.

La fel, din interceptările efectuate autorizat, a rezultat implicarea inculpatului C.D. în activităţile comerciale ale SC B. SRL, sus-numitul primind comenzi de la învinuitul L.C. pentru cantitatea de 200 kg. peleţi, ocazie cu care inculpatul C.D. i-a sugerat imperativ să cumpere două tone, lucru care sa şi întâmplat.

S-a mai stabilit că acest mod de operare era practicat de inculpatul C.D. şi cu privire la alţi agenţi economici, cărora le recomanda contabili şi cărora le acorda consultanţă economico-financiară şi fiscală pentru a le sugera sau ascunde fraudele, iar ulterior, tot el era cel care-i controla în calitatea sa oficială, ocazie cu care nu constata nimic sau constata aspecte neesenţiale, doar pentru a crea o aparenţă de legalitate. În acest mod a acţionat inculpatul şi cu privire la numitul R.M. administrator la SC M.S. SRL, societate care nu a mai fost controlată de reprezentanţii D.G.F.P. Alba, din 2006 până în prezent, iar controalele anterioare au fost efectuate în special, de inculpatul C.D. - uneori singur, aspect interzis explicit de normele în vigoare. Controlul a fost finalizat cu rezultate favorabile societăţii, iar unul dintre aceste controale a fost efectuat de inculpatul C.D., singur, aspect ilegal.

Acuzaţiile aduse inculpatului D.I. vizează următoarele:

Inculpatul D.I., în calitatea sa de director adjunct executiv - Compartimentul de inspecţie fiscală şi control din cadrul D.G.F.P.S. Alba a aprobat şi determinat la propunerea inculpatului C.D. admiterea recuzării echipei de control, formată din martorii U., S., A. şi D., recuzare solicitată în scris, dar şi verbal, personal inculpatul D.I., de către învinuitul L.A.. Verbal această solicitare a fost formulată în condiţii ilegale, neprocedurale şi bazându-se pe relaţii personale extraprofesionale.

Inculpatul D.I. împreună cu inculpatul C.D., au determinat-o pe experta M.C., să întocmească expertiza tehnică privind cantităţile suplimentare de beton înregistrate ilegal printre lucrările efectuate de SC P. SA la SC R. SA, doar pe baza documentelor puse la dispoziţie de SC P. SA - avize de însoţire a mărfii, condica de betoane (condusă tot de SC P. SA) şi proiectul de execuţie, fără efectuarea măsurătorilor fireşti şi strict necesare în teren, specifice unei expertize tehnice, pentru determinarea cantităţilor de beton efectiv folosite şi nu a celor scriptice, ceea ce reprezenta practic rolul unei astfel de expertize.

Înscrisurile folosite la efectuarea expertizei au fost furnizate expertului de un angajat al SC P. SA trimis de învinuitul L.C. la indicaţiile inculpaţilor C.D. şi D.I.. Astfel, expertiza a fost dispusă şi achitată de D.G.F.P. Alba, fără rost, neputându-se ajunge în acest mod la determinarea efectivă a cantităţilor de beton turnate, fiind practic imposibil să se ajungă la alte situaţii decât cele prezentate de singura parte informată şi consultată - SC P. SA.

Toate aceste activităţi ilegale, favorabile SC P. SA, au fost comise de inculpatul D.I. în condiţiile în care auditarea acestei societăţi a fost realizată în perioada 2006 - 2010 de SC A.C. SRL, societate la care acţionar era soţia sus-numitului - D.L., iar misiunile de audit au fost efectuate efectiv de D.I. - fiul acestuia, împreună cu C.C. - angajată ca inspector fiscal, la compartimentul control, din cadrul Circumscripţiei Fiscale Câmpeni, instituţie aflată tot în subordinea inculpaţilor D.I. şi C.D.. Conform normelor de incompatibilitate prevăzute de lege, inculpatul D.I. şi membrii familiei sale nu puteau participa la astfel de activităţi.

De asemenea, această societate a obţinut contractul de auditare cu SC P. SA, acest contract fiind impus de învinuitul L.C., fără cunoştinţa numitului învinuit L.A., deşi un astfel de contract era încheiat deja, pentru aceeaşi perioadă şi tot pe domeniul auditului financiar şi cu SC B. Bucureşti.

Astfel de activităţi de auditare au fost realizate de D.I., D.L. şi C.C. şi la alte mari societăţi din judeţul Alba ca: SC A.A. SA, SC C. SA, etc.

În competenţa inculpaţilor D.I. şi C.D. şi în calitatea pe care aceştia o aveau de director adj. executiv şi şef de serviciu, era şi faptul de a stabili agenţii economici care urmau a fi controlaţi şi inspectorii care urmau să efectueze controalele. Aceste persoane erau alese funcţie de interesele existente, acesta fiind şi motivul pentru inculpatul C.D. a fost numit de inculpatul D.I. să efectueze personal controlul la SC P. SA, împreună cu L.I., o persoană în vârstă, care nu mai ridica probleme şi obiecţii.

Inculpatul D.I. a admis recuzarea primei echipe de control şi a numit şi noua echipă de control ce urma să finalizeze controlul început la SC P. SA, în persoana lui C.D. şi L.I.. Astfel, raportul de control întocmit de inculpaţii C.D. şi L.I., pe lângă că nu a preluat şi analizat elementele de ilegalitate constatate de prima echipă de inspectori, cea recuzată, aspecte despre care aveau cunoştinţă, sus-numiţii nu au solicitat şi folosit nici materialele strânse de aceştia în aproximativ 6 luni de control anterior. Acest raport de control a fost semnat la ambele rubrici - întocmit şi avizat, rubrici distincte şi cu importanţa şi raţiunea existenţei lor separată, stabilită normativ, tot de către inculpatul C.D., aspect ilegal dar aprobat de inculpatul D.I., fără obiecţii.

În acest mod, raportul de control întocmit, nu a mai fost văzut şi de un alt şef de serviciu, aşa cum era procedura, care ar fi putut ridica obiecţii mai ales că problemele de la SC P. SA erau de notorietate la D.G.F.P. Alba.

În acest sens, inculpatul D.I. a respins partea de material întocmită de prima echipă de control, referitoare la impozitarea valorii terenurilor reevaluate şi înstrăinate de SC P. SA, deşi a întâmpinat opoziţia motivată în fapt şi în drept de a acestora, cu solicitarea formulată de a cere măcar un punct de vedere la Ministerul Finanţelor, unde existau deja decizii pronunţate în acest sens.

Astfel de practici au reieşit explicit şi din convorbirile telefonice înregistrate autorizat, dintre martorul B.C. şi colegul său, referitoare la efectuarea unui control superficial la SC P. SA, conform sugestiilor formulate de inculpatul D.I., ca urmare a solicitării D.I.I.C.O.T. emisă în acest sens.

Cu această ocazie inculpatul D.I., a încercat insistent, să obţină o delegare de la Ministerul Finanţelor pentru efectuarea controlului solicitat de D.I.I.C.O.T. la SC P. SA şi nu a declinat imediat această solicitare simplă şi fără obiective, la compartimentul "Mari Contribuabili", competent în acest sens, mai ales că solicitarea venea în preajma sărbătorilor de iarnă (adresa din 21 decembrie 2010; adresa din 5 ianuarie 2011).

Toate aceste activităţi, derulate de inculpatul D.I. şi C.D., incompatibile cu funcţiile deţinute de ei, director adj. executiv şi şef serviciu la compartimentul de control din cadrul D.G.F.P. Alba, respectiv funcţionari publici cu atribuţii de control, cu drepturi dar şi obligaţii aferente acestor funcţii, au fost comise pentru a produce beneficii materiale ilegale sus-numiţilor, indirect, dar în detrimentul statului, care nu şi-a încasat drepturile băneşti aferente impozitelor şi taxelor datorate de agenţii economici astfel favorizaţi.

Existenţa şi funcţionarea acestei societăţi generatoare de venituri pentru familia D., a fost însă ascunsă, inclusiv în declaraţiile de avere şi interese formulate în perioada 2006 - 2010 de D.I. şi D.L., ultima angajată la C.A.S. Alba. De asemenea, după demararea anchetei, începând cu anul 2011, numitul D.I. a renunţat la calitatea de persoană fizică autorizată.

Acuzaţiile aduse inculpaţilor S.M.I. şi I.D.I. vizează următoarele:

Inculpaţii S.M.I. şi I.D.I. în calitate de funcţionari publici cu atribuţii de control angajaţi ai D.G.F.P. Alba, identificau şi furnizau şi ei contabili agenţilor economici protejaţi (ex. J.R. la SC P. SA), le acordau consultanţă şi sfaturi pentru a-şi acoperii ilegalităţile efectuate, iar ulterior îi controlau, dar în domeniul lor de activitate, respectiv al redevenţelor miniere şi celelalte taxe aferente exploatării balastului.

Inculpaţii S.M.I. şi I.D.I. deşi au constatat nereguli majore în evidenţele SC P. SA, le-au ascuns şi nu le-au prezentat autorităţilor competente ori şefilor lor ierarhici prin materialele de control întocmite, creând astfel prejudicii statului în favoarea contribuabilului protejat. Mai mult, inculpatul S.M., în interceptările redate, îi solicită numitei J.R. - dir. ec. la SC P. SA, să prezinte controlului trimis de D.I.I.C.O.T. rezultatele controalelor sale, care nu corespund evidenţelor contabile existente şi nu situaţia înregistrărilor existente în evidenţele firmei.

Inculpaţii S.M.I. şi I.D.I. sunt cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, fapte pentru care s-a disjuns şi declinat cauza în vederea cercetărilor la D.N.A. - Serviciul teritorial Alba Iulia.

Din actele de la dosar a rezultat că inculpaţii cunoşteau cu toţii activitatea infracţională a persoanelor din conducerea SC P. SA, au sprijinit aceste activităţi şi le-au ascuns, favorizând astfel învinuiţii, nesesizând organele judiciare referitor la faptele penale constatate şi aflându-se în conflict de interese în raport de calităţile oficiale pe care le deţineau şi activităţile desfăşurate efectiv în favoarea societăţilor controlate sau pe care urmau a le controla în virtutea atribuţiunilor de serviciu.

Examinând propunerea de arestare preventivă, Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că aceasta este întemeiată, în cauză fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 alin. (1) C. proc. pen.

Astfel, s-a apreciat că există probe şi indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit faptele de care sunt acuzaţi, fapte prevăzute de legea penală şi există cazurile în care se dispune arestarea, prevăzută de art. 148 alin. (1) lit. b) şi f) C. proc. pen., în ce-i priveşte de inculpaţii C.D.N., D.I. şi S.M.I., respectiv există date că aceştia încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influenţarea unei părţi, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un pericol pentru ordinea publică.

În cazul inculpatului I.D.I. există cazul prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică.

Din probatoriul administrat în cauză, instanţa a apreciat că există date în sensul că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care sunt cercetaţi, în motivarea încheierii atacate făcându-se referiri concrete cu privire la fiecare inculpat, nemaifiind necesară reluarea acestora.

Prin urmare, Curtea a constatat existenţa indiciilor temeinice de săvârşire a faptelor de către inculpaţi.

Analizând existenţa temeiurilor dispunerii arestării preventive, respectiv a cazurilor prevăzute de art. 148 C. proc. pen., Curtea a constatat că, în ce-i priveşte pe inculpaţii C.D.N., D.I. şi S.M.I., există temeiul prevăzut de art. 148 lit. b) C. proc. pen., iar, referitor la toţi inculpaţii, există temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

De asemenea, s-a apreciat că este îndeplinită şi condiţia pericolului concret pentru ordinea publică şi s-au avut în vedere şi dispoziţiile art. 136 C. proc. pen., cât şi dispoziţiile art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi practica Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Împotriva încheierii pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, în termen legal au declarat recurs inculpaţii C.D.N., D.I., S.M.I. şi I.D.I., solicitând, personal şi prin apărătorii aleşi, admiterea recursurilor formulate astfel cum s-a reţinut în practicaua prezentei decizii.

Recursurile sunt nefondate.

Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate de recurenţii inculpaţi, dar şi a dispoziţiilor art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că hotărârea recurată este legală şi temeinică, urmând a o menţine ca atare.

În mod corect a reţinut prima instanţă că din coroborarea actelor existente la dosarul cauzei, a declaraţiilor martorilor, învinuiţilor, inculpaţilor, a proceselor-verbale de transcriere şi a convorbirilor telefonice şi ambientale rezultă existenţa unor fapte sau informaţii apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoanele din cauză să fi săvârşit infracţiunile, bănuiala legitimă fiind evidenţiată de datele referitoare la fiecare din inculpaţi.

Constatând existenţa indiciilor temeinice de săvârşire a faptelor de către inculpaţi, instanţa a avut ca temei faptul că autorităţile judiciare, în lumina prevederilor art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenţie, nu sunt obligate să prezinte probe suficiente pentru o formula o acuzare completă în momentul formulării propunerii de arestare preventivă.

Altfel spus, faptele care au dat naştere la bănuiala legitimă nu trebuie să fie de acelaşi nivel ca cele necesare pentru justificarea unei condamnări.

Înalta Curte constată întemeiată şi aprecierea primei instanţe cu privire la existenţa cazurilor prevăzute de art. 148 C. proc. pen., ca temeiuri ale dispunerii arestării preventive.

Astfel, referitor la inculpaţii C.D.N., D.I. şi S.M.I., Înalta Curte constată că în cauză există temeiul prevăzut de art. 148 lit. b) C. proc. pen., în sensul că există date că aceştia încearcă să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului prin influenţarea unei părţi, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă.

Argumente în constatarea existenţei temeiului prevăzut de art. 148 lit. b) C. proc. pen. sunt numeroase.

Astfel, în cauză urmează a se efectua şi alte acte de probaţiune, există în prezent date că se încearcă ascunderea probelor şi influenţarea martorilor.

De asemenea, în spiritul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în cauză se justifică detenţia provizorie prin aceea că faptele presupus a fi fost săvârşite de inculpaţi sunt fapte în legătură cu serviciul, iar acuzaţia de conflict de interese este asimilată unei fapte de corupţie.

Pe de altă parte, interesul public pentru apărarea ordinii de drept este prioritar faţă de libertate persoanei, iar acuzaţia săvârşirii unor fapte de asemenea natură justifică necesitatea detenţiei preventive a inculpaţilor.

Înalta Curte constată că este întemeiată aprecierea primei instanţe referitor la existenţa temeiului prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. cu privire la toţi inculpaţii.

Prima cerinţă, între condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., este îndeplinită deoarece infracţiunile pentru care s-a solicitat arestarea preventivă se sancţionează cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare.

În mod justificat a reţinut instanţa şi existenţa pericolului concret pentru ordinea publică, rezultând din analiza probelor de la dosar.

Astfel, inculpaţii, în calitate de funcţionari publici, cu atribuţii de control în domeniul fiscal, s-au folosit de funcţiile avute pentru a obţine foloase, favorizând societăţi comerciale în obţinerea de venituri ilicite şi sprijinind activitatea infracţională a unui grup constituit cu scopul eludării plăţii taxelor şi impozitelor către stat, fără a sesiza organele judiciare competente, deşi aveau această obligaţie.

În acest sens, rezonanţa socială a unor asemenea fapte determină necesitatea unei reacţii prompte şi eficiente a organelor statului.

Prin urmare, corect a reţinut instanţa că, în cauza de faţă, gravitatea infracţiunilor săvârşite de inculpaţi face ca lăsarea în libertate a acestora să reprezinte un pericol pentru ordinea publică.

În raport de gradul de pericol social al faptelor săvârşite de inculpaţi, care aveau datoria să aplice legea şi să vegheze la respectarea ei în domeniul fiscal, cât şi de impactul în rândul opiniei publice, Înalta Curte apreciază că măsura arestării preventive este întemeiată, trebuind să ducă la pedepsirea şi descurajarea unor astfel de atitudini, în cauză fiind întrunite cumulativ exigenţele impuse de art. 148 lit. f) C. proc. pen., cât şi cele prevăzute de art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

De asemenea, necesitatea privării de libertate a inculpaţilor este justificată în raport de dispoziţiile art. 136 C. proc. pen. raportat la nivelul incipient al investigaţiilor în cauză.

Prima instanţă a avut în vedere aspectele de ordin personal invocate în apărare de către inculpaţi (statutul, vârsta, starea de sănătate a unor membri ai familiei), însă în mod întemeiat a constatat că necesitatea ocrotirii unui interes de ordine publică, general al societăţii primează protejării celui privat al inculpaţilor.

Referitor la excepţia de necompetenţă materială a D.I.I.C.O.T., invocată de apărare, Înalta Curte constată că, în raport de dispoziţiile Legii nr. 202/2010, cât şi de prevederile art. 454 C. proc. pen., competenţa de a efectua urmărirea penală aparţine organului prim sesizat care, în speţă, este D.I.I.C.O.T.

Faţă de aceste considerente şi cum nici din oficiu nu s-au ivit motive de ordine publică care să atragă casarea hotărârii recurate, văzând dispoziţiile art. 385¹⁵pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.D.N., D.I., S.M.I. şi I.D.I. împotriva Încheierii nr. 6/MP din 12 mai 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 626/57/2011.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.D.N., D.I., S.M.I. şi I.D.I. împotriva Încheierii nr. 6/MP din 12 mai 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 626/57/2011.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 mai 2011.

Procesat de GGC - CL

← ICCJ. Decizia nr. 2755/2011. Penal. Menţinere măsură de...		ICCJ. Decizia nr. 2751/2011. Penal. înlocuirea măsurii... →

ICCJ. Decizia nr. 2042/2011. Penal. Propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2042/2011. Penal. Propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.). Recurs